COMUNICAREA ÎN

MEDIUL
EDUCAȚIONAL
ASPECTE PRACTICE

Petrușea Alexia
 CE ESTE COMUNICAREA?

 Ce este comunicarea?
 Reflectaţi un moment şi spuneţi primele cuvinte care vă
vin în minte atunci când vă gândiţi la comunicare.
 „Comunicarea reprezintă interacțiunea socială prin
sistemul de simboluri și mesaje”- George Gerbner
 „Comunicarea își focalizează interesul central pe
acele situații comportamentale în care o sursă
transmite un mesaj unui receptor, cu intenția de a-i
influența comportamentele ulterioare.” -Gerald R.
Miller
 Comunicarea reprezintă o modalitate fundamentală
de interacţiune psihosocială, un schimb de mesaje
între indivizi, menit să realizeze relaţii durabile.
 Astfel, comunicarea este interpretată ca o
interacţiune prin care oamenii schimbă mesaje,
ating obiective, dirijează şi controlează activitatea
unei persoane sau a unui grup, se influenţează
reciproc şi aşteaptă reacţii de răspuns, fie pozitive,
fie negative.
 FUNCȚIILE COMUNICĂRII
 Încercările de diferenţiere a funcţiilor comunicării sunt
diverse. Luând în considerare aspectul pe care este centrată
comunicarea (context, emiţător, destinatar, canal, mesaj,cod)
și încercând o sinteză a mai multor puncte de vedere putem
diferenţia între următoarele funcţii:
 funcția cognitivă se referă la capacitatea comunicării de
a dezvălui conținuturi informaționale (gânduri)
 funcţia expresivă exprimă capacitatea comunicării de a
pune în evidenţă stările afective ale emiţătorului, fiind
centrată pe acestea
 funcţia conativă evidentiază capacitatea comunicării de
a produce efecte asupra receptorului sau destinatarului;
reprezintă deci o funcţie persuasivă sau retorică, fiind
importantă în cazul transmiterii unor comenzi sau a unor
ordine
 funcţia poetică este centrată pe mesaj şi exprimă
capacitatea comunicării de a trece dincolo de sensul
cuvintelor şi de a determina stări emoţionale prin
conţinutul mesajului şi prin modul în care acesta este
transmis
 funcţia fatică pune în evidenţă capacitatea
comunicării de a asigura „controlul” asupra bunei
funcţionări a canalului (ex.: în timpul lecţiei profesorul
întreabă frecvent „Aţi înţeles?”)
 funcţia referenţială ilustrează modul de folosire a
limbajului pentru a exprima o realitate, o interpretare
personală, o imagine, o părere sau o idee, aşa cum o
percepe emiţătorul, corespunzătoare contextului
 funcţia metalingvistică are în vedere înţelegerea
corectă şi completă a mesajului, fiind specifică codului
 TIPURI DE COMUNICARE
 După numărul de  După finalitatea actului
participanți: comunicativ:
 Intrapersonală  Accidentală

 Interpersonală  Subiectivă

 În grup  După natura canalului de

 Publică transmitere
 Verbală
 De masă
 Paraverbală
 După statutul
 Nonverbală
interlocutorilor:
 Pe verticală
 Pe orizontală
 Credeți
că este importantă
comunicarea paraverbală/
nonverbală? Argumentați.
 COMUNICAREA DIDACTICĂ VS
COMUNICAREA EDUCAŢIONALĂ
 Comunicarea didactică desemnează „ansamblul
activităţilor de transmitere şi receptare de mesaje al căror
conţinut vizează învăţarea, formarea şi dezvoltarea
cunoştinţelor, abilităţilor şi deprinderilor în procesul
instruirii şi educaţiei şcolare”.
 În comunicarea didactică, toate elementele sistemului
beneficiază de o elaborare riguroasă. Astfel, comunicarea
didactică prezintă următoarele caracteristici:
se bazează pe documente normative (plan de
învăţământ, programă şcolară) şi şcolare (plan de lecţie)
se desfăşoară într-un cadru organizat, conform
principiilor didactice, în instituţii specializate (şcoli)
emiţătorul/ profesorul are o pregătire specială şi
competenţe certificate
 Sfera conceptului de comunicare educaţională este mult
mai largă decât a celui de comunicare didactică.
Educaţia se realizează nu numai într-un cadru
instituţionalizat, ci şi acasă în familie, muzee, în diverse
grupuri, ori de câte ori îi influenţăm pe cei din jur.
 Se poate spune că orice comunicare didactică este şi o
comunicare educaţională, deoarece profesorul, prin
influenţa sa, produce schimbări în personalitatea
elevilor, dar nu se poate afirma că orice comunicare
educaţională este şi didactică, deoarece influenţelor
educaţionale suntem supuşi toată viaţa, pe când celor
didactice, doar în anumite perioade ale formării
personalităţii.
 Calităţile comunicării didactice depind de o multitudine
de factori: stilul de predare-învăţare folosit,
personalitatea profesorului şi elevilor
 Comunicarea este o componentă vitală a procesului de
predare-învăţare. În mare măsură, reuşita actului
pedagogic este asigurată de calitatea comunicării.
 Ca formă specifică a comunicării umane, comunicarea
didactică se distinge prin câteva particularităţi:
 este o comunicare de tip şcolar care utilizează ca
instrument limbajul specific conţinutului diferitelor
discipline de învăţământ;
 este intenţionat acordată la realizarea obiectivelor
propuse;
 este o comunicare de conţinuturi purtătoare de
instruire;
 are un efect de învăţare, urmăreşte influenţarea,
modificarea şi comportamentelor individuale sau de
grup;
 generează învăţare, educaţie şi dezvoltare prin
implicarea activă a elevului în actul comunicării.
 În mare măsură, învăţarea este o problemă de
comunicare, astfel că stăpânirea şi valorificarea
valenţelor comunicării reprezintă o condiţie a unei
învăţări eficiente.
 Comunicarea didactică presupune un mesaj
educaţional elaborat de profesor capabil să provoace o
reacţie formativă la nivelul elevului.
 BIBLIOGRAFIE

 Pânişoară, Ioan-Ovidiu, Comunicarea eficientă,

Iasi, Editura Polirom, 2006
 Sălăvăstru, Dorina, Psihologia educaţiei, Iaşi,
Editura Polirom, 2004
 http://invatamromana.blogspot.com/2010/01/functi
ile-comunicarii.html