Tehnologii axate pe

dezvoltarea
creativității
Cuprins:
1.Definiție
2. Teorii privind -Creativitatea
3.Metode folosite pentru
dezvoltarea creativității
4.Bibliografie
DEFINIȚIE

• Capacitatea de a imagina rãspunsuri la probleme, de a elabora

soluții inedite și originale (E. Limbos)

• Un complex de însușiri și aptitudini psihice care, în condiții

favorabile, genereazã produse noi și de valoare pentru societate
(Al. Roșca)
TEORII PRIVIND CREATIVITATEA

• Teoria asociaționistă,elaborată de Nednik(1962), care consideră

creativitatea un proces de organizare și transformare a unor
elemente asociative în combinații noi,pe baza gândirii;
• Teoria gestaltistă(configuraționistă)definește creativitatea ca
produs al imaginației(nu al gandirii logice),cu ajutorul căreia
sesizăm brusc lacunele din configurația întregului,completându-
le;
• Teoria transferului îl are ca reprezentant pe J.Guilford. El
concepe creativitatea ca o etapa a învățării, transferabilă și în
alte domenii de activitate.
 NIVELURI
ALE CREATIVITĂȚII (I.A. Taylor)
• 1) CREATIVITATEA EXPRESIVĂ –este forma fundamentalã a creativității care nu este condiționatã de nici o
aptitudine și este cel mai ușor de surprins în desenele copiilor.
• Caracteristicile principale ale acestui nivel al creativității sunt spontaneitatea și libertatea de exprimare;
• 2) CREATIVITATEA PRODUCTIVà –este nivelul specific tehnicienilor pentru cã presupune însușirea unor
deprinderi care permit îmbunãtãțirea modalităților de exprimare a creației;
• 3) CREATIVITATEA INVENTIVà –este cea care se valorificã prin invenții și descoperiri și care pune în evidențã
capacitatea de a sesiza relații noi și neobișnuite, cãi noi de interpretare a unor realități cunoscute;
• 4) CREATIVITATEA INOVATIVà – presupune înțelegerea profundã a principiilor fundamentale ale unui domeniu
(artã, științã) și apoi modificarea decisivã a abordãrii unui anumit fenomen. Vorbim în acest caz de inovații,
care reprezintã aporturi semnificative și fundamentale într-un domeniu;
• 5) CREATIVITATEA EMERGENTà – este nivelul suprem al creativității la care ajung foarte puțini indivizi și
presupune descoperirea unui principiu, a unei idei care sã revoluționeze un întreg domeniu de cunoaștere. Este
vorba despre cel mai greu nivel de înțeles și de explicat, iar cei ce ating acest nivel sunt calificați drept genii.
 FAZELE PROCESULUI DE CREAȚIE- GRAHAM
WALLAS
1. PREPARAREA este faza inițială și obligatorie a oricărui act de creație. În aceastã fazã, creatorul sesizeazã problema și o
formuleazã în termeni foarte clari, analizeazã datele problemei, enunțã și testeazã diferite ipoteze rezolutive. Este
necesarã o pregătire intensă și de lungă durată în legătură cu problema pe care creatorul își propune să o rezolve, o
informare minuțioasă asupra istoricului problemei, asupra tentativelor altora de a o soluționa și abia apoi se emit ipoteze
rezolutive.
2. INCUBAȚIA se petrece în inconștient (sau în subconștient, dupã unele explicații psihanalitice) și poate fi de mai lungă sau
de mai scurtă durată (minute, ore, zile, luni sau chiar ani). Ea pare o perioadă pasivă, de abandonare a efortului. Se
presupune însã că în această fază au loc o serie de prelucrări paralele, se stabilesc conexiuni care nu au fost efectuate
anterior. Inconștientul nu creează nimic prin sine însuși. De aceea, șansele de a obține soluții creative la o problemă
depind de cât de susținute și eficace a fost faza de preparare, de bogăția datelor acumulate.
3. ILUMINAREA (inspirația, intuiția) este momentul în care soluția problemei apare brusc în câmpul conștiinței. Materialul
acumulat duce dintr-o datã la o înțelegere clarã, sinteticã a problemei. Uneori se folosește termenul inspirație ori
intuiție în loc de iluminare.
4. VERIFICAREA este faza finală a procesului de creație, în care soluția găsită este testată, examinată pentru eliminarea
unor posibile erori sau lacune.
FACTORI COGNITIVI IMPLICAȚI ÎN PROCESUL
CREAȚIEI

• Dintre acești factori cei mai importanți sunt imaginația si

inteligența, întrucât ei au funcția de integrare a celorlalți factori
cognitivi ai creativității.
• Un factor deosebit de important e intuiția.
• O formă superioară a imaginației creatoare e ingeniozitatea,
finalizată în găsirea unor soluții simple, surprinzatoare și originale.
• Un alt factor al imaginației creatoare e originalitatea,
caracterizată prin noutate, inventivitate.
FACTORI DE PERSONALITATE IMPLICAȚI ÎN
PROCESUL CREAȚIEI
• Motivațiile superioare, nivelul de aspirație, interesele personale,
sentimentele și atitudinile, corelate cu temperamentul și aptitudinile
speciale orientează creativitatea mărindu-i eficiența.

• Factorii caracteriali și cei afectiv-motivaționali suplinesc în creație un

coeficient de inteligență mai scazut de 120.

