Sunteți pe pagina 1din 14

UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI

STATELE MEMBRE
Monac Amalia
Apostu Teodora
Seminiciuc Mădălina
UNIUNEA EUROPEANA
Uniunea Europeana este un actor semnificativ pe
scena lumii, schimband modul de viata al
europenilor, precum si modul in care restul
omenirii percepe Europa.
Cartea lui John McCormick, “Sa intelegem Uniunea
Europeana” se refera la istoria si institutiile UE, la
principiile fundamentale ale integrarii europene, la
impactul UE asupra cetateanului si asupra statelor
membre, la evolutia si semnificatiile politicilor
europene.
UE ȘI STATELE MEMBRE
Una dintre cele mai interminabile dezbateri
referitoare la integrarea europeana se
concentreaza in jurul relatiei dintre UE si
statele membre.
Nu exista nici o indoiala asupra faptului ca
relatia dintre statele membre s-a schimbat
considerabil si ca oricum am descrie acum
UE, legatura dintre statele membre este foarte
diferita de cea anterioara crearii UE.
Datorita integrarii economiilor, a acceptarii
unor standarde si reguli universale, datorita
dezvoltarii unor politici comune in domeniul
comertului, al relatiilor externe, protectiei
mediului, transportului si conditiilor de
munca, diferentele dintre statele membre s-
au diminuat, relatiile dintre acestea s-au
schimbat, iar presiunile datorate integrarii au
devenit mai profunde si mai complexe.
Inaintea celui de al doilea razboi mondial,
Europa detinea ponderea puterii globale
politice, militare si economice, si actorii
majori in relatiile international erau Marea
Britanie, Germania si Franta.
Acest lucru s-a schimbat dupa 1945, cand
Europa a fost presata din punct de vedere
militar si ideologic, de catre cele doua
supraputeri Statele Unite si Uniunea Sovietica,
si a deplasat nucleul puterii economice catre
noi centre, in special catre Statele Unite si
Japonia.
Pana in anii 60’ si 70’ , statele europene inca
se raportau unele la celelalte ca state
suverane cu identitati nationale puternice si
independente. Aveau propriile lor corpuri de
lege, isi urmau propriile politici, iar turistilor
li se aminteau diferentele dintre tari cand
treceau granita si trebuiau si isi prezinte
pasapoartele.
Astazi situatia este cu totul altfel, iar relatia
dintre UE si statele membre s-a schimbat. A
avut loc o preluare a autoritatii statelor
membre de catre UE si o intelegere de a pune
in comun sau a imparti exercitiul puterii in
diferite domenii.
PRINCIPIUL SUBSIDIARITĂȚII
In mijlocul acestor schimbari din ultimii ani s-a dezbatut
si principiul subsidiaritatii, care a aparuit prima data in
context European in 1975.
Exista 3 probleme ale acestui principiu:
1. nu poate fi folosit pentru a reduce puterile UE in domenii
care au fost deja definite ca intrand in competenta UE;
2. dezbaterile nu reusesc sa insumeze daca actiunile sunt
mai bine indeplinite de statele membre singure sau de
catre UE actionand ca un tot unitar;
3. subsidiaritatea are menirea de a limita puterile UE
printr-o discutie politico-judiciara despre competente,
mai degraba decat printr-o clarificare a puterilor relative
a cetatenilor europeni, ale statelor membre si ale
institutiilor UE.
In sfera politicilor inalte ( politicile externe si
cele economice) statele membre au mai
putina libertate de miscare decat inainte.
Adoptarea monedei EURO a asigurat existenta
a putine elemente ale politicii economice si
monetare care sunt conduse in egala masura
de Europa si statele membre.
In sfera politicilor joase ( mediul, cultura,
transportul) exista inca diferente intre
problemele care intra sub jurisdictia UE, cele
impartasite intre UE si statele membre sau
cele pastrate in atentia statelor membre.
Criticii integrarii au sustinut multa vreme ca unul
dintre cele mai mari pericole ale integrarii va fi
omogenizarea care va avea loc imediat ce statele
membre isi vor pierde individualitatea prin
trecerea lor la standarde si reguli general
europene.
UE ramane o confederatie in care cetatenii au cele
mai stranse legaturi cu tarile lor, iar guvernele
nationale dau tonul integrarii regionale. Astfel,
integrarea a ajutat de fapt la promovarea unei
reafirmari a diferentelor culturale mai degraba
decat la omogenizarea Europei.
Înţelegerea procesului de elaborare a politicilor

