BOALA ALZHEIMER

Pacionel Stefania , GRUPA 12 RRMSF, AN 1

 CU PR I N S

• Definiție
• Istoric
• Incidența
• Factorii de risc
• Manifestari clinice
• Evoluție si prognostic
• Factorii de risc
• Mijloace de diagnostic
• Modificari morfologice in creier
• Mijloace de prevenire
• Tratament
 BO A LA A LZ H E I M ER

• Boala Alzheimer este o tulburare de tip deteriorativ cognitiv

cu evoluție progresivă care apare mai ales la persoanele de
varsta înaintata, conducând la pierderea capacităților
intelectuale ale individului si a valorii sociale a
personalitatii sale, asociata cu tulburari de comportament,
ceea ce realizează starea cunoscuta sub numele de dementă.
 I S T O R I C

• Alois Alzheimer s-a nascut pe 14 iunie 1864. Acesta a crescut in Marktbreit, un oras
mic, bavardez.
• In 1883, la 19 ani, a fost primul din familie care a urmat o școala medicală si a obtinut
un loc la Universitatea din Berlin, unde cele mai luminate minti medicale faceau deja
istorie. Dupa 5 ani de studiu, a primit dreptul sa practice medicina in Germania.
• În anul 1894 s- a casatorit cu Cecilie Geisenheimer si au avut 3 copii.
• In 25 noiembrie 1901 , Alzheimer examinează pentru prima dată o bolnavă, Auguste
D., internată pentru modificări de comportament, tulburări de memorie, idei de
persecuție, incapacitate de a mai întreprinde cele mai elementare activități în
gospodărie. Alzheimer mai văzuse bolnavi cu fenomene de deteriorare mintală,
majoritatea în vârstă de peste 70 de ani, deteriorare atribuită senilității, Auguste D. avea
însă doar 51 de ani, fapt care l-a făcut să aprofundeze studiul clinic al acestui caz,
căruia i-a pus la început un diagnostic vag de "Boală a uitării" (Die Krankheit des
Vergessens).
• Alois Alzheimer a murit in 1915, la 51 de ani, din cauza unui stop cardiac.
• In 1910, Kraepelin a recunoscut meritele lui Alzheimer in ultimul sau manual de
psihiatrie, Handbook of Psychiatry, unde sintagma ,, boala Alzheimer” apare pentru
prima data in istorie.

Populaţia mondială
înregistrează un accentuat
proces de îmbătrânire, numărul
persoanelor peste 60 de ani
suferind o creştere de 450 de
milioane în numai 40 de
ani. Structura populaţiei
vârstnice s-a modificat
ajungând să reprezinte peste
50%
în ţările dezvoltate, cea mai
îmbătrânită fiind zona
europeană
(Tudose, 2001).
INCIDENTA
 Demenţa determinată de
boala Alzheimer este cel mai
comun tip, reprezentând
aproximativ 60% din totalul
pacienţilor cu demenţă. În ceea
ce priveşte legătura
dintre vârstă şi boală, se
apreciază că 5% dintre
persoanele de 65 de ani au
demenţa Alzheimer, iar la 85
de ani, procentul urcă până la
25% (Kaplan & Sadock, 1994).
Având în vedere tendinţele
evolutive ale bolii Alzheimer care
sunt corelate cu îmbătrânirea
populaţiei şi care sunt de creştere
progresivă a numărului de
îmbolnăviri se apreciază că în
primele decenii ale acestui mileniu
demenţa
Alzheimer va deveni problema
numărul 1 a sănătăţii publice
devansând bolile
cancerul şi accidentele de circulaţie
devenind principala cauză de
morbiditate, invaliditate şi
mortalitate (Gautier, Tudose, 2000).
FACTORII DE RISC

• vârsta înaintată – factorul de risc cel mai important, însuşi Alzheimer descriind boala ca o formă de îmbătrânire accelerată (cf. Blass, Poirier,
1996);
• factori nocivi pentru aparatul cardio-vascular: diabetul, hipertensiunea arterială, nivel crescut de colesterol, fumatul;
• nivel crescut de homocisteină în sânge, asociat cu un nivel scăzut de vitamina B12 şi acid folic;
• expunerea la metale uşoare (de exemplu, deodoranţi cu aluminiu), presupunere care nu este unanim acceptată. Aluminiul, cu efecte
neurotoxice, se găseşte adesea în cantităţi mari în creierele bolnavilor decedaţi cu demenţă Alzheimer, dar nu se poate dovedi o relaţie cauzală;
• apolipoproteina E4 – dovedită ca având rol în coordonarea mobilizării şi redistribuirii colesterolului, în repararea, creşterea şi menţinerea
mielinei şi a membranelor neuronale pe parcursul dezvoltării, ori consecutiv unor leziuni ale sistemului nervos central;
• traumatisme cranio-cerebrale repetate grave;
• unele bacterii (Chlamidii) şi unele virusuri ar favoriza formarea de plăci senile.

