CULTURA

CASTANULUI
COMESTIBIL
  

A elaborat
:Cibotari Irina
gr 43 B
 .Importanta culturii
•Castanul comestibil este o specie
pomicola si forestiera, care valorifica
terenurile in panta, produce fructe
bogate in principii nutritive si lemn de
calitate superioara. Castanele contin:
52% apa, 4,2% proteine, 2,0% lipide,
40,0% glucide, 2,0% celuloza, o serie
de ioni  minerali: S, P, Na, K, Mg, Ca,
vitamine, aminoacizi etc., (Paglietta si
Bounous, 1979). Se pot consuma
coapte, fierte, sub forma de garnitura,
se folosesc la diferite preparate:
creme, budinci, torturi, inghetata, se
pot glasa sau confia. Din faina de
castane se poate prepara: paine, lipii,
sosuri, supe.
•Lemnul se foloseste in industria
mobilei de lux, la confectionarea
parchetului, iar din scoarta si frunze se
extrage tanin  utilizat in industria
 Originea si aria de raspandire

•Castanul comestibil este originar din Asia si

Europa, existand mai multe specii care cresc si
astazi in zona temperata cu climat mai bland.
Castanul se cultiva mai mult in Asia, unde se obtine
peste 65% din productia mondiala, urmeaza Europa
cu circa  25%. Tarile mari cultivatore de castan
comestibil sunt: China, Coreea, Turcia, Italia, Spania
etc. In SUA, tara mare cultivatoare de castan in
special pentru lemn, suprafata s-a restrans foarte
mult datorita atacului sever al cancerului scoartei
care practic a compromis aceasta specie.
•In Romania, castanul creste in mod natural sub
forma de palcuri sau chiar in masiv in
depresiunea subcarpatica a Olteniei (Gureni,
Polovraci, Hobita, Horezu, Tismana), in zona
Maramuresului (Baia Mare, Baia Sprie, Tautii de
Sus), unde se resimte influenta mediteraneana.
Suprafata ocupata de castan este de circa 850 de
ha, de pe care se obtine o productie de circa
1250 tone.
 Particularitati biologice

•Particularitati de crestere si fructificare

•Castanul european formeaza pomi vigurosi, longevivi, inalti
de 12-25 m, cu un  trunchi viguros si usor rasucit, cu coroane
largi piramidale sau globuloase. Ramurile de schelet si
semischelet sunt viguroase, bine garnisite cu ramuri de
semischelet si de rod. Mugurii sunt dispusi solitar, fiind
vegetativi sau micsti. Castanul este specie unisexuat monoica,
are florile dispuse in amenti unisexuati sau bisexuati
(androgini), lungi de pana la 30 cm. Amentii androgini au la
baza flori femele  grupate in inflorescente de cate 4-5.
Inflorirea are loc tarziu, in a doua parte a lunii iunie si inceput
de iulie, iar polenizarea se face atat de vant cat si de insecte.
•Florile mascule pot fi:
astaminate (fara stamine),
brachistaminate (cu filamente
staminale scurte 1-3 mm),
mezostaminate (filamente
mijloci 3-5 mm) si
longistaminate (filamente de
5-7 mm). Soiurile bune
polenizatoare sunt  cele cu
filamente staminale lungi.
•Florile femele sunt asezate la
baza amentilor, sunt grupate
cate 2-3 in involucru.
Involucrul are la exterior
numeroase filamente
aciculare care se intaresc pe
masura maturarii, capatand
aspectul unui arici.
•Fructul este o achena, de
culoare brun roscata sau
ciocolatie, poate fi monogerm
(are miezul format dintr-o singura
samanta) la  maroane sau
poligerm (miezul este divizat de o
membrana in mai multe seminte)
la castanele propriu-zise.
•La maturitate involucrul crapa
lasand sa cada castanele sau cade
impreuna cu acestea.
•Intrarea pe rod este dependenta
de modul de obtinere a pomilor.
La cei obtinuti prin seminte,
primele fructe apar dupa 8-10
ani, iar la cei altoiti cu 2-4 ani mai
devreme. Productia de castane
este mica in primii ani, de ordinul
a catorva kg, iar la pomii maturi
se poate ajunge la 250-300
kg/pom.
 Utilizare în alimentaţie
Piureul de castane este chiar o delicatesă şi
apreciat în multe bucătării ale lumii. Există,
desigur, şi alte modalităţi de mâncare a
fructelor, precum sub formă de castane coapte.
Fructele, care sunt foarte gustoase, sunt
utilizate ca ingredient ales de către fabricanţii
de ciocolată şi delicatese, fiind frecvent coapte
sau prăjite. Sub forma lor prăjită sunt foarte
apreciate în Franţa, Italia şi, mai ales, în
Corsica. Coacerea sau prăjirea se pot face fie
integral, fie sub formă granulară, obţinându-se
un fel de făină, din care se face piureul de
castane. Există o varietate de mămăligă
corsicană (denumită polenta sau pulenta) care
foloseşte ca ingredient de bază făină dulce de
castane comestibile.
 Sfaturi de consum
Castanele pot fi
consumate ca atare, în
stare proaspătă (prăjite
cu sare) sau prelucrate
industrial sub forma de
făină. Din această făină
se prepară un sortiment
de piure foarte gustos şi
hrănitor sau se foloseşte
ca materie primă la
fabricarea surogatului
de cafea şi a uleiului de
castane.
 Specii, soiuri si portaltoi

