CURSUL XIII

Patologie articulară

1
 Tehnici de examinare:
 Examinările imagistice pot fi împărţite în:
Explorări radiologice
 Radiografia „standard”
 Tomografia plană
 Arteriografia
 Tomografia computerizată
 Fistulografia
 Artrografia
Explorări imagistice neradiologice.
 Scintigrafia osoasă
 Explorarea I.R.M
 Explorarea ultrasonografică
2
 Din punct de vedere al funcţionalităţii, al
formaţiunilor de legătură şi a modului de
dezvoltare distingem:

 articulaţiile fibroase (sinartrozele);

 articulaţiile cartilaginoase;
 articulaţiile sinoviale (diartrozele);

3
 Sinartrozele
 sunt articulatii fixe, imobile. Dupa tipul de tesut care se
interpune între oasele articulatiei , se clasifica în :
 a. Sindesmoze - articulatii în care între cele doua oase exista
tesut fibros (de exemplu suturile craniene ).
 b. Sincondroze articulatii în care între cele doua oase exista
tesut cartilaginos (de exemplu simfiza pubiana ).
 c. Sinostoze articulatii care se formeaza prin osificarea la
adult a sindesmozelor si sincondrozelor.

4
 Articulaţiile sinoviale
- diartrozele – cele mai
numeroase din structura
corpului uman, sunt
articulaţii complexe care
permit mişcări multiple şi
variate.
 Diartrozele sunt
articulatii cu grad variabil
de mobilitate. Se clasifica
în: artrodii (articulatii
mobile) si amfiartroze
(articulatii semimobile) -
de exemplu între
vertebere, între oasele
tarso-metatarsiene si la
nivelul simfizelor. 5
 Artrodiile se mai numesc si
articulatii sinoviale si sunt
alcatuite din urmatoarele
elemente:
 Cartilaj articular format din
tesut cartilaginos hialin, cu rol de
amortizare a presiunii exercitate
de greutatea corpului si de
protectie a suprafetelor articulare.
 Capsula articulara leaga
capetele oaselor ca un manson.
Contine tesut fibros si este
captusita de membrana sinoviala
(membrana seroasa, bogat
vascularizata si inervata).
 Suprafete articulare sferice
(capul humersului si femurului),
concave (cavitatea glenoida a
scapulei), în forma de mosor
(trohleea humerusului).
6
 Ligamentele articulare formatiuni fibroase, întaresc
articulatia.
 Cavitatea articulara spatiul virtual dintre capetele
oaselor unei articulatii si capsula articulara, care
mentin în contact suprafetele articulare.
 Lichidul sinovial lubrifiant (diminueaza frecarea si
favorizeaza alunecarea).

7
 Semiologie articulară
I. Interliniul articular:
 Lărgirea- presupune lichid intraarticular la
articulaţiile fixe şi rezorbţie osoasă la semimobile.
 Îngustarea- se face pe seama cartilajului articular
 Dispariţia– cele două epifize vin în contact,
interliniul articular fiind încă trasat sau dispărut, sau
anchiloză

8
II. Epifizele : lama osoasă subcondrală poate fi
 subţiată parţial sau total, ori chiar să se lase
descoperit ţesutul spongios subiacent
 denivelată prin eroziuni
 îngroşată parţial sau global
III.Axul articular care suferă abateri de la normal,
fiind modificări consecutive modificărilor
articulare şi periarticulare.

9
Afecţiuni articulare congenitale
Luxaţia congenitală de şold poate fi teratologică – asociată cu
alte malformaţii sau displazie congenitală. Pe radiografia de faţă se
delimitează linii şi puncte anatomice, măsurarea unor unghiuri. Se
constată hipoplazia plafonului acetabular, deplasarea capului
femural în sus şi lateral, hipoplazia nucleului femural . Luxaţia
poate fi uni sau bilaterală.

10
11
 Luxaţiile multiple congenitale - şolduri,
genunchi, coate se asociază şi cu alte anomalii
osteo-articulare.
 Redorile articulare congenitale- cea mai
obişnuită, „ piciorul strâmb congenital”.

12
 Radiodiagnosticul luxaţiilor
Radiodiagnosticul stabileşte:
1. tipul de luxaţie
 luxaţie propriu- zisă - pierderea totală a contactului celor două oase,
 subluxaţie – păstrarea unui punct de contact între oase,
 luxaţii simultane- păstrarea contactului a două oase faţă de al treilea-
ex. luxaţia de cot .
2. starea epifizelor- fracturi, deslipiri epifizare.
3. factorii favorizanţi anatomici se vor căuta în luxaţiile recidivante.

