MARTIRI CRESTINI ÎN

PROVINCIILE DUNARENE ÎN
SECOLUL AL IV-LEA
 Provincia romana Dacia

După cucerirea Daciei de către romani

(în urma războaielor dintre regele dac
Decebal şi împăratul Traian Nerva – 101-
102 şi 105-106) la nord de Dunăre se
cristalizează provincia romană Dacia.
Teritoriile de la nord de Istru vor
constitui o componentă a Imperiului
roman până în anii 271-275, când
împăratul Aurelian a retras din fosta
administraţia

provincie romană armata şi administraţia

arma

sa la sudul Dunării, unde a creat o nouă

provincie, Dacia Aureliană, între cele două
ta

Lucius Domitius Aurelianus Moesii.

(270-275)
Scythia Minor

După retragerea aureliană,

teritoriul cuprins între Dunăre şi
Marea Neagră (Dobrogea de
astăzi) va rămâne pe mai departe
în interiorul fruntariilor
Imperiului roman, făcând parte
din provincia Moesia Inferior şi
devenind în 297 d.Hr. (în timpul
împăratului Diocleţian) provincie
aparte, numită Scythia Minor.
 Cauzele persecutiilor

Cauze religioase:

Păgânii nu aveau înţelegere pentru o religie spirituală, fără temple,

fără zei şi jertfe.
Credinţă creştină era socotită de păgâni o apostasie de la religia şi
tradiţia strămoşilor, ateism şi nelegiuire.
Orice calamitate abătută asupra Imperiului roman, năvălirea altor
popoare, cutremure, furtună, vreme rea, inundaţii, secetă, foamete,
epidemii, toate erau atribuite creştinilor, fiindcă au părăsit cultul zeilor,
iar zeii mânioşi trimit aceste nenorociri asupra oamenilor.
 Cauzele persecutiilor

Cauze politice:

Ideea păgânilor că Imperiul roman este ajutat şi protejat de zei şi că lor

li se datoreşte creşterea şi puterea lui şi că nenorocirile care se abat
asupra lui vin din cauza creştinilor, care, prin atitudinea lor, jignesc şi
supără pe zei, au contribuit ca păgânii să vadă în creştini duşmanii
statului.
Cultul împăratului de la care creştinii se sustrăgeau, căci ei adorau pe
Dumnezeul cel adevărat, Creatorul cerului şi al pământului, a constituit
una din cauzele principale ale persecuţiilor. Refuzul creştinilor de a adora
pe împărat ca zeu era socotit ca act de impietate şi ofensă adusă majestăţii
imperiale.
 Cauzele persecutiilor

Cauze moral-sociale:

Prejudecăţile şi ura păgânilor se manifestau şi în aprecierile lor

asupra vieţii morale a creştinilor. Neînţelegând Taina Sfintei
Împărtăşanii, creştinii erau acuzaţi că ucid copiii la cultul lor şi se
hrănesc cu sângele şi carnea acestora.
Neînţelegând rostul şi sensul agapei creştine, creştinii erau
socotiţi imorali, fiind acuzaţi că la ospeţele comune se dedau la
desfrâu şi comit chiar incesturi.
Aristocraţii vedeau în creştini elemente vulgare şi-i dispreţuiau,
pentru că ei se recrutau mai mult din clasele modeste. Creştinismul
era socotit o religie de sclavi, de ignoranţi, de oameni inferiori.
 Persecutiile împotriva crestinilor

Persecuţiile împotriva creştinilor au început în Imperiul roman sub

împăratul Nero.

Acuzaţi de Nero că
ar fi dat foc Romei –
de fapt însuşi
împăratul, într-un
acces de nebunie,
făcuse acest lucru –
creştinii devin, în
vara anului 64,
obiectul unei
cumplite persecuţii.
 Persecutiile împotriva crestinilor

Persecuţia a fost de o cruzime înspăimântătoare,

potrivită cu nebunia împăratului şi cu fanatismul
poporului înfuriat. Istoricul Tacitus spune că unii
creştini au fost îmbrăcaţi în piei de animale sălbatice
şi sfâşiaţi de câini, alţii răstigniţi, alţii unşi cu răşină
şi arşi pe rug de vii, luminând noaptea grădinile lui
Nero care dădea spectacole de curse.

Aceste scene de groază au rămas neşterse în

amintirea creştinilor. Din tradiţia bisericească
se ştie că Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au murit
sub Nero, la Roma, foarte probabil în anul 67.
Numărul victimelor persecuţiei lui Nero a fost
foarte mare.
 Persecutiile împotriva crestinilor

Ultima mare persecuţie îndreptată împotriva

creştinismului a pornit din dispoziţia
împăratului Diocleţian.

