Circuit integrat

În electronică, un circuit integrat este un

dispozitiv electronic de mici dimensiuni, o
combinație de elemente ale unui circuit
care sunt miniaturizate și care fac parte
din același cip sau suport. Circuitul
integrat este numit și cip, de la cuvântul
englez chip. Prescurtarea numelui în 
engleză este IC, de la integrated circuit,
pronunție /ai si/ (v. AFI), iar prescurtare în
română este C.I.
 Circuitul integrat este un dispozitiv electronic alcătuit
din mai multe componente electrice și electronice
interconectate, pasive și active, situate pe o plăcuță de
material semiconductor (făcută de exemplu din siliciu),
dispozitiv care în cele mai multe cazuri este încapsulat
într-o capsulă etanșă prevăzută cu elemente de
conexiune electrică spre exterior, numite terminale sau
pini („piciorușe”). Circuitele integrate sunt folosite în
toate echipamentele electronice din zilele noastre și au
revoluționat lumea electronicelor.
Circuitele integrate pot fi analogice, logice, lineare, digitale etc.
În funcție de caracteristicile funcționale și de domeniul de
aplicații cele analogice au fost grupate pe familii: amplificatoare
operaționale (AO), circuite de uz industrial, circuite de audio,
radio și TV, arii de diode și tranzistoare. Totuși ele nu pot fi
clasificate foarte exact după criterii prestabilite, deoarece au
domenii de aplicare foarte largi. Cele mai simple circuite
integrate sunt cele logice, fabricate încă de la începuturi și în
România, de ex. seria CDB (Circuit Digital Bipolar) tipului TTL cu
membrii:
1)CDB 400 E: 4 porți ȘI-NU
2)CDB 402 E: 4 porți SAU-NU
3)CDB 403 E: 4 porți ȘI-NU cu colectorul în gol pentru realizarea
funcțiilor SAU-CABLAT
4)CDB 404 E: 6 inversori