Noțiuni Elementare de Teorie A Muzicii Liniare

Noțiuni elementare de teorie a muzicii liniare
anul I Pastorală
bibliografie / extras o parte din text și imagini din

Victor Giuleanu, Principii fundamentale în teoria muzicii,
Editura Muzicală, București, 1975
1
conf. univ. dr. pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Sunetul
- generalități -
1. Sunetul - ca fenomen complex

- tot ce auzim poartă numele generic de sunet
- sunetul este produsul natural al vibrațiilor materiei elastice din care sunt compuse corpurile
știința muzicală analizează fizic

fenomenul sonor fiziologic
prin trei aspecte psihologic
2. Sunetul - ca fenomen fizic

- se definește ca fiind efectul vibrațiilor produse în natură de către corpurile elastice indiferent
de starea lor de agregare
- mișcările vibratorii se petrec după legi obiective verificate de știință pe cale experimentală
2
3. Producerea vibrațiilor / sunetului
- are la bază mișcarea oscilatorie / pendulară
mișcări oscilatorii / oscilații stare / poziție de repaus mișcare oscilatorie (vibrație) simplă mișcare oscilatorie (vibrație) dublă / completă
- Timpul în care se produce o oscilație
dublă = PERIOADĂ (simbol T)
- unitatea de măsură: secunda
4. Modalități de acționare asupra corpurilor ptr. a produce vibrații / sunete

a) prin frecare (instrumente de coarde și arcuș și cele de suflat)
b) prin ciupire (harpa și instrumentele din familia chitarei)
c) prin percuție (instrumente cu claviatură și instrumente de percuție)
Oscilațiile (vibrațiile) produc sunete audibile, doar dacă în perioada (T) în care evoluează, produc un nr. minim de
16 oscilații duble pe secundă. Sub acest prag sunt infrasunetele.
conf. univ. dr. pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași 3
5. Direcția (sensul) de propagare al vibrațiilor
longitudinale transversale de torsiune

(instrumente de suflat; comprimări și (perpendicular pe lungimea corpului sonor; (în cazul în care corpul producător vibrează
răriri periodice ale coloanei de aer) vibrații produse de: coarde elicoidal; se produc sunete cu frecvențe
membrane foarte joase: infrasunetele. Nu se întrebuințează
bare metalice în muzică)
6. Corpuri emițătoare de sunete

- coardele
- coloanele de aer
- membranele
- plăcile și barele de metal sau lemn
- vocea (cel mai gingaș instrument; compus din celule vii)
- surse sonore electrice și electronice
4
7. Propagarea vibrațiilor
- după producere, se răspîndesc în mediul înconjurător sub formă de unde sferice
- factorii care favorizează transmiterea vibrațiilor:
a) mediul ambiant (în vid vibrațiile nu se propagă)
b) undele sonore
- un corp sonor, cînd vibrează, pune în mișcare moleculele din jurul său
la rîndul lor, aceste molecule transmit fenomenul, din aproape în aproape, către alte și alte straturi
moleculare
astfel se produc dilatări și comprimări (rarefieri) ale mediului numite unde
caracteristicile undei: a) lungimea de undă
b) viteza de propagare
a) lungime de undă – distanța dintre două compresii sau rarefieri identice
5
b) viteza de propagare: în aer 340 m/s
în apă 1450 m/s
în mediul solid 3000 - 5000 m/s
Domeniul (cîmpul) de audibilitate: pînă la 20 ani - 20.000 Hz

” ” 35 ani - 15.000 Hz
” ” 50 ani - 10 – 12.000 Hz
” ” 65 ani - 5 – 6.000 Hz
6
Însușirile / calitățile sunetului
1. Înălțimea
2. Durata
3. Intensitatea
4. Timbrul (”culoarea”) sunetului
1. etalonul intonațional universal: sunetul La 1

