EVOLUȚIA STELELOR

-proiect-


Profesor coordonator:
Atomei Florentina

Elev:
Popovici Darius-Alexandru
Clasa a IX-a B
 INTRODUCERE


 Steaua reprezintă un obiect astronomic
luminos ținut împreună de propria sa
gravitație.
 Cea mai apropiată stea de Pământ este
Soarele.
 Foarte multe stele sunt vizibile cu ochiul
liber de pe Pământ în timpul nopții, acestea
se observă ca niște puncte luminoase
datorită distanței imense la care se află de
acesta.
 Cele mai proeminente stele sunt grupate în
constelații.
 NAȘTEREA UNEI STELE


 O stea ia naștere dintr-un nor de materie interstelară care se comprimă până ce ajunge la
faza în care intervin procese termonucleare în cadrul cărora hidrogenul se transformă în
heliu.
 Materia interstelară este compusă în cea mai mare parte din hidrogen, iar acesta va
constitui combustibilul viitoarelor stele.
 Totodată sub acțiunea forței gravitaționale, particulele de materie se atrag unele pe
celelalte și formează aglomerări.
 În centrul unui astfel de nor se formează un miez în rotație, care pe măsură ce devine mai
mare, atrage tot mai multe particule de materie spre sine.
 În timp ce miezul central crește într-un ritm alert, presiunea și temperatura acestuia ating
cote maxime de la care se declanșează transformări la nivel anatomic, astfel încât
temperaturile din miez vor determina procesul de fuziune, prin care patru protoni de
hidrogen vor fuziona și vor da naștere unui atom de heliu.
 Datorită acestei reacții se eliberează mari cantități de energie sub formă de radiații și
lumină.
 
 Aceste radiații străbat materia stelară spre
suprafață și apoi sunt emise în spațiu.
 În cazul unei stele cu cât este mai mare
temperatura, cu atât reacțiile nucleare se
produc mai rapid.
 O stea nou-născută se dilată de mai multe
ori până în momentul în care se
realizează un echilibru între emisia de
energie de la suprafața stelei și
producerea de energie din interiorul
acesteia.

Imagine reprezentativă a
nașterii unei stele
 SECVENȚA PRINCIPALĂ

 Secvența principală este o fază de


stabilitate în timpul căreia stelele
fuzionează hidrogenul în heliu la
temperaturi și presiuni ridicate.
 În această fază, proporția de heliu din
nucleul unei stele va crește constant,
viteza de fuziune nucleară în nucleu va
crește lent, la fel și temperatura și
luminozitatea stelei.
 Timpul pe care o stea îl petrece în
secvența principală depinde în primul
rând de cantitatea de combustibil pe
care o are și de rata cu care fuzionează. 
 Stelele masive își consumă foarte rapid
combustibilul și au o viață scurtă, pe
când stelele cu masă scăzută își consumă
combustibilul foarte lent.
 POST SECVENȚĂ PRINCIPALĂ


 Deoarece stelele își epuizează
furnizarea de hidrogen în
nucleu, încep să fuzioneze
hidrogenul într-o zonă din afara
nucleului de heliu.
 Straturile lor exterioare se extind
și se răcesc foarte mult, deoarece
formează o gigantă roșie.
 Pe măsură ce arderea hidrogen
produce mai mult heliu, nucleul
crește în masă și temperatură.
 Într-o gigantă roșie, masa
nucleului de heliu degenerează
înainte de fuziunea heliului.

Steaua giganta roșie Mira

 
 În cele din urmă, când temperatura crește suficient, fuziunea de heliu începe
exploziv în ceea ce se numește flash de heliu, iar steaua se mic șorează rapid în
rază, își crește temperatura de suprafață și se deplasează.
 Pentru stele mai masive, fuziunea nucleului de heliu începe înainte ca nucleul
să degenereze, iar steaua va arde încet heliul, înainte ca înveli șul convectiv
exterior să colapseze.
 MOARTEA UNEI STELE


 Atunci când steaua rămâne fără combustibil, presiunea exercitată de nucleul
său nu mai este suficientă pentru a-și susține straturile exterioare.
 Drept urmare, nucleul colapsează sub propria greutate la o viteză enormă, iar
straturile exterioare ale stelei sunt aruncate în spa țiu într-un mod mai mult sau
mai puțin violent.
 În funcție de nucleu, rămâne un obiect de înaltă densitate din materie
degenerată, tipul acestuia depinzând de masa ini țială a stelei.
 Dacă masa inițială a fost una mică, după moartea stelei va rămâne o pitică albă.
 Inițial, pitica albă are o temperatură de suprafață foarte ridicată, care scade în
timp ca urmare a interacțiunii sale cu mediul, în cele din urmă se răce ște
complet și se transformă într-o pitică neagră.
 
  La stelele cu o masă inițială o dată
cu terminarea reacțiilor nucleare,
nucleul nu este în măsură să își
susțină propria greutate și
coolapsează rapid.
 Unda de șoc formată prin acest colaps
brusc face ca materia rămasă a stelei
să explodeze într-o supernovă.
 Când astfel de evenimente
din Calea Lactee au fost observate
cu ochiul liber în trecut, ele au fost
considerate „stele noi”, deoarece
au apărut acolo unde înainte nu se
putea vedea nimic. Nebuloasa Crabului – rămășițele
unei supernove
 
 Când steaua este extrem
de mare, nu există forță
capabilă să reziste
colapsului gravitațional,
iar nucleul se prăbușește
la un volum foarte mic,
formând o gaură neagră.
 BIBLIOGRAFIE

 https://www.referatele.com/referate/geografie/online20/Nasterea-si-evolutia-unei-stele--
Stele-mai-mari-decat-Soarele-referatele-com.php
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Stea#Formare