Indicatorii

absoluți și
relativi
 Introducere

Concept
Indicatorul statistic  este expresia numerică a
unor fenomene, procese, activități sau
categorii economice și sociale, definite în timp,
spațiu și structura organizatorică și care se
regăsesc cu o anumită periodicitate în
statisticile oficiale, naționale și internaționale.
Necesitatea indicatorilor statistici
Asigurarea comparabilității atât pe plan național, cât și
internațional;
Stabilirea condițiilor și limitelor în care pot fi utilizați
indicatorii statistici în raport cu conținutul specific al
fenomenelor, al surselor de informație de care se dispune
și cu scopul cercetării;
Pentru caracterizarea unei colectivități studiate nu se
poate folosi o singură expresie numerică de aceeași
dimensiune, ci mai multe (pentru care statistica a
elaborat metodologii și tehnici specifice, denumite
indicatori statistici) fiecare dintre ele contribuind la
cunoașterea acesteia sub toate aspectele;
Indicatorul statistic este purtător de informații având
conținut real, obiectiv determinat.
 Indicatorul statistic
cuprinde:

Determinare Expresia
a noțională numerică

Precizată ca timp, ca loc și

structură organizatorică
Funcțiile indicatorilor statistici

 Funcția de măsurare
Măsurarea se poate face prin observarea directă la nivelul fiecărei
unități sau printr-o operație de agregare sau dezagregare a datelor
statistice în structura orizontală sau verticală a sistemului.
- În urma acestei operații se obțin indicatori absoluți, exprimați în
numere, cantități, valori, care măsoară, dimensionează o unitate, o
grupă de unități, o subcolectivitate sau o colectivitate statistică,
strict dilimitate în timp, spațiu și organizatoric.
Funcția de comparare

Compararea se poate face ca diferență sau sub formă de

raport.
- Ca diferență se pot compara numai indicatori absoluți care
au același conținut și sunt exprimați în aceleași unități de
măsură.
- Ca raport, se pot compara fie aceiași indicatori, fie
indicatori diferiți, dar care se găsesc într-o relație de
interdependență.
Funcția de analiză

Funcția dată se întâlnește în statisctică și pentru

orice variabilă independentă care s-a înregistrat cu
valori diferite de la o unitate la alta și pentru care s-a
calculat fie un indicator absolut totalizator, fie un
indicator calculat ca medie.
Pe baza funcției de analiză se pot depista și elimina
așa-zisele ”cazuri aberante” (cele care se îndepărtează
semnifiativ de la legitatea specifică de variație a
fenomenelor studiate) și se pot alege modelele de
calcul statisctic ce pot fi folosite pentru prelucrare.
Funcția de sinteză
Ea este specifică fenomenelor care se manifestă diferit de
la o unitate la alta.
Valorile individuale diferite trebuie să fie sintetizate într-o
singură expresie numerică, care devine astfel măsură a
ceea ce este esențial și tipic pentru întreaga masă de
fenomene de aceeași speță.
De regulă, acești indicatori se calculează pentru valori
medii.
Funcția de estimare

Funcția dată poate fi folosită pentru măsurarea tendinței de

dezvoltare a fenomenului în aceeași periodă de timp, variabilă ca
spațiu și organizatoric, sau în aceleași condiții de spațiu și
organizatorice, dar variabile în timp.
Aceste estimări se pot face pentru fiecare caracteristică statistică
luată independent sau interpretând o caracteristică rezultativă în
funcție de factorii săi determinanți.
Indicatorii obținuți au conținut de mărimi medii și sunt
considerați ca ecuații de estimare.
 Funcția de verificare a ipotezelor și
de testare a semnificației unor
indicatori statistici calculați.

Este frecvent aplicată în interpretarea statistică a fenomenelor

economice și sociale;
 Aceste observări sunt de regulă date de sondaje;
 După modul de obținere a
informației, definim indicatori

Absoluți (primari) Relativi (derivați)