13
Fractura femur cu luxatie de sold secundara

14
 Radiodiagnosticul afecţiunilor
infecţioase

 Osteoartrita T.B.C imaginile incipiente constau în:

- îngustarea interliniului articular,
- neregularitatea capetelor osoase,
- ancoşe pericondrale, demineralizarea şi
- leziuni distructive osoase subcondrale.
 Prin evoluţie capetele osoase sunt denudate de cartilaj, vin
în contact unul cu altul, procesul eroziv continuă cu
distrucţii osoase importante, dacă intervine sterilizarea se
instalează o anchiloză completă sau parţială, în raport cu
întinderea leziunilor ulcerative.
15
 Modificarile radiologice:

– 2-5 luni de la debut

– Osteoporoza corpilor
vertebrali
– Osteoliza marginala ->
distrugerea corpilor
vertebrali
– Unirea in bloc a celor 2
corpi vertebrali
– Cifoza unghiulara a
coloanei vertebrale
16
– Abces rece = opacitate fuziforma paravertebrala bilaterala, intensitate
medie, structura omogena initial. Se poate extinde la tesututile vecine
sau la suprafata. Tardiv calcifica.
– Vindecarea = unirea in bloc a corpilor vertebrali afectati

17
– Diagnosticul precoce IRM
– Corpi vertebrali: hiposemnal T1, hipersemnal T2
– Disc intervertebral: hipersemnal neomogen T2
– Disparitia liniei de hiposemnal a platoului vertebral = stergerea
limitei disc-vertebra
– Abces paravertebral, cu decolarea ligamentului longitudinal
anterior
– Uneori abces epidural

18
19
 Localizări cele mai frecvente ale osteoartritei T.B.C sunt:
 rahis (Morb Pott); particular este modificarea de poziţie – prin
distrucţia hemicorpurilor vertebrale apare cifoza angulară.
 osteoartrita şoldului
 osteo-artrita genunchiului
 pot fi situate şi la pumn, sacro-iliac, cot etc

20
 Modificari osoase:
– Leziuni distructive
– Osteoporoza
– Osteoliza initial periferica,
apoi centrala
– Fara sechestre
– Fara osteoscleroza
 Modificari ale spatiului
articular:
– Initial largierea spatiului
(hidartroza)
– Ingustarea spatiului articular
(distrugerea cartilajului
articular, osteoliza marginala)
– Ankiloza (lipsa vizualizarii
spatiului articular):
 Fibroasa = se mai pot
decela vestigii ale
spatiului articular
 Osoasa = traveele osoase
trec dintr-un os in altul.

21
22
 Modificari de
aliniament
osos:
– Subluxatii
– Luxatii
– Anchiloze in
pozitii
vicioase

23
 Osteoartrita stafilococică

– produce puroi în articulaţie cu demineralizarea

epifizelor, pensare articulară, distrucţia rapidă a
capetelor, osoase urmate de subluxaţii.
După vindecare, distrucţiile articulare pot duce
la anchiloză cu deformare articulară.

24
Infectie (perioada de stare):
•Distrugerea cartilajului
•Ingustarea spatiului articular
•Stergerea si erodarea corticalei
articulare
•Distrugerea osului subarticular

Perioada de refacere:
•Recalcificarea oaselor
•Cazuri severe: ankiloza osoasa sau
fibroasa
•Calcificari distrofice in partile moi
(artrita piogenica)
•Persista uneori eroziuni marginale,
dar cu contururi nete, sclerotice

Cazuri severe:
•Distructie masiva
•Separarea capetelor osoase
•Subluxatie
•Dislocare
25
 Artropatiile inflamatorii
 Poliartrita reumatoidă – semnele de debut apar la
articulaţiile interfalangiene proximale, intercarpo-
falangiene şi pumn.
 Se constată tumefiere de părţi moi articulare,
demineralizare epifizară cu distrugerea cartilajului, eroziuni
de suprafaţă ale corticalei care apar la stiloida cubitală,
capetele metacarpiene şi epifizele falangiene; mici lacun e
punctate, mai frecvent pe scafoid, pensări articulare.
 În fazele avansate, se ajunge la anchiloza carpului, mâna
este dezaxată faţă de antebraţ, mâinile sunt dezaxate faţă de
metacarpiene.
26
Tumefiere periarticulară (galben), reducerea
spaţiului articular radio-carpian (albastru),
eroziuni (roşu), distrucţie a stiloidei ulnare,
afectarea spaţiilor articulare carpiene şi carpo-
27
falangiene
28
 Spondilita anchilopoietică
ankylos = înţepenire
spondylos = vertebra
 afectează frecvent
bărbaţii 5/1, de 20-40
ani, debutează la
articulaţia sacro-iliacă şi
apoi coloana vertebrală.
La articulaţia sacro-iliacă
sunt 3 stadii;
 ştergerea interliniului şi
falsa lărgire a lui;
 osteoscleroza
subcondrală cu benzi de
condensare osoasă;
 anchiloza sacro-iliacă.

