SISTEMELE BIOTEHNICE ŞI

MODELAREA

 Pocaznoi Ion, conf.univ.,dr.

 Noțiuni generale
PROIECTAREA SBT:   în baza cerinţelor şi criteriilor:
   -  fiziologice
   - constructive, care vor asigura funcţionarea efectivă a SBT.
Stabilirea cerinţelor de alegere a parametrilor şi caracteristicilor
dispozitivelor depinde de legătura dintre procesele care au loc la
interacţiunea mijloacelor tehnice cu organismul viu. 
      La elaborarea dispozitivelor medicale este importantă:
- cercetarea condiţiilor de transformare a interacţiunii, formate de
mijlocul tehnic către ţesuturile biologice şi organe;
- alegerea: formei, duratei şi intensităţii şi a altor parametri de acţiune,
care sunt acordaţi cu caracteristicile fiziologice a sistemelor organismului.
CLASIFICAREA DISPOZITIVELOR MEDICALE
 Clasificarea subsistemelor

    Clasificarea subsistemelor la nivelul Tij .

 Subclasele T11, T21, T31, T41corespund metodelor fizice
de diagnosticare,
 subclasele T12, T22 - metodelor chimice de diagnosticare
şi terapie,
 subclasele T32, T42 – metodelor mecanice de chirurgie
şi protezare.
 ETAPELE PROIECTĂRII SISTEMELOR BIOTEHNICE

ETAPELE PROIECTĂRII SISTEMELOR BIOTEHNICE

 1. Determinarea scopului de bază şi clasei SBT. 
 2. Formarea bazei de date despre proprietăţile obiectului
biologic (OB) în baza datelor informaţionale existente ori, după
necesitate – în rezultatul cercetărilor biologice. 
    Din motivul complexităţii OB, adesea practic, nu pot fi date
descrierea cantitativă şi calitativă a sistemei  în general.
Pentru descrierea totală se aplică descrierea separată pe
subsisteme.
 ETAPELE PROIECTĂRII SISTEMELOR BIOTEHNICE

Exemplu.
    La cercetarea generală a pacientului medicul:
   - prescrie analiza  sîngelui.
   - în baza analizei sîngelui se face concluzia despre starea
organismului.
 Metodele de diagnosticare speciale sunt ori, au la bază:
 - legătura fundamentală a proprietăţilor şi funcţiilor
ţesutului şi celulelor,
 cu starea de hemostază a organismului.
 ETAPELE PROIECTĂRII SISTEMELOR BIOTEHNICE

3. Analiza obiectelor biologice,

 - alegerea vectorului stării şi
 - metodelor de descriere cantitativă a OB.

 - Descrierea componentei biologice a SBT în baza cercetărilor

proceselor fiziologice în condiţiile de interacţiune cu componentele
tehnice a SBT.
 - Starea OB este caracterizată de vectorul de stare.
 Pentru a descrie detaliat organismul uman ar fi necesar de a avea
un vector cu cca n = 104 componente vectoriale
 ETAPELE PROIECTĂRII SISTEMELOR BIOTEHNICE

 Exemplu. Cu ajutorul SBT telemetric (capsulei pentru cercetarea

tractului gastro-intestinal) se verifică trei componente a vectorului de
stare a organismului: 
 presiunea;
 temperatura;
 aciditatea (pH).
4. Formularea funcţiei de bază care determină gradul de acordare a
dispozitivului proiectat faţă de cerinţele impuse:
 -  adecvarea biologică; 
 - criteriile de eroare a funcţionării (precizia aprecierii proprietăţilor,
criteriile de optimizare după caracteristicile tehnice, resurse, cost,
ş.a.).
 ETAPELE PROIECTĂRII SISTEMELOR BIOTEHNICE
  5. Formarea modelului verbal, fizic şi matematic al obiectului biologic. 
 La această etapă se determină modelul componentei SBT care face legătură între
variabilele de intrare cu cele de ieşire a sistemului biologic examinat. 
 Cercetarea SBT în scopul determinării cerinţelor faţă de etapa de construire a
dispozitivelor şi a logaritmilor de funcţionare are loc prin metoda modelării consecutive a
modelului verbal, fizic şi matematic  a OB. 
6. Determinarea dependenţei valorii dozei  acţiune – efect. Se ia în
consideraţie principalul factor al adecvării SBT  şi anume: acţiune minimă nocivă a
dispozitivului tehnic asupra OB. 
7. Controlul corectitudinii modelului SBT. 
8. Elaborarea mostrelor experimentale de dispozitiv şi efectuarea testării metodelor
elaborate şi a mijloacelor utilizate. La această etapă se mai determină cerinţele  medic –
tehnică, faţă de mostrele de cercetare pentru emisia în seria.
 MODELAREA SISTEMELOR BIOTEHNICE

