Funcțiunea de

producere
 Obiective
o Să se definească funcțiunea de producere, comercială și rolul lor în
dezvoltarea businessului
o Să se cunoască noțiunea de marketing, aprovizionare, desfacere
o Să se redea noțiunea de marketing global – expresie a globalizării economiei
o Să se evalueze situația de caz cu privire la: formarea prețurilor, indicatorii de
profit și rentabilitate
o Să se clasifice cheltuielile unei afaceri
Funcțiunea de producție

Funcţiunea de producţie cuprinde ansamblul activităţilor desfăşurate în scopul asigurării

mişcării, transformării sau prelucrării materiilor prime şi bunurilor, precum   şi activităţile
auxiliare acestora.
În cadrul întreprinderii comerciale, funcțiunea de producție constă în realizarea unor servicii
auxiliare produselor vândute şi a unor mici activităţi de producţie de tip manufacturier, cum sunt:
• ambalarea mărfurilor;
• pregătirea mărfurilor pentru vânzare;
• sortarea mărfurilor şi a ambalajelor de desfacere;
• recondiţionarea ambalajelor de transport;
• întreţinerea mărfurilor.
Indiferent de specificul întreprinderii, în cadrul acesteia se  regăsesc efectele tuturor  funcţiilor
precizate (chiar dacă  ele se manifestă cu intensităţi diferite), tratarea funcţiilor întreprinderii prin
absolutizarea uneia dintre acestea şi eliminarea celorlalte fiind improprie.
Funcțiunea comercială
Funcţiunea comercială conţine două subfuncţii: de aprovizionare şi de
vânzare.
a) Subfuncţia de aprovizionare - CONŢINUT: Procurarea în cele mai bune
condiţii de calitate, costuri, termene şi de securitate a produselor şi serviciilor
de care întreprinderea are nevoie pentru activităţile sale. Include
următoarele activităţi:
•  analiza pieţelor şi surselor de aprovizionare pentru toate categoriile de
produse şi a evoluţiilor acestora;
• colaborarea la definirea caracteristicilor şi specificaţiilor produselor (care
trebuie cumpărate);
• identificarea, selecţionarea furnizorilor şi negocierea cu aceştia;
• programarea şi asigurarea ritmicităţii comenzilor şi a livrărilor;
• administrarea stocurilor;
• furnizarea informaţiilor  referitoare la   acest domeniu tuturor serviciilor
utilizatoare.
Funcțiunea comercială

b) Subfuncţia de vânzare. CONŢINUT: Identificarea nevoilor consumatorilor,

a segmentelor de piaţă, planificarea şi formarea sortimentului comercial,
desfacerea marfurilor. Vânzarea mărfurilor regrupează o serie de operaţii de
natură economică şi tehnică, precum:
•  identificarea produselor şi a clienţilor (cunoaşterea cererii);
• fixarea preţurilor de vânzare;
• alegerea formelor de vânzare;
• dezvoltarea tehnicilor de vânzare;
• promovarea imaginii firmei şi a produselor comercializate;
• asigurarea expedierii şi transportului către clienţi.
Rolul funcțiunilor de producere și
comercială în dezvoltarea businessului
Ambele funcțiuni
joacă roluri importante
în dezvoltarea
businessului pentru că
un business nu ar
activa eficient dacă nu
va produce bunuri sau
servicii și nu le va
comercializa corect. O
mare eficiență o aduce
calitatea înaltă în
procesul producției și
comercializarea corectă
a mărfurilor, care ar
putea atrage cît mai
mulți consumatori.
Marketing
Marketingul este un mijloc de a asigura, înainte ca produsele şi serviciile să
fie oferite ,că ele corespund cât mai bine nevoilor şi dorinţelor consumatorilor
şi/sau cumpărătorilor potenţiali.
Marketingul efectuează următoarele activități:
• efectuează studii asupra pieţei interne şi externe;
• elaborează studii în vederea fundamentării strategiei şi politicii de dezvoltare
a firmei;
• culege şi prelucrează informaţiile în vederea fundamentării programelor de
producţie;
• efectuează studii ale necesităţilor şi comportamentul consumatorului, prin
aceasta cunoscându-se ulterior cererea de producţie pentru întreprindere în
vederea adaptării la dinamica mediului.
Aprovizionare

Aprovizionarea reprezintă activitatea prin care se asigură elementele materiale

şi tehnice necesare în volumul şi structura care să permită realizarea obiectivelor
generale ale întreprinderii în condiţiile unor costuri minime şi ale unui profit cât
mai mare.
Aprovizionarea îndeplinește activități precum:
• calcularea necesarul de resurse materiale (materii prime, materiale,
combustibil, energie etc.) pentru fabricarea producţiei contractate;
• încheierea contractele de aprovizionare tehnico-materială;
• efectuarea calculul privind stocurile pentru producţie;
• determinarea normele de consum specific de aprovizionare tehnico-materială;
• organizarea recepţiei calitative şi cantitative ale materiei prime, materialelor şi
a activităţilor din depozite, etc.
Desfacere

