UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE ’’NICOLAE TETEMIȚANU’’

Catedra de chirurgie oro-maxilo-facială și implantologie orală „Arsenie Guțan”

Tema: Tumorile benigne ale glandelor salivare.

Clasificare. Etiologie. Patogeneză. Clinica.
Diagnostic. Tratament. Profilaxie.

Coordonator: Hîțu Dumitru, conferenţiar universitar, dr. șt. med.

Student: Repeșco Felicia
Grupa: S1702A
Cuprins:

 Clasificarea tumorilor și pseudotumorilor glandelor

salivare. 
 Ranula și chisturile de retenţie a glandelor salivare.

Clinica, diagnostic, tratament. 

 Adenomul polimorf al glandelor salivare. Clinica,

diagnostic, tratament.
 Adenomul monoforf al glandelor salivare. Clinica,

diagnostic, tratament.
 Adenolimfomul glandelor salivare. Clinica, diagnostic,

tratament.
 Sialozele. Sindromul Siogren, morbul Mikulicz. Clinica,

diagnostic, tratament.
Clasificarea tumorilor și pseudotumorilor
glandelor salivare.

Tumorile
gladelor salivare

Mucocelul si
sialochistul

Ranula
Ranula și chisturile de retenţie a glandelor salivare. Clinica,
diagnostic, tratament. 

 Ranula- este o formaţiune chistică a planşeului

bucal cu conţinut mucoid întîlnită în special la
adolescenți si adulţii tineri, mai frecvent la
femei decît la bărbaţi.
 Rezulta prin transformarea chistica a
epiteliului unuia dintre canalele de excreţie ale
glandei sublinguale, care se deschid În
planşeul bucal sau În portiunea terminala a
canalului Wharton, spre deosebire de
sialochist, care este caracteristic glandelor
salivare mici.
 Se considera că ar lua naştere prin incluzia şi
tranformarea chistică a unor resturi embrionare
(epiteliale, din cel de-al doilea arc branhial)
 Anatomia patologică

 Tumoarea este localizată cel mai frecvent

paramedian, deasupra muşchiului
milohioidian, bombînd sub mucoasa
planşeului bucal.
 Împinge glanda submandibulară în jos și în
afară.
 Prin creştere poate trece linia mediană.
 Uneori poate trece in loja submandibulară
prin disocierea m.milohioidian avînd o
formă bilobată.
 Foarte rar se dezvoltă în loja
submandibulară și este aderentă de glanda
salivară.
 Localizare: Sublinguală, Suprahioidiană
 Clinica
Ranula sublinguală
 Dezvoltarea tumorii este lentă, progresivă.
 De multe ori ranula este descoperită întîmplătpr.
 Pe măsură ce creşte, limba este împinsă in sus şi în
partea opusă tumorii.
 La examenul exooral nu se găseste nimic deosebit.
 Endooral se observă cînd pacientul ridică limba, avind
aspectul caracteristic de “guşă de broască”.
 Tumoarea este rotundă sau ovală, acoperită de o
mucoasa netedă, lucindă, albăstrue. Uneori se sparge,
avînd lichid vîscos caracteristic, se reface după cîteva
zile, avînd dimensiuni mai mici.
 La palpare este moale, fluctuentă, nedureroasă.
 Nu aderă la os, dar adera la planurile profunde din care
cauză nu i se pot aprecia limitele.
 La puncţie se obţine lichid specific, dacă diagnosticul
este cert, puncţia trebuie evitată.
 Diagnosticul diferential
 Dilataţiile chistice ale canalului Warthon apărute în urma obturării acestuia cu
corpi străini sau calculi, în acest caz tumefacţia crește în timpul meselor.
 Chistul dermoid al planşeului bucal , este median, mucoasa acoperitoare este de
aspect normal. Consistenţa este păstoasă.
 Angiomul cavernos al planşeului bucal , are o coloraţie albăstruie caracteristică,
cu suprafaţa bombată. Îşi măreşte volumul în poziţia declivă a capului. La palpare
este mai moale, iar prin presiune se goleşte, umplunduse apoi treptat.
Ranula suprahioidiană
 Se întîlneşte mai rar ca ranula sublinguală.
 Nu se sparge spontan.
 Tumoarea este paramediană, situată între marginea bazilară a mandibulei și osul

hioid.
 Tegumetele acoperitoare sunt de aspect normal, moale, neaderente.
 Endooral este mai puţin evidentă, fiind mascată de glanda submandibulară care o

acoperă.
 Chistul brahial este mai extins si nu poate fi evidențiat pe cale endoorală
 Limfangiomul planşeului bucal , care are o consistenţă variabilă. Este congenital,

evoluind în primele luni după nastere.