(stabilit prin Convenția Internațională de la
Londra în 1953)
La 1 = 440 Hz
4.
7
Armonicele unui sunet
8
Notația / semiografia muzicală
Notație muzicală - totalitatea semnelor grafice prin care se redau în scris operele muzicale.
Semiografie σήμα = semn
γράφω = a scrie
1. Notația pentru înălțime a) note

b) portativ
c) chei
d) alterații
e) semn de transpunere la octavă
a) notele reprezintă ptr scrierea muzicală ceea ce literele reprezintă ptr scrierea obișnuită.
- după locul pe care-l ocupă pe portativ, determină înălțimea sunetelor
- după forma grafică vor determina durata sunetului
9
b) portativul - cadrul grafic general ptr întreg sistemul de notație
pe portativ: durata și înălțimea sunetelor

se notează
în afara lui: celelalte elemente ale scrisului muzical (text, nuanțe, tempou, termeni de expresie, indicații tehnice
(deasupra indicații tehnice de execuție)
sau
dedesupt)
I. simplu
felurile portativului II. dublu
III. complex (partitură)
I. portativul simplu
II. portativul dublu
10
III. portativul complex (partitura)
ptr voce și pian ptr voci de femei și bărbați (cor / coruri)
despre
coruri în
slide-ul
următor
ptr cvartet de coarde
ptr orcheste
conf. univ. dr. pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

11
Ortodoxă a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Despre coruri
- clasificarea lor -
duet, terțet, cvartet, cvintet, etc

numărul de membri grupuri corale mici: 10 - 12 membri (numărul variază)
corul de cameră: 20 - 30 - 40 membri (numărul variază)
coruri mijlocii: 70 - 80 membri
coruri mari: 150 - 200 membri
Coruri
în
funcție de
numai de copii
cor pe voci egale numai de femei
numai de bărbați
vocile care le compun
cor mixt: femei + bărbați

12
7 soprane (S)
Corul clasic 5 altiste (A)

(”a capella”)
19 pers. 3 tenori (T)
4 bași (B)
Tenor prim (tenor I) - vocea I

corul bărbătesc Tenor secund (tenor II) - vocea a II-a
Bariton (Bar.) - vocea a III-a
Bass (Bass) - vocea a IV-a
Sopran (S)
Alto (A)
corul mixt
Tenor (T)
Bariton / Bass (B)
conf. univ. dr.pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

13
Partitură ptr. cor Partitură ptr. cor mixt
bărbătesc

14
c) cheile

15
denumire silabică
Si
denumire literală

16
Proveniența denumirii notelor muzicale - sec. XI
Guido d’Arezzo
Si
Giovanni Battista Doni Pentru ca slujitorii tăi să poată, cu voci
(sec. XVII) slăbite, să răsune minunile faptelor tale,
curăță / șterge vina de pe buzele noastre pătate
/
impure,
Sfinte Ioane.
Do
17
18
d) alterațiile – semne care modifică înălțimea sunetului în sens ascendent sau descendent
se scriu, obligatoriu, înaintea sunetului ce urmează a fi modificat (pe bara / spațiul portativului)
ton Mi
♯ diez – ”urcă” înălțimea sunetului cu un semiton (jumătate de ton) ton
Re
Do Mi
♯
Re Re
Do

19
♭ bemol – ”coboară” înălțimea sunetului cu un semiton
dublu diez – ”urcă” înălțimea sunetului cu 2 ST (1 ton)
♭♭ dublu bemol – ”coboară” înălțimea sunetului cu 2 ST (1 ton)
♮ becarul – anihilează efectul

oricărei alterații
aducînd sunetul la
înălțimea inițială

20
accidentale
alterații constitutive
de precauție
alterațiile accidentale – apar pe parcursul textului muzical și au efect numai în spațiul grafic al unei măsuri.
trecerea în următoarea măsură înseamnă încetarea efectului lor