- Exprimă volumul grupelor și al
întregii colectivități;
- Se exprimă în unități de
măsură specifice
caractreristicii observate (buc.,
kg, m, etc.);
- Se obţin în cadrul prelucrării
primare a datelor statistice ca
urmare a procesului de cen-
tralizare a datelor unei
observări statistice.
- Sunt extrem de numeroși și cu metodologii
variate de calcul ;
- Au un caracter abstract, chiar dacă uneori (în
cazul mediilor) se exprimă în unități
specifice de măsură;
- Au un conținut real;
- Mărimea derivată trebuie să fie corect
calculată din punct de vedere statistic și să
corespundă naturii fenomenului sau
procesului cercetat.
 Indicatorii absoluți
 Indicatorii absoluți se obțin în cadrul prelucrării
primare a datelor statistice ca urmare a procesului
de centralizare a datelor unei observări statistice.
 Au un conținut concret și formă concretă de
exprimare.
 De regulă, acești indicatori sunt incluși în analiza
statistică pe toate structurile organizatorice ale
economiei națioale sau în general, ale colectivităților
studiate. În acest sens, în mod frecvent se folosesc
expresiile de agregare și dezagregare.
Obținerea indicatorilor absoluți
1. Obținuți prin agreagarea unor valori individuale, cu același
conținut calculat la treptele ierarhice inferioare; (De
exemplu, costurile totale de producție, care în raport de
componente este un indicator sintetic, poate fi considerat și
ca indicator agregat obținut ca sumă a costurilor de
producție de la toate produsele incluse în nomenclatorul
acestora);
2. Obținuți direct din observare, atunci când se face un studiu
monografic a unei unități statistice. (De exemplu, pentru o
întreprindere, indicatorii valorici ai producției sunt în același
timp și indicatori absoluți primari și înregistrați direct la
nivelul unității);
Formarea indicatorilor agregați
Nr.unității de Caracteristicile înregistrate
x1 x2 x3... xr
observare
1 x11 x12 x31... xr1
2 x12 x22 x32... xr2
. . . . .
. . . . .
. . . . .
i x1i x2i x3i xri
. . . . .
. . . . .
. . . . .
n x1n x2n x3n xrn

Total : ∑x1i=X1 ∑x2i=X2 ∑x3i=X3 ∑xri=Xr

Indicatori derivați (relativi)
 Se obțin în faza de prelucrare statistică a mărimilor absolute prin
aplicarea variatelor metode și procedee de calcul statistic
(comparații, abstractizări, generalizări);
 Au menirea de a pune în lumină și de a face posibilă analiza
aspectelor calitative ale fenomenelor și proceselor cercetate;
 Ei exprimă:
relații cantitative dintre diferitele caracteristici statistice, dintre
diferitele părți ale unei colectivități sau dintre fenomenele ce se găsesc
într-un anumit grad de interdependență;
legăturile de interdependență dintre fenomene;
gradul și forma de variație a caracteristicilor cercetate;
Obținerea indicatorilor absoluți
Indicatorii
  relativi se obțin prin aplicarea unui model de calcul
statistic de comparare sau de estimare.
Compararea pe bază de diferență este restrictivă în sensul că
trebuie să îndeplinească condiția de comparabilitate din punct
de vedere al conținutului. De exemplu, sporul produsului brut
se obține scăzând din nivelul acestuia dina nul curent pe cel din
anul precedent.

-1=∑ xiT -∑ xiT-1 ,

unde sporul fenomenuluir realizat,
T, T-1 - variabila de timp,
i – unitățile după care se face agregarea valorilor lui x în fiecare
unitate de timp.
 Un prim pas în trecerea de la concret la
abstract, de la mărimi absolute la mărimi
derivate îl reprezintă compararea datelor prin
rapoarte, obțințându-se mărimi relative.
Altfel spus, mărimea relativă sau indicatorul
relativ este rezultatul comparării sub formă de
raport a doi indicatori statistici și exprimă
printr-un singur număr proporțiile indicatorului
raportat față de indicatorul bază de raportare
(bază de comparație).
 Forma cea mai simplă de exprimare a mărimilor
relative este în unități sau coeficienți.
În acest caz rezultatul raportului arată câte unități
din indicatorul raportat revin la o singură unitate a
indicatorului bază de raportare.
Sub această formă se prezintă, de exemplu
indicatorii vitezei de circulație a mărfurilor, indicatorii
eficienței economice, indicatorii tehnico-economici de
utilizare a fondurilor etc., care de regulă au valori
supraunitare.
 Forma cea mai obișnuită și sugestivă de exprimare
a mărimilor relative este cea a procentelor care arată
câte unități din indicatorul raportat revin la 100 de
unități ale indicatorului bază de raportare.
Sub această formă se prezintă majoritatea
mărimilor relative și în special cele utilizate în diferite
analize economico-statistice, în caracterizarea
dinamicii fenomenelor etc., unde valorile comparate
sunt suficient de apropiate ca ordin de mărime.
 Mărimile relative s-au dovedit a fi instrumente
necesare și utile în analiza întregii activități
economice, dar construcția lor simplă, fără suficientă
atenție acordată indicatorilor ce intră în raport,
ingăduie, uneori, posibilitatea de a obține indicatori ce
estompează sau denaturează aspectele reale. De
aceea, calcularea lor trebuie precedată de alegerea
atentă a bazei de comparație, precum și de verificarea
comparabilității datelor raportate.
 Mărimile relative se impart în următoarele
categorii :