•Principalele specii de castan cu importanta in

originea soiurilor cultivate sunt:
•Castanea sativa Mill. - castanul dulce european,
are pomi vigurosi, longevivi si sensibili la boli si
daunatori.
•Castanea dentata Brokh - castanul american,
prezinta interes mai mult pentru lemn, este foarte
sensibil la cancerul scoartei si din aceasta cauza
suprafata cultivata s-a redus foarte mult.
•Castanea crenata Sieb e Zucc. - castanul japonez,
creste mult in Orient (Japonia, China, Coreea),
creste ca pom de talie medie, cu coroana foarte
larga, deasa si formeaza tepi mai putin ascutiti pe
involucru, inflorescentele fiind situate lateral pe
lastar si nu terminal.
•Castanea molissima Bl. -  castanul chinezesc, este
specia care se cultiva mult in China pentru fructe.
Formeaza pomi de talie medie, sub 15 m inaltime,
cu coroana foarte larga si ramificata. Formeaza
fructe de la mici la foarte mari cu gust foarte dulce,
mult apreciate de popoarele orientale si de
americani.
•Sortimentul de soiuri este destul de sarac, au
predominat soiurile de provenienta orientala, iar de
data mai recenta au fost selectate o serie de
biotipuri locale de interes major
 soiuri existente in cultura
•Iza - are vigoare mijlocie, foarte productiv, formeaza
fructe mari de culoare brun roscata, potrivit de dulci, cu
continut moderat in proteine si bogate in amidon. Se
matureaza la inceputul lunii octombrie.
•Mara - are vigoare mijlocie, este foarte productiv, fructul
este mic de culoare brun-inchis, potrivit de dulce, bogat
in proteine si amidon. Se matureaza in prima jumatate a
lunii octombrie.
•Hobita - este un soi de vigoare mica, cu un potential
productiv moderat, fructul este mijlociu-mare, are
culoare maronie si este foarte dulce. Se matureaza in
decada doua a lunii octombrie.
•Polovraci - este un soi de vigoare mijlocie, precoce,
produce destul de modest, fructul este foarte mare,
maroniu si foarte  bogat in zahar. Se matureaza in
prima decada a lunii octombrie.
•Gureni - soi de vigoare mare, productiv, are fructe
mijlocii de culoare castanie, potrivit de dulci. Se
matureaza in prima decada a lunii octombrie.
•Tismana -  are vigoare mijlocie, este autofertil,
fructele sunt mijlocii, usor turtite, miezul potrivit de
dulce si intens aromat. Se matureaza in a doua
decada a lunii septembrie.
•Prigoria - are vigoare mijlocie, este rezistent la ger
si seceta, are fructe mijlocii-mari, rotunjite, castanii,
cu pulpa dulce si aromata si gust placut. Se
matureaza in ultima decada a lunii septembrie.
•Ca portaltoi se folosesc soiurile de vigoare mica-
mijlocie Iza, Mara si Gureni, ai caror hibrizi au
afinitate buna cu toate soiurile cultivate, imprima
precocitate si vigoare mai mica.
Cerintele castanului
fata de factorii •Castanul are
pretentii mari fata
de mediu de lumina, ce se
pot asigura prin
plantarea lui in
locuri expuse, la
distante
corespunzatoare si
prin rarirea
coroanelor.
•Avand origine
mediteraneana,
este pretentios si
•Fata de apa are cerinte mari, cele mai bune
rezultate se obtin daca precipitatiile insumeaza
peste 800-900 mm, dar reuseste si in conditii de
precipitatii mai putine, 600-700 mm, daca acestea
sunt bine distribuite pe perioada de vegetatie.
•Solul trebuie sa fie acid, reavan, bine drenat si cu
profil adanc, cu fertilitatea medie si textura usoara.
Poate valorifica terenurile cu schelet mult, dar sa nu
contina mult calcar activ, iar apa freatica sa fie sub
4-5 m.
 Particularitati tehnologice
•Producerea materialului saditor.
• Inmultirea castanului se face atat generativ,
pentru producerea portaltoilor sau chiar a
materialului de plantat, cat si vegetativ prin
marcotaj si prin altoire. Pe cale vegetativa