21
alterațiile constitutive – se scriu imediat după cheie și formează armura (”eticheta”) tonalității sau modului în care este scrisă
lucrarea muzicală
Fa Do Sol Re La Mi Si
Si Mi La Re Sol Do Fa

22
alterație constitutivă alterație de precauție
(armura de la cheie)
alterație accidentală
alterații constitutive
(armura de la cheie)
conf. univ. dr. pr. Alexandrel

Barnea - Facultatea de Teologie
Ortodoxă a Universității
”Alexandru Ioan Cuza” din Iași
23
alterație accidentală
e) semnul de transpunere la octavă – se folosește pentru evitarea folosirii prea multor liniuțe suplimentare, ceea ce ar îngreuna
lecturarea scrisului muzical

24
a) valorile de note și pauzele lor corespunzătoare
a) valori de note Ritmica modernă este o ritmică proporțională:
b) pauze între diferitele durate ce o compun se stabilesc raporturi matematice
2. Notația pentru durată c) legato de prelungire precise, exprimate grafic prin valori binare și ternare, cu diviziunile
d) punct ritmic și subdiviziunile lor – normale și excepționale
e) coroană

25
26
Pentru a răspunde variatelor combinații de durate ce apar într-o partitură muzicală, sistemul de valori binare și ternare se amplifică
și se completează cu seria de valori ritmice obținute fie prin diviziunea binară, fie prin cea ternară.
Diviziunea valorilor după principiul binar:

se pleacă de la o valoare inițială ”A” care se împarte la 2 și multiplii lui (4, 8, 16)
exprimare
matematică
v
transpunere
în
muzică

27
Diviziunea valorilor după principiul ternar:
se obține plecându-se tot de la o valoare inițială ”A”, care se împarte – în prima operație – la 3, iar în
continuare (a doua, a treia, a patra operație, etc.) rezultatul obținut se împarte numai cu 2
exprimare
matematică
transpunere
în
muzică

28
29
b) legato de prelungire (de durată) – servește la cumularea (însumarea) valorilor de note de aceeași înălțime

30
conf. univ. dr. pr. Alexandrel Barnea -
Facultatea de Teologie Ortodoxă a
Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din
31
Iași
d) punctul ritmic – așezat / scris în dreapta unei note, prelungește durata acelei note cu încă din jumătatea ei
(mărește cu jumătate valoarea ei)
2
4
32
33
e) Coroana (fermată)
fermata (it.) – stop / oprire / stație autobuz
așezată deasupra unei note, prelungește durata acelei note în mod nedefinit

34
35
Reprezentarea grafică a gradul de mișcare (tempoul)
În muzică se folosesc diferite viteze de execuție, de la cele mai lente la cele mai rapide.
Pentru a se stabili valoarea în timp pe care o reprezintă duratele unei piese muzicale, acestea se raportează în mod necesar la
un anumit grad de mișcare al piesei respective numit tempo.
Posibilități de redare a tempoului:
1) prin termeni de mișcare proveniți din limba italiană, având un sens dedus din însăși traducerea lor (indicație relativă
a mișcării)
2) prin termeni de mișcare însoțiți de formula metronomică (indicație absolută a mișcării)
36
3) numai prin formula metronomică (indicație absolută a mișcării)
Termenii principali de mișcare
a) mișcare constantă / uniformă

Reprezintă două feluri de mișcări
b) mișcare gradată / progresivă
37
a) mișcările constante / uniforme 2) mișcările gradate / progresive
38
Terminologia auxiliară a mișcării
Termeni care au rolul de a spori sau micșora efectul celor principali pe lângă care se află:
Când tempoul trebuie să fie respectat cu strictețe, Pentru indicarea unei mișcări libere,
fără deviere pe parcurs: la aprecierea interpretului:
Termeni care indică mișcarea și totodată Pentru asocierea a doi termeni – unul de mișcare
caracterul piesei: și altul de caracter – se obțin expresii noi:
40
Alți termeni de mișcare proveniți din muzica de dans
indicând tempoul și caracterul piesei respective
41
a) nuanțe
3. Notația pentru intensitatea sunetului (de o valoare relativă (subiectivă) în ceea ce privește
b) accente interpretarea și traducerea lor)
a) Nuanțele dinamice – se exprimă grafic printr-o serie de expresii și inițiale, provenite din terminologia dinamică italiană și care
se trec, după caz, deasupra sau dedesubtul textului muzical scris pe portativ.
I. o intensitate constantă / uniformă