Diocleţian
(284-305)
 Persecutiile împotriva crestinilor

Înainte de judecată, creştinii erau închişi, uneori legaţi în lanţuri. De la

Deciu, închisoarea este mai lungă şi mai grea. Ea constituia un mijloc de
constrângere la apostasie. Creştinii erau îngrămădiţi în încăperi subterane,
fără lumină, fără aer, într-o atmosferă sufocantă, cu hrană puţină şi rea.
Uneori mureau de asfixie, de foame, de sete. Unii creştini erau prinşi în
butuci de lemn (nervus). Creştinii liberi reuşeau uneori să-i viziteze pe cei
închişi.
Judecarea creştinilor era însoţită de torturi, pentru a-i sili să se lepede
de credinţă. Cei care se lepădau se numeau "lapsi" (căzuţi). Pedepsele erau
foarte grele şi de multe feluri: flagelarea, bătaia cu vergi, lapidarea,
sfâşierea corpului cu unghii sau gheare de fier sau cu cioburi ascuţite,
arderea cu fier înroşit sau cu torţe, înţeparea corpului sau sub unghii cu
obiecte ascuţite, turnarea de plumb topit pe spate, întinderea membrelor
sau a corpului prin diferite mijloace, legarea de cai fugăriţi, sugrumarea,
sfărâmarea picioarelor, spânzurarea cu capul în jos, înecarea, tăierea
limbii, a nasului, a urechilor, scoaterea ochilor şi multe altele. În ultima
fază a persecuţiilor, sub Diocleţian (284-304) şi urmaşii lui, torturile au
Sfârsitul persecutiilor împotriva crestinilor

În anul 313, împăratul Constantin va da

un edict , în oraşul Mediolanum (Milano,
Italia) prin care se acorda libertate
creştinismului.

Constantin cel Mare

(306-337)
 Martiri crestini în teritoriile locuite de daco-romani

Printre cei care au suferit moarte martirică pentru Hristos şi pentru

Evanghelie se numără şi mulţi strămoşi ai noştri, daco-romani, ale căror
nume se cunosc din actele martirice ale timpului.

Cei mai mulţi au rămas însă necunoscuţi. Între ei se numără slujitori ai

altarului (episcopi, preoţi, diaconi, citeţi), soldaţi din armata romană şi
mulţi credincioşi, bărbaţi şi femei, având îndeletniciri diferite.
 Martiri crestini în sudul Dunarii

Preotul Montanus şi soţia sa Maxima

- Au pătimit la Sirmium
(Mitroviţa)
- S-au jertfit în timpul persecuţiei
lui Diocleţian (26 Martie 304)
- Au fost aruncaţi în râul Sava
- Sunt pomeniţi la 26 martie

Este primul preot daco-roman cunoscut cu numele.

Alti Martiri crestini la sirmium si singidunum

Episcopul Irineu
Diaconul Dimitrie
•Au suferit moarte martirică la
Sirmium.
•Au pătimit în anul 304.
•Au fost tăiaţi cu sabia şi aruncaţi în
râul Sava, la 6 aprilie 304.

Diaconul Ermil
Temnicerul Stratonic
Au murit ca martiri la 13 ianuarie 307.
Au fost înecaţi în Dunăre, la
Singidunum.

Episcopul Irineu
 Martiri crestini la Durostorum

Sf. Mc. Pasicrat Sf. Mc. Marcian şi Nicandru Sf. Mc. Valentin
Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valentin
- Au fost decapitaţi la 24 aprilie 298, deoarece au refuzat să aducă jertfe idolilor
Sfinţii Mucenici Marcian şi Nicandru
- Au fost ucişi la 8 iunie 298, împreună cu alţi 47 de ostaşi
Martiri crestini la Durostorum

Sf. Mc. Quintilian, Dadas şi Maxim citeţul

- Cei trei ţărani au pătimit la Ozobia, lângă
Durostorum.
- Au fost martirizaţi la 28 aprilie 304.

Sf. Mc. Emilian

- A fost chinuit şi ars pe rug, la
Durostorum, pe 18 iulie 362, în
timpul împăratului Iulian
Apostatul.
Martiri în scitia mica

În Sciţia Mică au suferit moarte

martirică numeroşi creştini, în localităţile:

Tomis

Axiopolis

Halmyris

Niculiţel
 Martiri în scitia mica

Martirii de la Niculiţel

Zotticos, Attalos, Kamasis, Filippos

 Martiri în scitia mica

Martirii de la Niculiţel

În 1971 s-au descoperit, în apropiere de Noviodunum urmele unei basilici

paleocreştine, având sub altar o criptă (martyrion).
 Martiri în scitia mica

În martyrion a fost descoperită o ladă mortuară în care se găseau moaştele a patru

martiri. Pe pereţi se găseau două inscripţii în limba greacă, una dintre ele redând numele
celor patru martiri, care se crede că au pătimit în timpul persecuţiei lui Diocleţian, prin anii
304-305.
Martiri în scitia mica

Moaştele martirilor de la Niculiţel

sunt păstrate azi în biserica Mănăstirii
Cocoş, jud. Tulcea.
Sfinţii Martiri Zotic, Atal, Kamasie şi
Filip sunt pomeniţi de către Biserica
Ortodoxă la data de 4 iunie.
 Martiri în scitia mica

