ENERGIA NUCLEARĂ

• Atomul este format din nucleu şi norul de electroni

• În atom se găsesc protonii (+) şi neutronii (0), iar electronii sunt
–
• Pentru masa atomului, electronii sunt nesemnificativi
• Atomul este format din nucleu şi norul de electroni
• În atom se găsesc protonii (+) şi neutronii (0), iar electronii sunt
–
• Pentru masa atomului, electronii sunt nesemnificativi
• Masa unui proton este aprox. egală cu a unui neutron
• Pe măsură ce înaintăm în sistemul periodic, numărul de protoni
creşte şi cresc şi forţele electrice de respingere dintre protoni.
• Masa unui proton este aprox. egală cu a unui neutron
• Pe măsură ce înaintăm în sistemul periodic, numărul de protoni
creşte şi cresc şi forţele electrice de respingere dintre protoni.
• Pentru păstrarea stabilităţii atomului, nr. de
neutroni creşte mai repede decât nr. de
protoni, iar între aceştia apar forţe de atracţie
mai puternice decât cele de respingere
electrice. Sunt forţele nucleare.
• Totuşi, pentru anumite nuclee, forţele nucleare
nu mai pot ţine nucleul legat şi apare
scindarea acestuia, adică dezintegrarea
nucleară, emisia de radiaţii însoţită de emisia
de multă energie.
• Elementele chimice ale căror nuclee se
scindează spontan se numesc radioactive

• există radioactivitate naturală (H. Becquerel-

1896), dar şi stimulată (1939, Germania)

• Enorma energie eliberată de reacţia de fisiune

în lanţ sau de reacţia de fuziune a fost folosită
de om, la început în scopuri militare (bombe),
dar apoi în scopuri civile (obţinere de energie
electrică în atomocentrale).
Fisiunea uraniului
centrală nuclearo-electrică
Centrale nucleare pe glob
Schema simplificată a
unui reactor nuclear

• 1-bară pentru oprire

de urgenţă
• 2-bare de control
• 3-combustibil
• 4-protecţie biologică
• 5-ieşirea vaporilor
• 6-intrarea apei
• 7-protecţie termică
 Reactor CANDU
(CANada Deuterium Uranium)

• A fost dezvoltat de Canada între anii 50-60

• Foloseşte apa grea (D2O) ca moderator

 Reactoare CANDU
• Canada - 18 (+2 refurbishing, +5
decommissioned)
• South Korea - 4
• China - 2
• India - 2 (+13 CANDU-derivatives in use, +3
CANDU-derivatives under construction)
• Argentina - 1
• Romania - 2 (+3 under construction, currently
dormant)
• Pakistan - 1
• Barele de uraniu pentru reactor CANDU
• au 50 cm lungime şi 10 cm diametru
• produc 1GWh energie electrică
CERNAVODĂ

• 1-VEDERE GENERALĂ
• 2-unitatea I: 1996, 650Mw
• unitatea II:2007, 650Mw
(Porţile de Fier I-1080Mw şi II-500Mw)
• I şi II produc împreună 18 % din
consumul de energie electrică al
României
• planificat ca în 2015 să fie terminat şi IV
 Deşeuri radioactive
• În primii ani ai energiei nucleare (anii 1950)
deşeurile se aruncau în ocean
• Până în 1982 mai multe ţări au aruncat pe
fundul oceanului (mai ales Atlantic)
containerele cu deşeuri radioactive (Anglia,
Elveţia, SUA, Belgia, URSS, Franţa.
• La 12 mai 1993, Convenţia de la Londra a
stabilit interzicerea deversării deşeurilor în
ocean
• În prezent, deşeurile se depozitează la 300-400
de metri adâncime, în galerii dezafectate şi fără
risc seismic, unde în 10 000 de ani se vor mai
“calma”

• Se discută şi despre trimiterea lor în spaţiu, dar

procedura este foarte costisitoare şi prezintă
riscuri ca naveta spaţială să explodeze (cum s-
a mai întâmplat) şi deşeurile să cadă pe
Pământ.
• Cea mai mare parte a deşeurilor radioactive
provin din utilizarea energiei nucleare: la
producerea de energie electrică, propulsarea
navelor, fabricarea de arme nucleare.