Efectele lor II. o intensitate progresivă
III. schimbarea progresivă a intensității și totdată a tempoului
I. termeni care indică o intensitate

constată / uniformă
42
43
II. termeni care indică o intensitate progresivă
III. termeni care indică schimbarea progresivă a intensității și totodată a tempoului
44
b) Accentul dinamic – înseamnă evidențierea expresă / intensivă a unui singur sunet față de celelalte din context.
dacă accentul trebuie să cadă pe o suită întreagă de sunete, atunci el se trece / se scrie pe fiecare din
sunete (”accent impus”)
Formele grafice pe care le poate lua un accent:
45
Tot cu efecte asemănătoare accentului sunt și următoarele expresii, așezate pe sunete izolate:
Expresii ajutătoare (cu scopul de a spori sau diminua efectul nuanțelor și accentelor):
46
47
4. Notația pentru timbru
- timbrul este o caracteristică unică a oricărei surse sonore / oricărui instrument
- de exemplu, se deosebesc, ca timbru, între ele: două viori, două voci de tenor, etc.
- este mai mult decît evidentă deosebirea timbrală între un (de ex.) pian și un flaut, corn și vioară, o voce de sopran și una de bas,
etc.
fiecare sursă sonoră vine cu timbrul ei specific (propriu)
alegerea de către compozitor a aparatului vocal și instrumental este, de fapt, o alegere a timbrurilor
prin însăși alegerea vocilor și instrumentelor pentru care se scrie opera de artă, se redă în partitură timbrurile lor
48
conf. univ. dr.pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din
49
LIMBAJUL MUZICAL TONAL
Melodia
- elemente morfologice -
Melodia - ideea și gândirea muzicală exprimate la o singură voce prin organizarea artistică a sunetelor în plan intonațional și
ritmic.
- o succesiune de sunete de diferite înălțimi și diferite durate.
intonațional
Elementele morfologice ale melodiei:
ritmic
- teoria intervalelor
În tratarea elementului intonațional - teoria modurilor
ordinea expunerilor cuprinde: - teoria tonalității
- teoria atonalismului
Ne vom ocupa doar de teoria intervalelor și cea a tonalității.

50
Teoria intervalelor muzicale
”Intervalul este atomul muzicii”
Leonard Bernstein
Interval = 1. distanța dintre două sunete cu înălțimi diferite.
vârf
bază
2. raportul de înălțime dintre două trepte ale unui sistem
muzical melodic sau armonic definiție dată de teoria muzicală
a) intervale simple și compuse

b) intervale a căror mărime este în funcție de conținutul lor în trepte
1. după criteriul cantitativ c) intervale a căror mărime este în funcție de conținutul lor în tonuri și semitonuri
d) intervale complementare (provenite din răsturnări)

Calificarea
intervalelor Intervalele se notează cu
cifre arabe
a) intervale melodice și armonice Treptele unei game se notează cu
2. după criteriul calitativ b) intervale enarmonice cifre romane
c) intervale consonante și disonante
d) intervale diatonice și cromatice
e) intervale cu funcții speciale
51
f) microintervale
conf. univ. dr. pr. Alexandrel Barnea acustice
- Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași
1. Clasificarea intervalelor după criteriul cantitativ
a) intervale simple și compuse
simple = toate acele intervale care se formează în spațiul unei octave
1 2 3 4 5 6 7 8
octava = distanța de la un sunet la al optulea
- este principalul instrument de măsurare /