Factori genetici

Există cazuri ereditare rare cauzate de prezența unei gene dominante în unele familii. Se apreciază că persoanele având o rudă de gradul I care
suferă de boala Alzheimer se află în risc teoretic de 26% până la 45%, astfel doar o mică parte dintre cazuri (3%) sunt familiale.
Boala Alzheimer este în legătură cu cromozomii 1, 14 și 21 (trisomia 21 reprezintă cauza sindromului Down), dar este posibil să existe și alte
legături cromozomiale.
 MANIFESTARI CLINICE
Simptome cognitive
• Tulburări de memorie: dificultatea de a-și reaminti informații anterior
învățate și imposibilitatea de a acumula informații noi. Primele care se
pierd sunt evenimentele recente, în timp ce amintirile vechi pot fi
conservate.
• Tulburări de vorbire: bolnavul nu își mai găsește cuvintele, chiar pentru
noțiuni simple.
• Incapacitatea de a efectua diferite activități motorii coordonate: bolnavul
"nu mai știe" cum să se îmbrace adecvat, cum se descuie ușa cu cheia etc.
•Simptome cognitive
•Simptome non-cognitive
• identifica și denumi obiecte uzuale
• Imposibilitatea de a recunoaște,
• Tulburări ale funcțiilor de organizare a activităților zilnice, incapacitatea
de a lua decizii.
• Probleme legate de gândirea abstractă, tulburări de calcul, dezorientare
temporală și spațială, pierderea inițiativelor
• False recunoașteri: la început dificultate în recunoașterea fizionomiilor
cunoscute, urmată de identificări eronate, care pot provoca stări de
anxietate
Simptome non - cognitive
• Tulburări ale comportamentului alimentar: reducere sau creștere
exagerată a apetitului, alimentație neîngrijită, ingerare de substanțe non-
alimentare.
• Tulburări psihotice: halucinații, de obicei vizuale, idei delirante (de
persecuție, de gelozie, de abandon etc.).
• Tulburări ale dispoziției afective: în principal depresie și anxietate, mai
rar stări de euforie exagerată.
• Agitație și agresivitate fizică sau verbală.
• Dezinhibiție sexuală: comentarii pe teme sexuale, gesturi obscene, mai
rar agresivitate sexuală.
• Incontinență urinară și pentru materii fecale, satisfacerea nevoilor
fiziologice în locuri neadecvate sau în prezența altor persoane
 EVOLUȚIE SI PROGNOSTIC

Faza initiala Faza intermediara Faza tardiva

• pierdere a orientării • probleme în recunoașterea persoanelor familiare • pacienții nu-și mai amintesc că trebuie să se
spele, să se îmbrace,sa mearga la toaleta

• pierderea capacității de a iniția anumite activități • dificultăți la citit, scriere și calcul • pierd abilitatea de a mesteca alimentele, de a
înghiți, uită că au mâncat deja și pretind să li se
servească din nou masa

• neadaptare la situații noi și nefamiliare • greutăți în a se îmbrăca singur • dificultăți în păstrarea echlibrului, dificultăți de
mers

• reacții întârziate și capacitate de memorare • probleme de gândire logică • stări confuzive, uneori cu agitație, în special
incetinita noaptea

• tulburări de judecată,decizii gresite • tulburări de dispoziție accentuate, ostilitate față de • pierderea capacității de a comunica prin cuvinte
persoane apropiate

• dificultăți în utilizarea banilor • pierderea orientării temporale • pierderea controlului vezicii urinare sau intestinal
(incontinență pentru urină și fecale)

• tulburări de dispoziție afectivă, iritabilitate, • necesitatea unei supravegheri și ingrijiri

neliniște permanante
 M I J L O A C E D E D I A G N O S TI C

• Singurul diagnostic de certitudine al bolii Alzheimer îl

reprezintă examenul morfopatologic post mortem al
creierului care evidențiază leziunile caracteristice ale
maladiei.
• Examinări neuroradiologice (CT, SPECT, RMN, PET).
• Examinări de laborator.
• Examinări neurofiziologice: EEG.
• Puncție lombară cu analiza LCR pentru beta-amiloid sau
proteina tau.
• Teste genetice ( mutația genei APP).
 M O D I F I CA RI MO RF O L O G I CE I N CR EI ER