• Atitudinia interogativă, încrederea în forțele proprii, răbdarea,

perseverența, entuziasmul, autoexigența, angajarea socială, spiritul de grup
pun în valoare capacitățile creative.
FACTORI SOCIALI IMPLICAȚI ÎN PROCESUL
CREAȚIEI

• Activitatea creatoare este stimulată de exigența unui mediu social –

economic și cultural –științific care asigură formarea unei personalități
creative, permite libertatea creației, recunoaște și aplică valorile create.

• Factori stimulatori : Nonconformismul,tenacitatea,inteligența și imaginația

creatoare, profunzimea câmpului de imagini și idei

• Factori inhibitori : Ideile preconcepute, neîncrederea în sine,

conformismul, teama de a nu greși și lipsa de motivație.
 METODE ALE CREATIVITĂȚII
1.BRAINSTORMINGUL- A OSBORN
•În traducere directă “furtună în creier” sau “asalt de idei”, metoda constă în enunţarea spontană a mai multor
idei pentru soluţionarea unei probleme. Obiectivul urmărit prin aplicarea acesteia presupune exersarea
creativităţii elevilor prin diferite tipuri de activitate
•Etapele aplicării metodei:
• I. Etapa pregătitoare, cu cele 3 faze (de selectare a membrilor grupului, de organizare şi de familiarizare cu
tehnica respectivă, de pregătire a şedinţelor de lucru – profesorul amenajează sala de clasă, alege momentul
zilei, verifică materialele necesare, anunţă regulile etc.).
• II. Etapa productivă a grupului, care presupune un asalt de idei şi cuprinde următoarele faze: stabilirea
temei, emiterea de idei, propunerea de soluţii la problemă.
• În această etapă, elevii nu critică, încearcă să emită cât mai multe idei, să dezvolte ideile colegilor, să
analizeze, să-şi imagineze.
• III.Etapa trierii şi selecţionării ideilor (evaluarea), presupune 2 faze: analiza ideilor emise –se prezintă lista de
idei; optarea pentru soluţia finală – evaluarea critică a ideilor.
METODE ALE CREATIVITĂȚII

SINECTICA- a fost creată de psihologul american W.J.J. Gordon (1971).

Termenul înseamnă a pune împreună elemente diferite şi aparent irelevante.
Această metodă presupune utilizarea metaforelor şi a analogiilor.
Sinectica se bazează pe două mecanisme principale:
1) a face straniul (neobişnuitul, ciudatul) familiar şi
2) transformarea familiarului în straniu.
Se porneşte de la ideea că noul, adică problema pusă în discuţie, să dobândească
un caracter familiar, cunoscut, participanţii să se obişnuiască cu tema respectivă şi să
înlăture incertitudinile. De asemenea, de la ideea că există probleme în care avem
dificultăţi, teama pentru că suntem prea familiari cu ele. În acest caz, intră în
funcţiune mecanismul invers: a face familiarul (obişnuitul) nefamiliar (neobişnuit).
Atât în legătură cu primul mecanism, cât şi cu al doilea se folosesc metaforele şi
analogiile. Grupul de sinectică este format din cinci-şapte participanţi de diferite
profesiuni.
METODE ALE CREATIVITĂȚII

• Metoda 6-3-5 - Este vorba de împărțirea fiecărei clase în grupuri de 6

elevi, în care fiecare propune trei idei într-un timp de maxim 5 minute.
Primul grup discută problema și, pe o fișă, sunt trecute trei idei,
fiecare fiind capul unei coloane ce se va completa de către celelalte
grupuri.
Dupa 5 minute, fișa este trecută unui alt grup care adauga alte trei idei în
coloane sub celelalte s.a.m.d. până când fiecare fișă trece pe la toate grupurile.
Conducătorul adună foile, le citește în fața tuturor și se discută pentru a se hotărî
care din propuneri să fie însușită.
Creativitatea este darul cel mai de preţ al omului,
care i-a permis să făurească primele unelte, să
stăpânească o parte din natură prin ştiinţă şi tehnică,
să modifice mediul înconjurător, să pătrundă în
spaţiul cosmic.” (”(Dubciuc Ludmila).[ 7]
Pentru a susţine creativitatea, predarea declarativă,
de tip clasic trebuie depăşită şi înlocuită cu metode
care pun accent pe explorare, pe descoperire, pe
încurajarea gândirii critice a elevului, pe participarea
activă a acestuia la formarea şi la dezvoltarea sa
intelectuală.
Bibliografie:
[1] Neculau, Adrian, Ferreol, Gilles „Psihosociologia
schimbării”, Editura Polirom, 1998.
[2] Neculau, A., Iacob, L., Sălăvăstru, D., Boncu, Ş. și
Lungu, O. Psihologie. Manual pentru licee. Iaşi:
Polirom, 2000
[3] Ion-Ovidiu Pânişoară ,Comunicarea eficientă.
Metode de interacţiune eficientă, Editura .Polirom,
Iaşi, 2003
[4]Dumitru, Ion Al.„Predarea şi învăţarea disciplinelor
socio-umane” Editura Polirom, Iaşi, 2000,
[5, 6]Cristea, Sorin „Metodologia instruirii în cadrul
procesului de învățământ. Metode și tehnici
didactice”, Volumul 10, Editura Didactică Publishing
House,București,2018
[7] .Dubciuc Ludmila,Didactica științelor
exacte,volumul 1, Chișinău,2019