• Alte deşeuri radioactive provin din medicina

nucleară sau din industria nonnucleară:
extragerea de pământuri rare, utilizarea de
elemente radioactive în industrii clasice.
 ARME NUCLEARE

“...Nu existã nimic altceva decât atomi şi vid “

a afirmat Democrit cu 400 Î.H. Aşa începe
oare istoria bombei atomice ?

Mai târziu, studiind radiactivitatea, Albert

Einstein îşi dã seama cã a distruge cea mai
micã pãrticicã a materiei înseamnã a elibera
o mare cantitate de energie.
• În 1933, la Londra, fizicianul maghiar Leo
Szilard intuieşte posibilitatea folosirii în
scopuri militare a imensei energii nucleare.
Dar nu este decât o intuiţie, deoarece fizica
este încã departe de a poseda,fie chiar
numai din punct de vedere teoretic, cheia
pentru cucerirea energiei atomice.
Din 1925 în Germania se instaureazã guvernul lui
Hitler care îi persecutã pe evrei şi astfel foarte
mulţi evrei printre care şi mari fizicieni pãrãsesc
Germania, refugiindu-se în alte ţãri. Între anii 1933-
1935 pleacã în America mulţi oameni de ştiinţã
printre care : Albert Einstein, Edward Teller
(fizician maghiar, pãrintele bombei cu Hidrogen),
Eugen Wigner, James Franck, Leo Szilard, iar în
1938 şi Enrico Fermi. În aceşti ani în America are
loc cea mai mare concentrare de oameni de ştiinţã
cunoscutã vreodatã. Dacã pânã acum oamenii de
ştiinţã din ţãrile Europei studiau împreunã la o
universitate din Anglia, Franţa sau Germania, iar
descoperirile pe care le fãcea unul dintre ei aveau
sã fie cunoscute şi aprofundate de toţi, de acum
înainte fiecare ţarã avea sã ţinã în secret mai ales
descoperirile care se realizau în fizica atomicã.
• În anul 1938 fizicienii germani Otto Hahn şi Fritz Strassman
descoperã, la Berlin, cã în procesul de fisiune (divizarea
nucleului de Uraniu în douã cu ajutorul unui neutron), se
dezvoltã o mare cantitate de energie.Tot atunci ei
descoperã şi posibilitatea realizãrii unei reacţii în lanţ.
Astfel se contureazã ideea realizãrii unei arme atomice pe
baza unei reacţii în lanţ. Dupã aceastã descoperire, în
Germania nu se mai face nici un comentariu şi nu mai
apare nici o publicaţie ştiinţificã referitoare la acest
subiect. Acest lucru dã de bãnuit oamenilor de ştiinţã din
America, bãnuielile lor confirmându-se când, pe
neaşteptate, naziştii interzic exploatarea Uraniului din
bogatele mine cehoslovace pe care puseserã stãpânire,
ceea ce însemna cã fizicienii germani se gândeau la
folosirea Uraniului pentru a construi o bombã atomicã.
• În anul 1939 a izbucnit al II-lea război mondial.
• În acelaşi an trei dintre fizicienii emigraţi în
America, Szilard, Wigner şi Fermi, îi trimit , cu
ajutorul lui Einstein, o scrisoare preşedintelui
Americii, Francklin Delano Roosevelt, prin care îi
comunicã descoperirile fãcute în ultima perioadã
şi îl înştiinţeazã pe preşedinte cã germanii cunosc
deja aceste lucruri şi probabil cã plãnuiesc
construirea unor bombe atomice, constituind
astfel un pericol pentru întreaga lume şi îi cer
aprobarea de a crea o armã atomicã, sperând sã
realizeze acest lucru înaintea germanilor. În
acelaşi an preşedintele dã acordul fizicienilor de a
construi o astfel de bombă.
• Doar din 1941 se intrã în faza concretã a
realizãrii bombei atomice. Aceastã operaţiune a
fost numitã ‘Proiectul Manhattan’.

