Istoria monedelor

Realizat de:Levinte Victor

Verificat de:Vicol Snejana
Istoria monedelor din lume
STATIA - GRECIA ANTICĂ.
Grecii antici au început să confecționeze
monede de argint și de bronz după
apariția primelor monede în Asia Mică în
urmă cu aproximativ 2 600 de ani. Un
exemplu îl constituie drahma de argint.
Aceste monede antice conțineau o
cantitate specifică de metal și aveau o
anumită valoare. Pentru a garanta
greutatea, monedele erau marcate cu
sigiliul regelui, al orașului sau al țării
emitente. Monedele erau convenabile,
deoarece puteau fi mai degrabă numărate
decât cântărite. Monedele au intensificat
semnificativ comerțul din lumea antică,
deoarece prezentau încredere și erau un
„mijloc de schimb” eficient.
STATIA - ROMA ANTICĂ
Pentru a garanta valoarea monedelor,
regii și guvernele țineau producția lor
sub un control strict. În Roma antică,
fabricarea de monede era realizată în
templul Iunonei Moneta, de unde și
originea cuvântului „monedă”. Mai
târziu, când Imperiul Roman s-a
extins, au fost deschise și alte
monetării, iar monedele romane au
fost acceptate pentru schimburi în
toată Europa. Din Insulele Britanice
până în Turcia s-a răspândit prima
monedă paneuropeană. Apoi, după
ce Imperiul Roman s-a destrămat în
mai multe națiuni, fiecare țară din
Europa și-a menținut controlul asupra
propriului sistem monetar.
STATIA – DACIA ANTICĂ.
În Dacia antică au circulat de-a
lungul timpului mai multe
monede. Cea mai veche
monedă testată pe teritoriul
Daciei antice este drahma de
argint. Geto-dacii foloseau
monede macedonene. Mai
târziu, au emis monede proprii
din argint, asemănătoare cu ale
celților, apoi au scos celebrii
kosoni de aur. Pe teritoriul
Daciei au pătruns, de
asemenea, și monedele
romane, cum sunt denarii
republicani sau imperiali, fiind
apoi înlocuiți de monede
bizantine.
•
Fabricare de monede
Cuprul are un rol cheie în istoria monedelor.
Primele monede ale Greciei antice au fost produse din cupru și aur:
alegerea acestor metale nobile s-a datorat rezistenței la coroziune și
faptului că puteau fi găsite în starea lor naturală.
În prezent, cuprul şi aliajele sale continuă să fie alegerea ideală pentru
fabricarea de monede. Monedele euro au la bază acest metal roşu.
Cuprul şi aliajele sale sunt ușor de format în monede, datorită lucrabilităţii și
rezistenței extraordinare la impact şi uzură: aceste caracteristici sunt
indispensabile pentru aceste obiecte supuse la manipulare continuă.
Rezistența lor la coroziune este bine-cunoscută, acesta fiind motivul pentru
care multe obiecte vechi (mai ales monedele) au rămas aproape
neschimbate până în prezent, chiar dacă au fost expuse la condiţii
atmosferice sau scufundate în apa mării.
Aliajele de cupru, dincolo de faptul că sunt complet reciclabile, pot avea
culori diferite, în funcție de conținutul procentual de alte metale. De
exemplu, monedele galben-aurii de 10, 20 și 50 eurocenți sunt 89% din
cupru.
O altă proprietate luată în considerare la alegerea cuprului este efectul
benefic asupra sănătăţii. Trecând din mână în mână, monedele pot
răspândi germeni care cauzează boli. Cuprul și aliajele sale sunt
antimicrobiene, ceea ce înseamnă că se pot lupta cu proliferarea
germenilor pe suprafaţa lor. Din acest motiv și monedele de 1, 2 și 5
eurocenți realizate din oțel, au fost prevăzute cu un strat de cupru.
În final, monedele euro trebuie să aibă caracteristici electrice și magnetice
precise, în scopul de a fi recunoscute de către distribuitoarele automate.
Alierea cu nichel poate modula permeabilitatea magnetică a aliajelor, iar
conductivitatea electrică a monedelor de 10, 20 și 50 eurocenţi este o
șeptime al cuprului pur.
Linkuri
• https://www.bnm.md/files/BROSURA_1.pdf
• https://copperalliance.ro/despre-
cupru/aplicatii/fabricare-de-monede/