RECUPERAREA MEDICALA A

BOLNAVULUI CU SINDROMUL
DOWN
 Ce este Sindromul Down?

Sindromul Down sau trisomia 21

reprezinta o boala genetica (o afectiune
din nastere) care este cauzata de
prezenta unui cromozom 21
suplimentar.Omul are
23 de perechi de cromozomi, 23
mosteniti de la mama , 23 mosteniti de
la tata, deci in total 46.
Dar la cei cu sindromul Down sunt
prezenti 47 de cromozomi, in loc de 46.
Exista trei tipuri de sindrom Down
• Trisomia 21 libera - cromozomul 21
este dublat in fiecare celula - forma
frecventa
• Trisomia 21 cu mozaicism - copia
cromozomului 21 se regaseste doar in
anumite celule, ceea ce inseamna ca
simptomele pot fi mai usoare si mai
putine - cea mai rara forma
• Trisomia 21 cu translocatie - numarul
cromozomilor ramane 46, deoarece
cromozomul suplimentar 21 se
ataseaza de cromozomul 14 sau de Care sunt cauzele sindromului
cel 21, original, dand nastere
simptomelor specifice sindromului - Down?
singura forma care poate fi legata de •tulburari hormonale
genetica parintilor, din partea mamei
sau a tatalui. •radiatii
•infectii virale
•probleme imunologice
•varsta mamei
 Semnele comune ale
sindromului Down.

•nou-nascutul are o greutate sub cea normala

• hipotonie musculara (slabire a muschilor)
•Infatisarea fizica :craniul mic si rotund, fata
este rotunda cu fruntea bombata
•repliu semilunar al pieliicare acopera
cateodata unghiul intern al ochiului, fara sa
adere la el, numit epicantus.
•hipoacuzia si surzitatea afecteaza 50% din
pacienti, retardul mintal este prezent.
•gura este mica si deschisa, iar limba este mare
si brazdata de santuri.
•urechile sunt mici si jos situate, iar gatul este
scurt si gros
•membrele sunt scurte si indesate
• malformatii viscerale
•disparitie intarziata a reflexelor timpurii si
automatismelor
Metode de dezvoltare
fizica si psihica

• Jocuri
• Tratamente:Kinetoterapeutic,Cromoterapia,Art-
terapia,Meloterapia, Hidrokinetoterapia.
 Sindromului Down

Sindromul Down nu poate fi prevenit, din cate se stiu

in acest moment.
Tratamentul medicamentos se administreaza
pentru ameliorarea bolilor si a afectiunilor
medicale asociate.Cu toate ca aceste tratamente
medicamentoase nu pot vindeca sindromul Down.
 Kinetoterapia
. 
Kinetoterapia are un rol important in recuperarea copiilor cu sindrom Down, inca
din primele luni de viata pentru a avea o dezvoltare neuromotorie adecvata si
armonioasa.
Se considera ca inceperea tratamentului recuperator cat mai timpuriu posibil, va
determina in viitor la obtinerea unui grad cat mai mare de independenta.
Tratamentul kinetic are pe langa scopul de dobandire a unui grad de independenta
cat mai mare a copiilor cu sindromul Down si scopul de prevenire si corectare a
deficientelor asociate.
 Elaborarea programelor de kinetoterapie se
efectueaza dupa testarea clinica musculo-articulara
care consta in:

1.bilant articular (laxitatea articulara este specifica

pentru copiii cu sindrom Down);
2.bilant muscular (hipotonia musculara fiind una din
caracteristicile copiilor cu sindrom Down);
3.evaluarea aliniamentului si posturii corecte a
corpului
4.evaluarea mersului;
5.evaluarea globala.
 In timpul sedintelor de
kinetoterapie specialistul are in
vedere:

 • Reducerea hiperlordozei
lombare, prin alinierea coloanei
lombare si a pelvisului
 • Alinierea coloanei cervicale si
corectarea cifozei
 • Corectarea pozitiei umerilor si a
spatelui, prin alinierea coloanei
toracice si a centurii scapulare
 • Alinierea extremitatilor
membrelor inferioare si corectarea
piciorului plat
 • Relaxarea musculara, prin
exercitii de miscari pasiv
 Sedintele de kinetoterapie se realizeaza in paralel cu masajul
terapeutic, ce are de asemenea in rol important in recuperarea
medicala.
 

Pe perioada sedintelor de kinetoterapie nu se solicita

articulatia cervico-occipitala, care este intr-o stare destul
de precara, situatie in care exista riscul producerii unor
luxatii ce ar putea agrava starea de sanatate a copilului.
 Recuperarea copilului cu sindrom Down