 Tumorile glandelor sublinguale sau submandibulare , (adenomul pleumor,

adenocarcinoamele) au o consistenţă dură, se mobiliziază odată cu glandele.

 Chistul dermoid al planşeului bucal , este median, mucoasa acoperitoare este de
aspect normal. Consistenţa este păstoasă.
 Tratament

Chirurgical
 Se folosesc 2 metode: extirparea

membranei chistice în totalitate şi

marsupializarea.
 Ranula sublingoală – pe cale endoorală.
 Ranula suprahioidiană – pe cale exoorală.
 Extirparea este dificilă deoarece membrana

este foarte subţire.

 Considerînd ca o tumoare a glandei salivare

se înlătură împreună cu glanda

sublinguoală.
 Mucocelul
 Mucocelul este o formatiune cu aspect chistic, frecvent intâlnita la nivelul
mucoasei orale. care se datoreaza perfo rarii canalului de excreţ e al unei
glande salivare accesorii şi patrunderii secreţiei salivare În ţesuturile
adiacente.
 Apare in urma unui traumatism acut sau unor microtraumatisme cronice ale
mucoasei orale, acestea din urma fiind datorate unor ticuri de muşcare a
buzelor sau mucoasei jugale.
 Mucocelul nu este un chist in adevaratul sens al cuvântului, deoarece nu
prezinta membrana.
 Sunt mai frecvente la copii şi tineri
 Se localizeaza cel mai frecvent la nivelul mucoasei labiale inferioare,
paramedian, mai rar fiind prezente pe mucoasa jugala. porţiunea anterioara a
fetei ventrale a limbii sau În planşeul bucal
 Sialochistul
 Sialochistul este o leziune datorata dilataţiei chistice a
canalului de excreţie a unei glande salivare accesorii, in
urma obstrucţiei cronice a acestuia şi a retenţiei de mucus
consecutive.
 Poate apărea prin evoluţia cronică a unui mucocel, sau

direct, fara o etiologie precizata.

 Sialochistul apare la adulţi, având aspectul clinic

asemanator cu cel al mucocelului, fiind insă ceva mai ferm

la palpare, dând impresia unui nodul submucos.
 Prin orificiul de excreţie se elimina la presiune o cantitate

de mucus sau secreţie purulenta.

 Sialochisturile pot aparea şi la nivelul glandelor salivare

mari, cel mai frecvent În parotida, având aspect clinic de

nodul de dimensiuni reduse, cu creştere lenta,
asimptomatica
 Anatomie patologica
 Mucocelul nu prezinta o membrana proprie, fiind totuşi
circumscris de un tesut de granulatie cu multiple
macrofage şi zone de fibroza, iar continutul este format
din secretie salivara. Ţesuturile perilezionale prezinta un
infiltra! inflamator cronic, iar glandele salivare accesorii
învecinate au canale de excretie dilatate.
 Sialochistul prezinta o membrana constituita din epiteliu

atrofie şi continut Jichidian sau mucos. Uneori apar

modificari metaplazice oncocitice ale epiteliului, cu
prezenta de proeminente papilare, oarecum
asemanatoare celor din lumora Warthin, dar fara stroma
limfoida. De aceea, uneori diagnosticul histopatologic
este de chistadenom papilar, care însa nu are o
componenta tumorala în adevaratul sens al cuvântului.
 Diagnosticul diferentiat
 Diagnosticul diferenţiat al mucocelului şi
sialochistului se poate face cu:
 hemangioame sau limfangioame de mici

dimensiuni, sau dilatatii venoase in mucoasa

orala, cel mai frecvent la nivelul mucoasei labiale;
 tumori benigne sau maligne ale glandelor salivare

mici.
 Diagnosticul diferenţiat al mucocelului şi

sialochistului sinusului maxilar se poate face cu

 polipul sinuzal;

 tumori benigne ale mucoasei sinusului maxilar;

 tumori maligne ale sinusului maxilar (de mezo·

structura).
 Tratament
 Mucocelul glandelor salivare mici involueaza spontan
de cele mai multe ori, dar, daca are caracter recidivant
şi evolueaza spre sialochist, atitudinea terapeutica
este de extirpare chirurgicala, impreuna cu glandele
salivare implicate.
 Sialochistul glandei parotide necesita extirpare

chirurgicala printr-un abord similar parotidectomiei.