 politicile publice = un ansamblu de acţiuni sau inacţiuni ce iau naştere în


urma unui răspuns a nevoilor societăţii, în urma deliberărilor date de
guvern.

 O altă modalitate de conturare a politicilor este dată de definirea lor drept


randamente ale guvernului.

 Existenţa politicilor se poate realiza „la nenumărate nivele, de o


comunitate locală la oraşe, municipii, regiuni, state, la nivel naţional şi în
cazul Uniunii Europene, la un nivel multinaţional. Ele pot fi urmărite nu
numai de guvern, dar şi de birocraţie, partide politice, lobby-uri şi instituţii
guvernamentale individuale.”
procesul de politică
 Obligaţiile din tratate

 Presiuni de armonizare a legilor naţionale şi politicilor, cu scopul de a aevita


diferenţele economice şi sociale dintre statele membre, şi de a asigura funcţionarea
cu succes a pieţei unice.

 Presiuni legislative. Această tipologie apare în urma confruntărilor unor solicitări


sau presupuneri ce ţin de vechile legi.

 Evoluţia şi fuzionarea politicilor. Datorită naturii nonstatice a politicilor, asemeni


principiilor şi obiectivelor politicii UE, ce sunt redefinite şi reevaluate în mod
constant.
 Presiuni din partea instituţiilor UE

 Cerinţele legii internaţionale. După cum bine ştim, UE a semnat numeroase tratate
la nivel internaţionaş în favoarea statelor membre, impunându-se anumite obligaţii
specifice.

 Iniţiativele individuale ale liderilor naţionali sau ale unor grupuri de lideri.
 Presiunile opiniei publice. Acestea capată o importanţă semnificativă în raport cu
ratificarea tratatelor şi dezbaterilor ce privesc noua constituţie.
 Pesiunile interne. (spre exemplu preocuparea cu privire la rata şomajului şi
monitorizarea criminalilor de pe teritoriul UE).
 Presiuni externe (spre exemplu probleme la nivel economic în alte părţi ale lumii,
comerciale sau neînţelegerile dintre ţări) .
 Urgenţe sau crize (putem urmări exemplul atacului SUA asupra Irakului).
Jocurile politice.

Pentrua putea înţelege cu mai multă uşurinţă chestiunile legate de jocurile politice,
vom urmări descrierea lui Guy Peters asupra celor trei seturi de jocuri interconectate:
 Un joc naţional în interiorul statelor membre, care încearcă să obţină cât mai mult
posibil de la UE, dar să cedeze cât mai puţin. Având în vedere extinderea UE, jocul
a devenit mai intens, iar mizele şi avantajele au devenit şi ele, la rândul lor, mai
mari. UE devine mult mai diversificată şi din punct de vedere politic, economic şi
social.
 Un joc dus în interiorul instituţiilor UE, acestea încercând să câştige mai multă
putere şi influenţă raportat la celelalte. UE devine o reţea de instituţii care preferă
să interacţioneze mai degrabă între ele, decât cu exteriorul.
 Un joc birocratic în care directoarele generale ale Comisiei au propriile culturi
organizaţionale, luptând pentru mai mult spaţiu politic. În mare pate, acest joc a
fost condus de responsabilităţile UE în domeniul politicilor, de noile resurse
valabile pentru Comisie şi de tendinţa firească a birocraţiei de a lupta pentru
influenţă.
ÎNTREBĂRI:
I. Ce reprezinta integrarea europeana in
viziunea voastra?
II. Care este viziunea autorului asupra
jocurilor politice?

S-ar putea să vă placă și