de coordonare ale programării

(planificării)
de structură
de intensitate
ale dinamicii
 1. Mărimile relative de structură.
Calculul acestor mărimi este impus de necesitatea
cunoașterii aprofundate a compoziției acelor colectivități care au
fost separate în grupe și subgrupe după variația uneia sau mai
multor caracteristici de grupare. Ele stabilesc în ce raport se află
fiecare element sau grup de elemente ale colectivității față de
nivelul/volumul întregii colectivități.

Proprietate: suma mărimilor relative de structură calculate față

de aceeași bază este egală cu 1 (dacă se exprimă în coeficienți)
sau 100 (dacă s-au calculat în procente).
 Și mai sugestive devin mărimile relative dacă se
reprezintă grafic.
 În cazul diagramei de structură prin cercuri se
consideră că cele 100% corespunzătoare întregului
ansamblu sunt proporționale cu cele 360 de grade.
Se inmulțește pe rând greutățile specifice din fiecare
grupă cu 360 de grade și se impart la 100.
 MĂRIMILE RELATIVE DE COORDONARE
caracterizează raportul numeric în care se găsesc doi
indicatori de același fel, aparținând unor grupe ale
aceleași colectivități statistice sau unor colectivități
statistice de același fel, dar situate în spații diferite.
Pentru exemplificare se pot lua datele din tabelul de mai
jos.

Anii / Mediul Urban Rural Urban față de

rural (%)
2015 101 986 80 685 126,4
2016 110 382 82 270 134,2
2017 101 993 81 930 124,5
2018 85 505 76 090 112,37

Valoarea vânzărilor în mediul urban și rural

Mărimile relative ale dinamicii
se utilizează pentru caracterizarea evoluției
fenomenelor în timp. Ca mod general de calcul, ele se
obțin ca raport între nivelul fenomenului într-o
perioadă și nivelul aceluiași fenomen din perioada
anterioară, considerată drept bază de comparație.
Mărimile relative ale planificării sau
ale programelor de dezvoltare
- sunt specifice economiei moderne. Ele se calculează în
economia planificată central pentru toate nivelurile la care se
structurează sistemul informațional și se regăsesc în sistemul
rapoartelor statistice pentru toți indicatorii cuprinși în planurile
de stat.
- În economia de piață, aceste mărimi relative se calculează
numai la nivelul fiecărei unități în funcție de programele
elaborate privind aprovizionarea, producția și desfacerea de
mărfuri.
 Perioada de
bază Perioada curentă
realizat planificat(programat) realizat

x0 xpl x1

Mărimi relative ale Gradul de acoperire a

sarcinii de plan sau Mărimi relative sarcinilor din
ale programului de ale realizării programele de
dezvoltare (Kpl/0) programului sau producție cu contracte
a planului (K1/pl) (Kc/pl)
Mărimile relative de intensitate ,
considerate caracteristici derivate, în statistică, se
obțin prin raportarea a doi indicatori absoluți de
natură diferită care se află într-o relație de
interdependență.
Aceste mărimi relative se pot calcula la nivelul
unităților complexe ale colectivității, al grupelor sau
subcolectivităților și indicatorul din numitor, în toate
cazurile poate fi interpretat și ca frecvență a
caracteristicii derivate obținute.

 
𝑦𝑖
𝑥 𝑖=
𝑧𝑖
 Astfel, prin variate raportări cantitative, indicatorii
relativi permit sesizarea unei multitudini de aspecte
calitative ale colectivității cercetate, constituind în
felul acesta un important pas pe calea cunoașterii. Cu
excepția mărimilor relativede intensitate, care se
exprimă în unități concrete de măsură, celelalte
categorii sunt adimensionale (%, %00 );
 Pentru a evita interpretarea greșită a mărimilor
relative, este necesară o permanentă corelare a
acestora cu indicatorii absoluți din care s-au calculat,
mărimile relative comparabile direct fiind numai cele
ce au aceeași bază de raportare.
Concluzie