secționare / porționare a spațiului sonor
octava centrală
52
compuse = toate acele intervale care depășesc cadrul octavei
(se obține dintr-un interval simplu adăugat la cel de octavă)
nona decima undecima duodecima tertiadecima cvartadecima cvintadecima
b) intervale a căror mărime este în funcție de conținutul lor în trepte

după numărul treptelor pe care îl conțin (se numără treptele) poartă următoarele denumiri:
53
c) intervale a căror mărime este în funcție de conținutul lor în tonuri (T) și semitonuri (ST)
perfecte (p) 1, 4, 5 și 8
mari (M)
2, 3, 6 și 7
mici (m)
intervale mărite (+)
micșorate (-)
toate intervalele pot fi +, -, ++, - -
dublu mărite (++)
dublu micșorate (- -)
54
conf. univ. dr.pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași
intervale perfecte
1 4 5 8
practic, 5 ST 7 ST 12 ST
prima nu este interval
întrucât
nu se sesizează diferența
de înălțime între cele două
sunete componente
T T ST
DO RE MI FA
ST ST ST ST ST
cvarta perfectă (4p) = 5 ST în total

(de la un capăt la celălalt)
55
intervale mari și / sau mici
56
d) intervale complementare (provenite din răsturnări)
răsturnare interval = a muta sunetul de la bază la octava superioară, sau a sunetului de la vârf la octava inferioară.
în ambele cazuri se obține o intervertire a pozițiilor celor două sunete componente,

în sensul că vârful devine bază, iar baza devine vârf
intervalul obținut prin răsturnare poartă numele de interval complementar, întrucât

adăugându-se celui inițial, întregește (completează) cu acesta cadrul octavei
57
a) în ceea ce privește mărimea (conținutul în trepte)
prin răsturnare
se
produc modificări
b) în ceea ce privește conținutul în T și ST
58
1. Clasificarea intervalelor după criteriul calitativ
a) intervale melodice și armonice
melodic = când cele două sunete componente sunt emise și se aud succesiv
interval ascendent interval descendent
armonic = când cele două sunete componente sunt emise și se aud simultan
59
b) intervale enarmonice- sunt acele intervale care se aud la fel, dar se numesc și se scriu diferit
c) intervale consonante și disonante

consonant = când cele două sunete componente, auzite simultan, produc impresia de contopire și legare (atașare) reciprocă
perfecte 1, 4, 5, 8
consonante
imperfecte 3 M, 3 m și 6 M, 6 m
60
disonant = când cele două sunete componente , auzite simultan, produc impresia de respingere reciprocă
ele sunt: 2 M, 2 m
7 M, 7 m,
toate intervalele +, -, ++, - -
d) intervale diatonice și cromatice
diatonic = când cele două sunete componente sunt trepte constitutive ale aceluiași sistem (ale aceleiași game)
61
cromatic = când unul sau ambele sunete nu sunt trepte constitutive / nu fac parte din același sistem, adică sunt modificate
(alterate)
diatonic
cromatic
♯
62
Teoria tonalității
Tonalitatea poate fi înțeleasă, dacă se parcurg următoarele noțiuni:
1. tonalitate propriu zisă

2. gamă
3. mod
4. acord
63
1. Tonalitatea
Fenomenul gravitației și convergenței sunetelor dintr-o compoziție muzicală în jurul unui centru sonor numit tonică.
Tonalitatea își ia numele de la tonică - punctul său central
Exemplu
În colindul de față - Plecarea magilor - tonalitatea se numește Sol, deoarece:
- gama de care s-a folosit compozitorul
începe pe sunetul Sol și se sfârșește pe sunetul Sol
tonică
tonică
I II III IV V VI VII VIII
- sunetul Sol este primul sunet / prima treaptă a gamei. Ea se numește tonică.
- prima treaptă (tonica) dă numele tonalității / gamei
- tonica este centrul de atracție în jurul căreia gravitează toate celelalte sunete
- tonica este sunetul central polarizator
64
Tonică poate fi oricare din cele 12 sunete ale scării muzicale cromatice sau dodecafonice
scară dodecafonică = scară cu 12 sunete (δώδεκα = 12 )
Adică,
pe fiecare din cele 12 sunete cu diezi sau cu bemoli se poate construi câte o gamă / tonalitate (majoră sau minoră).
65
2. Gama
Orânduirea treptată, în urcare și coborâre, a sunetelor unei tonalități, începând cu primul, numit tonică și
terminând cu repetarea lui la octavă.
Sunetele gamei sunt aranjate (respectă) în ordinea înălțimii.