Conceptele de bază a modelării.

     Modelarea SBT   se începe:
  1.modelul verbal,
  2.elaborarea modelului fizic,
  3. elaborarea modelului matematic. 
Este necesară obligatoriu controlul corectitudinii modelului utilizat.
Controlul prevede compararea rezultatelor experimentale cu cele ale
simulării după modelul ales. 
Modelul trebuie să reflecte corect starea OB şi a dispozitivelor tehnice
acordate cu OB. Schema de interacţiune OB – dispozitiv tehnic este
prezentată în fig.2.
Schema de interacţiune OB – dispozitiv tehnic

Schema generală de interacţiune a obiectului biologic

OB cu dispozitivul tehnic DT
 Componentele sistemului

- Dispozitivul de sondare Z realizează interacţiunea de intrare în OB.

- Vectorul proprietăţilor observate a OB înregistrat de dispozitivul
de sondare  este  matricea 
λ(t) ={λ1 (t),λ2 (t),...λn (t)},                        (1) 
- Componenta senzor – traductor prezentată prin operatorul spaţial
D efectuează transmiterea vectorului proprietăţilor înregistrate a
OB  λ(t) în vectorul de semnal  x (t) 
D [λ(t) ] x (t),                              (2) 
 unde: D - vectorul de transformare a vectorului de observare a
proprietăţilor OB  λ(t) în vectorul semnalului de ieşire a
traductorului x (t) 
                        x (t)={ x1 (t),  x2 (t), ...xn(t) },                       (3)
 Parametrii sistemului
 x (t) reflectă valorile proprietăţilor observate care intră în dispozitivul
de înregistrare – transformare – bloc algoritmic P. Acest dispozitiv
efectuează transformarea inversă a vectorului de ieşire din S –T,  în
vectorul proprietăţilor măsurate a OB  λ*(t) 
P  →  λ*(t) (4) 
    Vectorul λ*(t) va trece din dispozitivul de transformare în monitorul de
afişare M. 
  Variabilele de ieşire a componentelor SBT sunt indicii de
diagnosticare în forma de vectorul λ*(t), care caracterizează starea
organismului în normalitate ori, patologie.
 Proiectarea SBT
EXEMPLU DE PROIECTARE A UNUI SBT FIZIOTERAPEUTIC
 - Ssistem fizioterapeutic pentru realizarea terapiei cu frecvenţă înaltă (UFÎ)
cu un cîmp electric cu frecvenţa de 27,12 MHz.
 - Acest SBT se referă la subclasa SBT de tipul T21, la bază căruia sunt metodele fizice de
terapie 
- Z- dispozitivul de sondare;
-S –T - senzor – traductor;
- BD - dispozitiv de înregistrare;
- M – dispozitiv pentru vizualizare; -
λ(t) - vectorul proprietăţilor
observate a OB:
- x (t) - vectorul semnalului de ieşire
a OB;
- λ*(t) – vectorul proprietăţilor
măsurate a OB.
 Particularitățile SBT proiectat
Sistemele fizioterapeutice se referă la subclasa T21k care au
următoarele particularităţi: 
 - ergatice, destinate pentru utilizare de către om-operator în calitate
de componentă de dirijare;
 - dirijare direcţionată cu o participare parţială a omului-operator;
 - cu dirijare totală.
Destinaţia SBT proiectat  de fizioterapie cu o dirijare parţială de către
om – operator constă în efectuarea terapiei cu UFÎ a diferitor părţi a
corpului pacientului cu măsurarea concomitentă a dozelor puterii
absorbite de corp. Astfel, diferite părţi a corpului sunt privite ca
obiecte biologice separate. Exemplu: mîna. 
 Unii parametri a părților corpului