La Tomis au pătimit:

Episcopul Efrem
- martirizat la 7 martie 304

Episcopul Tit
- a suferit moarte martirică sub împăratul Liciniu,
prin 320-323

Macrobiu
Gordian
Heli
Lucian
Zotic
fraţii Argeu, Narcis şi Marcelin
- au pătimit sub Liciniu
Episcopul Efrem (†304)
 Martiri în scitia mica

La Axiopolis (lângă Cernavodă) au pătimit:

Chiril, Chindeas, Tasios (Dasius)

- au pătimit la începutul secolului al IV-lea
- moaştele Sfântului Mucenic Dasius se păstrează astăzi la Ancona (Italia)
- Sf. Mc. Dasius este prăznuit la 20 noiembrie

Sf. Mucenici Chiril şi Chindeas Sf. Mc. Dasius

 Martiri în scitia mica

La Halmyris au fost decapitaţi, la sfârşitul

secolului al III-lea:
Preotul Epictet
Tânărul Astion
Cei doi martiri, Epictet şi Astion, sunt poate
cei mai vechi martiri de pe teritoriul României,
despre care avem informaţii amănunţite.
Ei au pătimit în anul 290, ca urmare a
persecuţiei dezlănţuite de împăratul
Diocleţian (284-305).
Epictet era preot venit din răsărit (probabil
Asia Mica) iar Astion era fiul unui magistrat
din Halmyris, care a devenit ucenicul său.
 Martiri în scitia mica

Ei au adus pe mulţi din zonă la credinţă şi,

fiind denunţaţi, au încăput pe mâna
administraţiei romane păgâne, fiind chinuiţi
îndelung. Cei doi sunt duşi la judecată unde Îl
mărturisesc pe Hristos, sunt scoşi afară din
cetate şi le sunt tăiate capetele, trecând la
Domnul la 70 de ani - Epictet şi 35 - Astion.
În veacurile următoare sanctuarul lor a
devenit un centru de pelerinaj important.
Sfintele moaşte au fost descoperite în anii
2000-2001.
În prezent moaştele lor se găsesc aşezate
spre cinstire în catedrala arhiepiscopală Sfinţii
Apostoli Petru şi Pavel din Constanţa.

Halmyris – cripta (cu acoperişul prăbuşit) unde au fost descoperite moaştele Sf. Epictet şi Astion
 Martiri în dacia

După retragerea aureliană, teritoriile de la nordul Dunării au ajuns sub

stăpânirea goţilor, care cunoscuseră deja creştinismul încă de când erau în
Crimeea.
Goţii aveau şi o anumită organizare bisericească căci, la Sinodul I Ecumenic
de la Niceea a luat parte şi episcopul Teofil al „Goţiei”, însă nu ştim dacă era got
sau daco-roman.
Un alt episcop al goţilor, Ulfila, a fost cel care a tradus Biblia în limba greacă.
În timpul stăpânirii lui Atanaric s-a declanşat o persecuţie a conducătorilor
goţi asupra creştinilor, bănuiţi că ar avea legături cu Imperiul Romano-Bizantin.
Ca urmare a acestei persecuţii, episcopul Ulfila se retrage în sudul Dunării.
Mulţi creştini suferă moarte martirică, unii fiind cunoscuţi cu numele dintr-
un sinaxar got.
 Martiri în dacia

Un martir cunoscut este Sfântul

Nichita, ars de viu la 15 septembrie,
un urmaş al captivilor aduşi de goţi în
Dacia, căci moaştele sale au fost duse
în Cilicia şi aşezate în biserica din
Mopsuestia, într-o zi de 15
septembrie.

Sf. Mc. Nichita Gotul

 Martiri în dacia

Tot în timpul persecuţiei lui Atanaric a suferit

moarte martirică Sf. Sava.
Sfântul Sava s-a născut în anul 334 (aproximativ),
în regiunea Buzăului, în apropiere de râul
Mousaios (Buzăul de azi), din părinți creștini și a trăit
în zona deluroasă a Subcarpaților de Curbură.
Este silit să mănânce, împreună cu preotul
Sansalas, din carnea jertfită idolilor. La împotrivirea
mucenicului și la mărturisirea credinței sale în
Hristos ca singur Dumnezeu, i se leagă un lemn de
gât și este aruncat în râul Mousaios, găsindu-și
sfârșitul astfel, „prin lemn și apă”, la vârsta de 38 de
ani, în a cincea zi după Paşti, pe 12 aprilie 372.

Sf. Mc. Sava de la

Buzău
 Alti Martiri în tinuturile dunarene

Sf. Mc. Hermes Sf. Mc. Isihie Sf. Mc. Iuliu Sf. Mc. Lup din
Veteranul Novae
Sfinţii Mucenici: Romul - preotul,
Donat - diaconul
Venust