Indicatii practice:
• Se insistă asupra copilului
• Se vorbeste permanent copilului
• Se foloseşte oglinda pentru a ajuta copilul să-şi cunoască corpul şi
să-şi foloseasca mâinile .
• Se încurajează independenţa copilului
• Se lasă copilul să execute activ tot ceea ce poate. Se ajută numai cât are nevoie.
• Se stimulează vizual (lumini, becuri colorate) şi auditiv (meloterapie).
• Se utilizează imitarea.
 Activităti ce stimulează ridicarea capului şi controlul
cervical
Prima abilitate motorie a copilului este menţinerea dreaptă a capului şi controlul
mişcărilor cervicale. Controlul extremităţii cefalice este necesar înainte ca sugarul să
înveţe rostogolirea sau târârea. Copilul cu retard în dezvoltare nu prezintă sau are o
întâziere în apariţia controlului cefalic. Trebuie să i se antreneze un control rezonabil
înainte de a trece la învăţarea rostogolirii, ridicarii în şezut, ortostatism si mers.
Pentru a încuraja copilul să-şi ridice capul, se poziţionează în decubit ventral şi i
se atrage atenţia cu diverse jucării (stălucitore şi colorate, muzicale etc); se poate pune
şi pe mingea de reeducare unde se imprimă mişcări antero-posterioare ale mingii.
Activităti de stimulare a miscării alterne a membrelor
inferioare si rostogolirii
Se poziţionează copilul în decubit dorsal şi terapeutul execută alternativ flexii extensii cu
membrele inferioare.
Rostogolirea implică rotaţia capului şi trunchiului de o parte sau alta. Rotaţia trunchiului
superior trebuie deprinsă înaintea târârii şi mai apoi a mersului. Copiii învaţă singuri să se
rostogolească, dar copiii cu retad motor vor învăţa numai cu ajutor.
Se ajută copilul mai întâi ridicându-i si rotindu-i capul într-o parte, apoi se ridicâ umărul şi
truchiul. I se atrage atenţia cu o jucărie zgomotoasă. Dacă nu reuşeşte, se flectează
membrul superior de deasupra şi se împinge în direcţia rostogolirii iar copilul va ajunge în
decubit ventral. Din decubit ventral copilul trebuie sa se mentina pe antebrate, cu palmele
si degetele deschise, se mută jucăria pentru a-I stimula mişcările de rotaţie ale capului şi
trunchiului.
Activităţi de stimulare a prehensiunii si
coordonării vizuale a mâinii

Majoritatea copiilor se nasc cu reflexul de

prindere (grasping palmar). După vârsta de 4 luni
devine act motor voluntar. Din postura papusii se
stimuleaza copilul sa prinda o jucărie cu o mână,
aceasta favoizand si sprijinul pe cealalta mână si mai
apoi miscarea de târâre ; se încurajeză transferul în
cealaltă mână. Din şezând se oferă diverse jucării
cu/fără butoane, mingi, cuburi. Se poate pune
copilul pe rulou, longitudinal, şi se încurajeză să ia
jucăriile plasate de o parte şi alta a ruloului
 Activităti de stimulare a pozitiei sezând,
controlului si echilibrului în sezând .
Pentru a şedea independent, copilul trebuie să poată să se
ridice din decubit în şezând, să-şi folosească mâinile pentru
sprijin şi în final să aibă un bun echilibru pentru a se putea
roti şi apuca jucării. Dacă, după ce a fost ridicat în şezând,
copilul cade, i se antrenează reacţia protectoare a bratelor
(pe mingea de reeducare). Se poate antrena echilibrul în
şezând şi pe minge, susţinând copilul la nivelul pelvisului,
apoi la nivelul coapselor, şi imprimând mişcări ale
mingii anterior, posterior, lateral
Activităţi de stimulare a târârii și mersului în
patrupedie

Se efectueaza din DV dupa ce a fost executată

câteva secunde postura papusii; kinetoterapeutul
efectueaza flexia asociata cu rotatia externa a unui
membru inferior, celalalt membru fiind asociata cu
rotatia externa a unui membru inferior, celalalt
membru fiind fiind impins usor, astfel incat copilul
inainteaza tarandu-se pe burta; se face miscarea
alternativa pentru celalalt membru inferior. Se
pune o jucărie în faţa copilului şi se încurajează să
ajungă la ea şi să o apuce
• Toate activităţile până la acest nivel pregătesc copilul şi pentru
mers. Dar, dacă copilul nu are echilibru în şezând (nu stă
independent), nu se trece la antrenarea ortostatismului şi mersului.
• Ridicarea în ortostatism: ridicare din sezand la marginea mesei
ajutat de terapeut, apoi singur si activ cu rezistentă.Activităţi de
reeducare a echilibrului in ortostatism: din asezat este ridicat de
maini cu picioarele departate, este inclinat stanga-dreapta (cu
sprijin axilar), inainte-inapoi, apoi se educa echilibrul unipodal.
• La copilul mai mare se pot folosi planşete basculante. Barele
paralele de reeducare a mersului pot ajuta copilul, cu hipotonie
musculară sau tulburări de echilibru, să înceapă să meargă.
 Hidrokinetoterapia
• Hidrokinetoterapia reprezintă o variantă terapeutică deosebit de
importantă pentru practica medicală de specialitate, constă în
utilizarea apei în scop terapeutic, sub formă de tratament extern.
• Hidrokinetoterapia permite utilizarea de forţe  musculare reduse
pentru mobilizarea articulară, creşterea  capacităţii de relaxare
musculară pentru postura ortostatică şi mers, iar căldura apei ( între
33-36 ) are un rol important în combaterea  contracturilor
musculare.
•  Exerciţiile fizice, combinate cu masajul acvatic relaxează
musculatura, stimulează circulaţia periferică, tonifică
inima şi plămânii, stimulează digestia.
• Exerciţiile propuse şi executate de către kinetoterapeuţi în bazin
urmăresc facilitarea, corectarea şi perfecţionarea mişcărilor
naturale, având ca scop formarea de deprinderi corecte, călirea
organismului şi menţinerea sau întărirea sănătăţii.
 Importanta dezvoltarii
Copii cu acest sindrom se pot
dezvolta foarte mult.Printr-o
invatare adecvata ,prin
kinetoterapie,dizabilitatea
mentala asociata Sindromului
Down se poate reduce
semnificativ.

Aceasta are insa trei conditii

importante:
• Sa traiasca si sa creasca
intr-o familie iubitoare
• Dezvoltare special adecvata
• Sa fie sanatosi
 VA MULTUMIM PENTRU ATENTIE .

PROIECT REALIZAT DE :
• ENACHE ANDREEA
• BLENDEA ANA-MARIA
• STRATILA RALUCA