inmultirea este destul de greoaie, inradacinarea
la inmultirea prin marcotaj este slaba, iar
prinderea la altoire este destul de dificila.
 Specificul infiintarii si intretinerii
plantatiilor de castan
• Alegerea terenului pentru livada trebuie sa
corespunda cerintelor speciei, de obicei amplasarea
plantatiilor se face in zonele cu influenta
mediteraneana, cu climat mai bland iarna si veri
mai putin calde. In functie de panta terenului,
acesta poate fi amenajat prin corectarea pantei si
pregatirea terenului la nivel de parcela sau pe
terenul framantat se mobilizeaza solul local si se
amenajeaza microterase in timp prin lucrarea
periodica a solului.
 La pregatirea terenului 
•se executa fertilizarea de baza cu ingrasaminte
organice, 60-80 kg P2O5  si 200 kg K2O, pe toata
suprafata si se incorporeaza sau se aplica localizat,
la groapa, pe terenul care nu poate fi mecanizat.
Distantele de plantare se coreleaza cu vigoarea
soiurilor si acestea nu depasesc 8-10 m intre
randuri si 6-8 m intre pomi pe rand.  Pentru
plantatiile mixte, fructe si lemn, distantele de
plantare pot fi mai mici de 6-8 m intre randuri si 4-6
m intre pomi pe rand, pentru a determina un elagaj
natural si formarea unui trunchi inalt favorabil
prelucrarii industriale.
•Castanul se conduce de obicei sub forma de vas
sau piramida intrerupta, prin interventii sumare
in prima perioada de viata si taieri de rarire dupa
atingerea dimensiunilor normale soiului.  La
soiurile care ramifica putin (o parte din soiurile
europene) sunt necesare taieri pentru
stimularea ramificarii. In a doua parte de viata a
pomilor se fac taieri de regenerare, prin care se
intineresc ramurile de semischelet si de rod.
 Intretinerea solului 
•consta fie in distrugerea periodica a  buruienilor si
mentinerea ogorului lucrat, mai ales in plantatiile
tinere situate pe terenurile plane sau cu pante mici
unde nu exista pericolul eroziunii, fie prin cultivare
cu specii agroalimentare sau specii pomicole cu
longevitate mica. In plantatiile mature solul se
mentine inierbat, intervalele se cosesc periodic,
iarba fiind folosita in furajarea animalelor sau
uneori se toaca si se lasa pe sol (pe solurile sarace).
 Fertilizarea 
•plantelor tinere se face localizat cu cate 50 g
azot, iar pe masura ce acestea cresc, se poate
ajunge la doze de pana la 300 g/planta. In
plantatiile pe rod se aplica 60 kg N, 40 kg P2O5 si
50 kg K2O. Pentru corectia unor carente
provocate de lipsa microelementelor se pot
aplica fertilizari foliare simultan cu tratamentele
fitosanitare.
 Principalele boli si daunatori
•. Principalele boli care produc pagube mari
plantatiilor de castan sunt cancerul
scoartei (Endothia parasitica), boala albastra
(Phytophtora cambivora), rugina (Mycospherella
maculiformis), patarea bruna a fructelor
(Rachodiella castaneae) etc. Dintre daunatori se pot
aminti: gargarita fructelor (Balaninus elephas),
molia fructelor (Cydia sp.) etc. Impotriva bolilor
sunt eficace masurile preventive, cele curative nu
dau rezultate bune, iar impotriva daunatorilor se fac
2-3 tratamente in functie de curba de zbor a
insectelor.
 Maturarea castanelor
• are loc esalonat, ceea ce necesita si o recoltare din
mai multe treceri. La maturitate involucrul tepos
crapa lateral si lasa sa cada castanele sau cade
impreuna cu acestea. Recoltarea se face manual
prin adunare de pe sol. Fructele fara involucru sunt
asezate in straturi de pana la 50 cm pentru a se
usca, iar cele cu involucru sunt supuse unui proces
de macerare pentru inmuierea involucrului, sunt
curatate si apoi uscate.  Valorificarea se face de
obicei in coaja si mai putin sub forma de faina de
castane.