29
30
 La coloana vertebrală;
 sindesmofitele sunt linii fine ce
dedublează marginea externă a
discului intervertebral ca apoi să
devină punţi osoaase între cele două
corpuri vertebrale dă aspect de băţ de
bambus;
 de profil corpurile vertebrale suferă o
aliniere a conturului anterior;
 spondilodiscita apar eroziuni în
partea anterioară a unui disc şi se
termină cu bloc parţial, celelalte
discuri suferă atrofii, calcificări şi
deformări;
 articulaţiile interapofizare
posterioare cu osificare capsulo-
ligamentară şi condensare a
suprafeţelor articulare urmat de
anchiloză, sumaţia imaginilor de
anchiloză a articulaţiilor posterioare
dau aspctul de „ colonete
posterioare”;
 osificările ligamentare dau aspect de
„şină de linie ferată”. In evoluţie
caracteristic este aspectul de
„bambus”, cifoză cu rigiditatea 31
coloanei.;
32
33
Artropatiile metabolice

 Guta – poliartrită
cronică ce apare la
picioare şi/sau mâini,
genunchi, caracteristic
este tophul gutos-
depozit de acid uric,
lacună pe os şi
opacitate în părţile moi.

34
Guta
Aspect radiologic

Iniţial tumefiere asimetrică de părţi moi, distensia capsulei,

acumulare de fluid, fără afectare osoasă.
Apoi apar eroziuni osoase marginale situate în afara articulaţiei
sau juxtaarticulare, ulterior înconjurate de scleroză.
Tardiv: multipli tofi interosoşi, reducerea spaţiului articular,
deformări articulare cu subluxaţii, depozite calcare în ţesuturile
moi.

35
 Artropatiile trofice
 Tabesul se manifestă prin îndepărtarea rotulei de femur şi
pensarea spaţiului tibio- femural, osteocondroză
subcondrală, osteofitoză marginală, osteocondromatoză.
Vertebrele sunt lărgite, spaţiile pensate, platourile uzate,
osteofite mici.

36
 Siringomielia
(reprezinta dezvoltarea
unui chist, localizat in
maduva spinarii) cu
modificări litice cu
ascuţire a capeteor
epifizare în ”baton de
zahăr supt”.

37
 Sunt procese
Artrozele
degenerative cu uzuri ale cartilajului articular prin
microtraumatisme, tulburări statice, malnutriţie locală.
 Caracteristica; îngustarea spaţiului articular, osteofitoză marginală şi
geode subcondrale.
Artroza rahidiană, spondilozele; pensarea discurilor, osteofitoză
marginală „cioc de papagal’ condensări ale platourilor, luxaţii
posterioare ale nucleului pulpos. Localizarea frecventa este lombar,
cervical.

38
 artroza şoldului cu formele încapsulată - osteofite ce înconjoară
capul femural, pe sprânceana cotilului şi sub cotil.
 Subluxantă - înafara osteofitozei externe apare şi intern cu dublarea
fundului cotilului, capul femural are tendinţa de a fi expulzat.

39
 artroza genunchiului – osteofitoza rotuliană, pensarea spaţiului
articular, osteofite marginale femurale şi ale spinei tibiale.

40
 Periartritele
 Scapulo humerală este cea mai frecventă- apar
calcificări periarticulare, spaţiul se micşorează, apar
geode supero - extern în capul humeral şi tardiv
osteofitoza inferioară a capsulei. Se mai poate
descrie la cot, şold, genunchi.

41
Calcificare periarticulara, aspect dupa
tratament

42
 Tumorile articulare
Pot fi : sinovioame,
lipoame, xantoame,
hemangioame, tumori
maligne articulare,
hamartoame.

 Sarcom sinovial dorsal

43
44