• Pentru realizarea acestui proiect s-au cheltuit

în total aproximativ trei miliarde de dolari, iar
dupã doi ani aproape 150 de mii de persoane
lucreazã în cel mai mare secret la acest proiect.
Acest secret nu îl cunoştea nici mãcar Einstein
care a aflat de existenţa unei bombe atomice
dupã explozia de la Hiroshima, când
evenimentul a apãrut în ziare.
• A fost construit un superlaborator pe podişul Los
Alamos din New Mexico, un podiş izolat,
înconjurat de munţi. Laboratorul a început sã
funcţioneze din 1943, iar conducerea lucrãrilor de
aici i-au fost încredinţate lui Robert Oppenheimer.
Astfel, Oppenheimer va deveni pãrintele bombei
atomice.
• Înte anii 1943-1945, cât a durat construirea
bombei, Los Alamos a cunoscut o concentrare de
oameni fãrã precedent în istorie.
• Cunoscând pericolul pe care îl reprezentau
germanii dacã construiau o bombã atomicã şi
neştiind în ce stadiu au ajuns fizicienii nemţi cu
cercetãrile, cei de la Los Alamos se grãbeau,
lucrând de dimineaţa pânã noaptea târziu.
• În luna iulie a anului 1945 în deşertul New
Mexico, în locul numit Jornada del Muerto
(Drumul Mortului), la aproximativ 80 de km de
Alamogordo, geniştii au înãlţat un turn de oţel pe
care este montatã o bombã. La 16 iulie ora 5.30
dimineţa explodeazã în acest deşert prima
bombã experimentalã cu Plutoniu (“Trinity”)

• Dupã explozie, în deşertul de la Alamogordo, pe

locul unde fusese înãlţat turnul de oţel, nu mai
rãmãsese decât un crater adânc. La acest
experiment asistã, de la o depãrtare de 15 km de
locul unde a fost înãlţat turnul, toţi fizicienii care
s-au implicat în construirea acestei arme
distrugãtoare.
• Dupã acest experiment, Oppenheimer a
afirmat:
<< A fost un spectacol emoţionant şi
solemn, ceva care ne-a silit sã
recunoaştem cã viaţa nu va mai fi niciodatã
ceea ce fusese pânã atunci. >>
• Prima şi singura
bombă construită şi
testată înainte de cea
folosită la Hiroshima.
• Era cu Plutoniu.
• Alamogordo, New
Mexico, 16 iulie 1945
• Germania a capitulat la 9mai 1945 (Ziua
Europei, acum), dar Japonia continua războiul.

• Dacã Japonia nu va capitula necondiţionat,

atunci americanii vor folosi bomba atomicã.

• La 1 iunie 1945 se aprobã în unanimitate

lansarea saupra Japoniei a unui proiectil
atomic, care nu era încã pus la punct.

• S-a luat hotãrârea ca prima bombã atomicã

sã fie lansatã pe 6 august 1945.
“CIUPERCA” ATOMICĂ
HIROSHIMA, Little Boy
3m-lungime
71cm-diam
4000 Kg
64 Kg U 235
echivalent a
16 Kt de TNT
140 000 morţi
explozia de la Hiroshima fotografiată de la 7 Km distanţă
DOMUL DIN
HIROSHIMA
=SINGURA
CLĂDIRE
RĂMASĂ ÎN
PICIOARE
DOMUL-păstrat ca amintire tristă
şi transformat
în muzeu
memorial
NAGASAKI, Fat Man = GRĂSANUL
*3,25m-lungime
*1,52m-diam.
*4630 Kg-masa
*6,5Kg de
plutoniu
*echivalent a
21 Kt de TNT
*550m altitudine
detonare
*70 000 morţi
NAGA
SAKI