Părţi ale corpului Impendanţa, R, kOhm Capacitatea, C, mkF

Mîna (umărul) 5...10 0,001...0,004

Picior (şold) 10...25 0,008...0,01

Abdomenul 50...100 0,005...0,015

 Parametrii
Vectorul de stare a obiectului biologic:
λ(t)   = { λ1 (t),λ2 (t)},                                  (5) 
 unde:  λ1 (t) – rezistenţa activă, λ1 (t)= R; λ2 (t) – rezistenţa reactivă; λ2 (t)= ½ πfC, f –
frecvenţa cîmpului electric de acţiune. 
În modelul verbal, fiecare parte a corpului, din considerente ale acţiunii
electromagnetice, reprezintă în sine ţesuturi cu diferite proprietăţi electrice.
- Sistemul complex al ţesuturilor, ca conductoare, în modelul fizic sunt prezentate
în fig. ca  circuit de tipul RC. 
În modelul matematic impendanţa părţii corpului supusă acţiunii cîmpului electric
cu scop de terapie va fi 
Z= (6)
                         
 unde: R şi 0,5πfC– componentele activă şi reactivă a impendanţei, f – frecvenţa
acţiunii fizioterapeutice ca cîmp electric.
Modelarea sistemei fizioterapeutice pentru efectuarea terapiei cu UFÎ
cu cîmp electric cu frecvenţa 27,12 MHz
- include:
 a) acţiunea, Modelul matematic a părţii corpului
pentru sistemul fizioterapeutic
 b) modelul fizic.  proiectat

    
     După efectuarea etapelor expuse  se trece la rezolvarea problemelor  inginereşti de elaborare a
SBT, numită descrierea structurii şi proiectarea SBT

modelul
ACȚIUNEA fizic. 
 Sarcinile modelării
      Probleme inginereşti pot fi: 
 - analiza mijloacelor tehnice existente, bazei de date tehnice şi alegerea prototipului;
 - analiza neajunsurilor soluţiilor tehnice existente şi elaborarea căilor de lichidarea acestora;
 - formularea schemei-bloc a SBT;
 - elaborarea nodurilor, blocurilor, schemei proceselor şi ajustarea lor.
      Pentru realizarea abordării sistemice la proiectarea sistemului fizioterapeutic este necesară 
 executarea celor două principii a sintezei: bioadecvarea şi identificarea informaţiei medicale-
biolojice. 
     Etapele de bază a abordării sistemice la proiectare sistemei fizioterapeutice sunt: 
 - diagnosticarea stării pacientului în scala de timp real;
 - dirijarea cu parametrii temporali şi informaţionali  a acţiunii de terapie;
 - corectarea parametrilor temporali şi informaţionali a acţiunii de tratament în scala de timp real în dependenţă de
starea pacientului.
     Principiul bioadecvării tratamentului cu utilizarea cîmpurilor electrice cu frecvenţa de 27,12 MHz, permite
atingerea adîncimii necesare de pătrundere a acţiunii electromagnetice pentru obţinerea efectului optimal terapeutic
şi caracterului de absorbţie a energiei cîmpului electric în ţesuturile corpului pacientului. 
 Ю.А.Ершов, С.И.Щукин. Основы анализа биотехнических систем. Теоретические основы БТС. // Изд-во МГТУ
им. Н.Э.Баумана, М.2011, 528 с.
 Concluzii

 Principiul bioadecvării tratamentului cu utilizarea cîmpurilor electrice cu

frecvenţa de 27,12 MHz, permite atingerea adîncimii necesare de
pătrundere a acţiunii electromagnetice pentru obţinerea efectului optimal
terapeutic şi caracterului de absorbţie a energiei cîmpului electric în
ţesuturile corpului pacientului.

 
 Ю.А.Ершов, С.И.Щукин. Основы анализа биотехнических систем. Теоретические
основы БТС. // Изд-во МГТУ им. Н.Э.Баумана, М.2011, 528 с.