Clasificarea radiațiilor electromagnetice

Radiațiile electromagnetice se împart în mai multe categorii:

1. radiații care apar datorită absorbției și emisiei de energie care are loc la nivelul învelișului electronic al atomului:
- radiații herțiene
- radiații termice care se împart în - radiații infraroșii
Aceste radiații sunt
- radiații vizibile alcătuite din fotoni
- radiații ultraviolete electronici.

2. radiații care apar, în urma unor procese de descompunere a atomului în părțile sale componente prin descărcări electrice
în gaze:
- radiații anodice (alcătuite din sarcini electrice pozitive, ioni pozitivi și protoni)
- radiații catodice (alcătuite din sarcini electrice negative, electroni și ioni negativi)
- radiații canal (alcătuite din sarcini electrice pozitive, protoni și ioni pozitivi)
3. radiații care apar datorită absorbției de electroni de către atomii unui solid și frânați în interiorul acestuia și emisia de energie
care are loc la nivelul nucleului atomic:
- radiații X sau Rontgen (alcătuite din fotoni nucleari care formează radiația moale și dura nucleară)

4. radiații care apar prin dezintegrare nucleară radioactivă:

- radiații nucleare radioactive:
• Beta
• Alfa
• Gama.

În funcție de frecvența de oscilație și energie, există două mari categorii de radiații, cele ionizante și neionizante.
Undele ionizante (ultravioletele, razele X, radiațiile
gamma etc) au o energie foarte ridicată şi pot avea
efecte negative asupra organismelor biologice,
cauzând muta ții la nivelul ADN-ului. De aceea, acest
tip de radia ție electromagnetică este folosit cu mare
precauție.
De fapt, termenii de "radiație" și “radioactivitate" se
referă în general la unde electromagnetice ionizante.
Undele neionizante nu au destulă energie pentru a produce ionizări și a modifica structura materiei. Ele au anumite
proprietăți care au permis dezvoltarea unor aplica ții tehnice din viața noastră cotidiană. De zeci de ani există emițătoare
de radio și televiziune, rețea de transport a energiei electrice, aparate electrocasnice, sisteme de radionavigație, sisteme
de comunicații dedicate pentru salvare, pompieri, poliție, armată, televizoare si monitoare de calculatoare.
Toate acestea generează un câmp electromagnetic, în care ne aflăm în permanență.
 Proprietăți
Radiația electromagnetică, indiferent de frecvență, poate suferi diferite fenomene:
- interferență
- reflexie
- refracție
- difracție
- absorbție

Radiația electromagnetică are o natură duală: pe de-o parte, ea se comportă în anumite procese ca un flux
de particule (fotoni), de exemplu la emisie, absorbție, și în general în fenomene cu o extensie temporală și spațială mică.
Pe de altă parte, în propagare și alte fenomene extinse pe durate și distanțe mari radiația electromagnetică are
proprietăți de undă.

Există 3 fenomene prin care energia poate fi transmisă: radiația electromagnetică, conducția, și convecția. Spre
deosebire de conducție și convecție, undele electromagnetice nu au nevoie de material mediu pentru transmisie. Astfel,
lumina și undele radio pot călători prin prin spațiul interplanetar și interstelar de la Soare și stele la Pământ. Indiferent de
frecvența, lungimea de undă, sau metoda de propagare, undele electromagnetice călătoresc la viteza de 3 × 1010 cm pe
secundă în vid. Toate componentele spectrului electromagnetic, indiferent de frecvență, au în comun proprietățile tipice
ale mișcărilor de undă, inclusiv difracția și interferența. Lungimile de undă pot fi recepționate pe distanțe de la milimetri
până la kilometri. Lungimea de undă și frecvența undelor electromagnetice sunt importante în determinarea efectelor
de căldură, vizibilitate, penetrare, și alte caracteristici ale radiației electromagnetice.