 Mucocelul şi sialochistul sinusului maxilar nu necesita

in general un tratament chirurgical. Daca are

dimensiuni mari şi obstrueaza ostiumul sinusului
maxilar, intretinând fenomenele de sinuzita cronica,
se recomanda cura radicala a sinusului maxilar.
Adenomul polimorf al glandelor salivare.
Clinica, diagnostic, tratament.
 Adenomul pleomorf este cea mai frecventa

tumora benigna a glandelor salivare mici şi

practic constituie un ’’prototip" clinic pentru
toate formele tumorale benigne ale acestora.
 Se localizeaza de cele mai multe ori la nivelul

palatului dur la limita cu palatul moale şi

paramedian.
 Clinica
 Se prezinta clinic ca o masa tumorala submucoasa, cu
creştere lenta, progresiva, putând ajunge sa depaşeasca
linia mediana . Mucoasa acoperitoare este nemodificata
clinic, iar la palpare tumora are cosistenta ferma şi este
nedureroasa.
 Alta localizare a adenomului pleomorf este la nivelul
mucoasei labiale (fiind de altfel localizarea predilecta
pentru adenomul cu celule bizale şi adenomul canalicular).
Se manifesta ca o formatiune nodulara nedureroasa, în
grosimea buzei, fara ca mucoasa supraiacenta sa fie
modificata, având creştere lenta.
 Alte localizari ale tumorilor benigne ale glandelor salivare
mici sunt la nivelul parenchimului lingual sau în grosimea
obrazului (localizarea predilecta a sialadenomului
papilifer). Caracterele clinice sunt similare, de masa
nodulara nedureroasa.
 Diagnosticul diferential
 Diagnosticul diferential al tumorilor benigne ale
glandelor salivare mici se face:
 intre diferitele forme histopatologice - numai pe baza
examenului histopatologic;
 cu tumorile maligne ale glandelor salivare mici - in
special carcinomul adenoid chistic, pentru localizarile
in palat; evoluţia este mai rapida. mucoasa
supraiacenta se ulcereaza, apare durerea si liza osoasa;
 cu abcesul palatinal - evoluţie de câteva zile, durere
marcata, consistenţa fluctuenta, semne de inflamaţie;
 cu tumori benigne mezenchimale (fibrom, lipom etc.) -
pentru celelalte localizari;
 cu forme de debut nodular ale tumorilor maligne -
pentru celelalte localizari.
 Tratament

 Tratamentul este numai chirurgical şi consta

in extirparea in totalitate a formatiunii
tumorale. Indiferent de localizarile de la
nivelul mucoasei labiale, limba, planşeu
bucal, obraz, palat, val patatin, se recomanda
ca, odata cu tumora extirpata, sa se excizeze
şi o porţiune din mucoasa acoperitoare in
locul in care aceasta este aderenta, precum şi
glandele salivare mici adiacente formaţiunii
tumorale. Extirpate incomplet, formatiunile
tumorale benigne ale glandelor salivare mici
au o rata crescuta de recidiva.
Adenomul monoforf al glandelor salivare. Clinica, diagnostic, tratament.

 Termenul de adenom monomorf a fost folosit

mult timp pentru a descrie o serie de
adenoame cu tipar histopatologic uniform, cu
componenta epiteliala şi fara componenta
mezenchimala. De-a lungul timpului
numeroase forme tumorale au fost reunite
sub denumirea de adenom monomorf:
adenomul cu celule bazale, adenomul
canalicular, oncocitomul etc.
 Clinica
Adenomul canalicular
 Adenomul canalicular este o tumora rara care afecteaza aproape exclusiv glandele

salivare accesorii,la persoane în vârsta.

 Clinic, se prezinta ca o masa nodulara de consistenta ferma sau uneori renitenta, cu

creştere lenta, asimptomatica, pâna la dimensiuni de aproximativ 2 cm.

 Dupa excizia completa, recidivele sunt extrem de rare.