Desfacerea (vânzarea) activitatea prin care se asigură valorificarea rezultatelor

obţinute reprezentând un moment al activităţii de desfacere care finalizează
toate acţiunile întreprinderii şi ale agentului său de vânzări pentru ca produsul
fabricat sau serviciul executat să fie solicitat şi acceptat de beneficiari.
Activitatea de desfacere are funcții precum:
• efectuarea prospectarea pieţei interne şi externe pentru stabilirea potenţialilor
clienţi ai întreprinderii;
• încheierea contracte de vânzare pentru produsele întreprinderii;
• efectuarea calculului mărimii stocurilor de produse finite;
• organizarea activităţi de servire şi depozitare;
• organizarea participări la diferite târguri, expoziţii;
• asigurarea, reclamă, etc.
Marketingul global- expresie a
globalizării economiei
Marketingul global defineşte activităţile desfăşurate de
firmele care caută eficienţa globală prin vânzarea de
produse standardizate, de calitate apropiată, la preţuri
rezonabile pe o piaţă globală. Marketingul global se
bazează pe ideea că întreprinderile se orientează după o
filozofie comună, iar piaţa este lumea întreagă.
Referindu-ne la globalizarea economiei care reprezintă
procesul deosebit de dinamic al creșterii
interdependențelor dintre statele naționale, ca urmare a
extinderii și adâncirii legăturilor transnaționale în tot mai
largi și variate sfere ale vieții economice, politice, sociale
și culturale putem afirma că marketingul global reprezintă
o expresie a globalizării economiei.
Activitățile desfășurate de către o întreprindere se extind
datorită aplicării marketingului global, prin standardizarea
produsele la o calitate corespunzătoare și oferind prețuri
rezonabile consumatorilor de pe piața globală, astfel având
loc globalizarea economică .
 Formarea prețurilor

Prețul este expresia bănească a valorii mărfii sau suma de bani care se plăteşte pentru a
dobândi o unitate dintr-un bun economic.
Formarea preţului depinde de o serie de factori:
• cheltuielile efectuate de întreprinderi pe unitate de produs;
• calitatea bunurilor;
• raportul dintre cerere şi ofertă;
• modul de servire a cumpărătorilor, de prezentare şi ambalare a bunurilor;
• eficienţa reclamei;
• durata şi calitatea asistenţei tehnice prestate clienţilor, după vânzare, pentru obiectele de uz
îndelungat;
• durata livrării în cazul produselor create la comandă, care pot fi şi „uzine la cheie”;
• puterea de cumpărare a banilor etc. 
Nivelul preţului unui bun depinde şi de tipul pieţei pe care el se vinde, de măsura în care
concurenţa este liberă sau limitată, de obstacole artificiale ori naturale. 
Indicatorii de profit sau
rentabilitate

Indicatorii de profit sau rentabilitate oferă informații despre eficiența cu care o

societate își utilizează resursele pentru a genera profit. Obținerea de profit pe termen
lung este vitală atât pentru supraviețuirea companiei, cât și pentru beneficiile aduse
acționarilor sau asociaților.

a. Rentabilitatea capitalului angajat = Profit înaintea plății dobânzii și a impozitului

pe profit (EBIT)/Capital angajat
b. Marja profitului operațional = Profit operațional (EBIT)/Cifra de afaceri *100
c. Marja brută din vânzări = Profit brut din vânzări/Cifra de afaceri*100
d. Marja netă din vânzări = Profit net/Cifra de afaceri*100
e. Rata de impozitare efectivă = Cheltuieli cu impozitul/Profit brut (EBT)*100
f. Rentabilitatea economică = Profit net/Active totale*100
g. Rentabilitatea financiară = Profit net/Capital propriu*100
h. Rata rentabilității resurselor consumate = Profit net/Cheltuieli totale.
Descifrarea cheltuielilor
Cheltuielile reprezintă totalitatea mijloacelor utilizate de întreprindere pe parcursul
perioadei de gestiune care nu sînt legate nemijlocit de procesul de producţie şi suma
cărora se scade din venituri la determinarea rezultatului financiar al întreprinderii.
Cheltuielile se clasifică pe tipuri de activităţi:
• cheltuieli ale activităţii operaţionale
• cheltuieli ale activităţii investiţionale
• cheltuieli ale activităţii financiară
• pierderi excepţionale
La cheltuielile întreprinderii se referă şi cheltuielile privind impozitul pe venit, însă
acestea nu se includ în nici una din tipurile de activităţi enumerate anterior şi în rapoartele
financiare se reflectă distinct.
În componenţa cheltuielilor din activitatea operaţională intră:
• costul vînzărilor
• cheltuielile comerciale
• cheltuielile generale şi administrative
• alte cheltuieli operaţionale
Rezultat financiar a cheltuielilor și consumurilor
 Mulțumesc pentru atenție
Să aveți o zi frumoasă!

”Succesul apare în viaţa

celor care sunt prea ocupaţi
să îl caute.”
(Henry David Thoreau)