• La examenul macroscopic (cu ochiul liber) creierul arată o reducere accentuată a

volumului, datorită atrofiei scoarţei cerebrale (Atrofie corticală) cu micşorarea
circumvoluţiilor cerebrale (pliurile creierului), predominant în regiunile frontală, parietală şi
temporală, lărgirii şanţurilor dintre circumvoluţiuni, a cisternelor cerebrale şi a ventriculilor
cerebrali (hidrocefalie externă şi internă).
• Examenul histopatologic pune în evidenţă, în special prin folosirea unei tehnici speciale de
colorare cu impregnare argentică, leziuni caracteristice, observate şi descrise deja de
Alzheimer:
• Placile senile
• Degenerescenta neurofibrilara
• Degenerescenta granulo-vasculara
• Aceste modificări determină progresiv moartea unui număr din ce în ce mai mare de
neuroni, în special în structurile importante pentru activităţile cognitive: scoarţa frontală,
hipocampul, nucleul bazal al lui Meynert ş.a., astfel încât creierul nu îşi mai poate îndeplini
normal funcţiile.
 MI J LO A CE D E P RE V E N I R E ( P RO FI LA X I E )

• Până în prezent nu se cunosc mijloace sigure de prevenire a demenței de tip Alzheimer. Se studiază posibilitatea
ca anumite măsuri să reducă riscul de apariție a bolii sau să întârzie dezvoltarea ei.

• Se pare că menținerea unei activități intelectuale continue ar diminua riscul de îmbolnăvire, dar nu există dovezi
sigure în această privință. Totuși, anumite activități ca cititul cu regularitate al unei cărți sau al ziarului și
revistelor, rezolvarea rebusurilor, mersul la teatru sau concerte, participarea la diverse activități sociale sunt de
recomandat persoanelor după ieșirea la pensie. Privirea îndelungată, pasivă, a emisiunilor de televiziune ar avea
dimpotrivă efect dăunător.

• Se recomandă suficientă mișcare, alimentație rațională cu o cantitate ridicată de legume și fructe bogate în
vitamină C în combinație cu administrarea unor doze ridicate de vitamină E (cu efect antioxidant), grăsimi cu
procentaj ridicat de acizi grași nesaturați, renunțare la fumat etc.

• Anumite medicamente, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroide (indometacina, ibuprofen, naproxen, aspirina)

precum și medicamentele folosite pentru scăderea nivelului de colesterină serică (statine), ar scădea riscul de
apariție al bolii Alzheimer, dar nu există încă studii răspândite care să demonstreze în mod peremptoriu aceste
observații. Trebuie să se ia însă în considerație și posibilitatea efectelor adverse ale acestor preparate
medicamentoase.
 T RATA ME N T

Tintele terapeutice :

• Diminuarea proceselor neurodegenerative

• Ameliorarea si stabilizarea declinului cognitiv
• Terapia complicatiilor comportamentale noncognitive
• Imbunatatirea componentei functionale a circulatiei cerebrale
• Tratamentul comorbiditatilor somatice
• Preventia factorilor de risc evolutiv(disfunctie cerebrala, hipoxie
cerebrala)
• Medicamente cu acțiune specifică procognitive/antidemențiale

Medicamente cu acțiune
psihotropă ce corectează
simptomatologia non
cognitiva:
Medicamente cu acțiuni
terapeutice adjuvante:
Vaccinul terapeutic
Programe structurate de stimulare cognitiva :Programe pentru dezvoltarea unor abilitati neuromotorii noi
Terapie ocupationala si sociala : Terapie de sustinere
T R A T A M E N T
 Antidepresive: sertralină, venlafaxină, bupropionul, trazodonă, duloxetină,
tianeptină.
 Antipsihoticele se adresează modificărilor de tip discomportamental și componentei
psihotice de tip halucinator: olanzapină, risperidonă, quetiapină, aripriprazol.
 Timostabilizatoare/antiepileptice: derivați de acid valproic, gabapentin,
oxcarbamazepină
 Medicație antioxidantă.
 Medicațire antiinflamatorie nesteroidiană.
 Medicație neurotopă: piracetam, pramicetam.
 Medicație neuroprotectoare: cerebrolysin, extract standardizat de gingko biloba.
Utilizarea unui vaccin este preconizata pentru tratarea bolnavilor deja diagnosticati, nu
in scop profilactic. S-a pornit de la ideea antrenarii sistemului imunitar in a recunoaste
si combate, prin stimularea productiei de anticorpi specifici.Primele rezultate sunt
promitatoare, unii bolnavi(6%) dezvoltand o forma de encefalita grava.
Ingrijire si supraveghere permanente (stadii avansate)
Terapie de grup pentru familiile pacientilor cu dementa
VA MULȚUMESC!