Adenomul cu celule bazale

 Adenomul cu celule bazale este o tumora benigna rara a glandelor salivare, care poate

afecta atât parotida, cât şi glandele salivare mici (cu predilectie de la nivelul buzei
superioare şi mai rar din fibromucoasa palatina). Apare mai ales la vârsta a treia .
 Clinic se prezinta ca o masa nodulara bine circumscrisa, nedureroasa, cu creştere

lenta, pâna la 1-3 cm.

 Tumora este bine circumscrisa şi Încapsulata, putând prezenta uneori microchisturi.

Oncocitomul
 Oncocitomul este o tumora benigna rara a glandelor salivare, rezultata prin

proliferarea reactiva a oncocitelor. Apare mai ales dupa vârsta de 50 de ani, fiind
considerat un hamartom dezvoltat pe fondul modificarilor canaliculare legate de
Înaintarea În vârsta.
 Clinic se localizeaza de obicei În lobul superficial al glandei parotide, unde se prezinta

sub forma de nodul mobil, nedureros, de consistenţa ferma şi care creşte lent pâna la
dimensiuni de aproximativ 5 cm. Rareori apare sub forma multifocala - situaţie clinica
denumita oncocitoza.
Adenolimfomul glandelor salivare. Clinica,
diagnostic, tratament.
 Tumora Warthin este o tumora benigna cu

caracter chistic a glandelor salivare, care

afecteaza aproape exclusiv parotidele. Are o
prevalenta mult mai redusa decât adenomul
pleomorf (5-10%) dintre tumorile de paroti
da), ocupând totuşi locul doi ca frecvenţa.
 Tumara Warthin apare la adulţi, mai ales în

intervalul de vârsta de 50-60 de ani.

 Afecteaza mult mai frecvent sexul masculin şi

se pare ca este În strânsa interdependenţa cu

fumatul.
 Clinica
 Se Iocalizeaza în special În polul inferior parotidian, având
aspectul unui nodul nedureros, de consistenta ferma sau
renitenta şi cu creştere lenta. Specific pentru aceasta tumora
este faptul ca poate avea caracter multifocal la nivelul aceleiaşi
glande parotide, şi În plus, poate afecta bilateral parotidele În
5-15% dintre cazuri, concomitent sau succesiv.
 Dupa extirpare completa, tumora Warthin recidiveaza rar, În
schimb tumora poate aparea dupa un interval de timp la
glanda parotida controlaterala. Riscul de malignizare este
neglijabil.
 Sialozele. Sindromul Siogren, morbul Mikulicz.
Clinica, diagnostic, tratament
 Diagnosticul de boala Mikulicz ramâne valabil doar pentru
adevaratele leziuni limfoepiteliale benigne ale glandelor salivare şi
lacrimale.
 Majoritatea leziunilor limfoepiteliale benigne apar ca o componenta

a sindromului Sjogren, tabloul clinic fiind specific acestui sindrom.

 Atunci când nu se asociaza cu sindromul Sjogren, se manifesta clinic

prin marirea de volum a glandelor lacrimale şi salivare, cel mai

adesea unilaterala, sau mai rar bilaterala, leziunile limfoepiteliale
benigne pot aparea şi pe fondul altor afectiuni ale glandelor salivare,
inclusiv parotidita cronica litiazica, tumori benigne sau maligne.
 Leziunea limfoepiteliala benigna apare cel mai frecvent la adulţi, În

jurul vârstei de 50 de ani, afectând În special sexul feminin.

Intereseaza de cele mai multe ori glandele parotide, şi mai rar
glandele submandibulare sau accesorii.
 Clinica

 Se manifesta clinic sub forma de tumefactie

difuza, de consistenţa ferma, a glandei
afectate, la care se asociaza uneori o discreta
simptomatologie dureroasa.
 Uneori evoluţia bolii duce la tumefaeţii

parotidiene de dimensiuni impresionante

 Tratament

 tratament este chirurgical, care consta În

parotidectomie superficiala modelanta cu
conservarea n. facial.
Bibliografie:
 Compendiu de chirurgie oro-maxilo-faciala,
Alexandru Bucur vol II;
 Chirurgie orala si maxilo faciala, Burlibasa

1999
 Prelegere: Sîrbu Dumitru, conferentiar

universitar, dr. șt. med.