Se mai numesc trepte.
Se notează cu cifre romane în sens ascendent.
I II III IV V VI VII VII
Gama este considerată sinteza melodică a tonalității.

O tonalitate oarecare se analizează prin gama ei. 66
Arpegiul
Intonarea un urcare și coborâre a treptelor I, III, V și VIII
67
O gamă majoră are semitonurile între treptele III - IV și VII - VIII.
ST ST
O gamă minoră are semitonurile între treptele II - III și VI - VI.
ST
ST
68
Gamă diatonică
cromatică
- diatonică când toate cel 7 sunete ce o compun se succed prin tonuri și semitonuri diatonice
- Cromatică când toate sunetele componente se succed numai prin semitonuri
69
Noțiunea de mod (major / minor)
Relațiile intervalice (distanțele)

în
care se află sunetele (treptele) unei tonalități față de tonică - punctul său central - ne arată modul acesteia.
(variante)
natural Modul ne este arătat de poziția (distanța) treptei a III-a față de tonică:
major armonic
melodic - dacă treapta a III-a este distanțată la 3M față de tonică mod major
Mod
- dacă treapta a III-a este distanțată la 3m față de tonică mod minor

natural
minor armonic
melodic
de aceea treapta a III-a se mai numește treaptă modală principală
majorul are sonoritate veselă / luminoasă /optimistă

70
minorul are sonoritate tristăconf.
/ mohorâtă
univ. dr. pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași
- cele 3 variante ale modului natural
armonic
melodic
♮ ♮
71
Noțiunea de acord
Acordul = efectul sonor produs de emiterea simultană a cel puțin 3 sunete dispuse la intervale de 3M și 3m
- acord în funcție de nr. de sunete
- acord în funcție de intervalele pe care le conțin acord major
acord minor
Acordurile se răstoarnă
72
v
73
PRINCIPII GENERALE CE DECURG DIN NOȚIUNEA DE TONALITATE
I. Sistemul de funcții în tonalitate
Într-o tonalitate sunetele constituie un angrenaj de funcții (să ne imaginăm tonalitatea / gama ca pe un motor).
Fiecare din cele 7 sunete ale unei tonalități îndeplinește câte o funcție precis determinată și nominalizată astfel:
74
Tonica – îndeplinește funcția principală în sistem. De tonică sunt atrase, în mod grvaitațional
toate sunetele, ea fiind sunetul polar centralizator.
Dominanta – are funcția cea mai importantă după tonică. Se află situată la un interval de 5p
suitoare față de tonică
Subdominanta – cu aproape aceeași importanță ca a dominantei. Se află la o 5p

coborâtoare față de tonică
Contradominanta – se află situată la o 5p suitoare față de dominantă
Medianta superioară se află în plan armonic între tonică și dominantă

Medianta inferioară se află în plan armonic între tonică și subdominantă
75
Sensibila – funcție special tonală – are mersul și atracția cea mai puternică spre tonică
Contradominanta
Medianta superioară
Tonica
Sensibila
Medianta inferioară
Dominanta
Subdominanta
76
II. Trepte principale și trepte secundare în tonalitate
Din funcțiile sunetelor unei tonalități, descrise la subcapitolul anterior, rezultă două categorii de trepte:
1. cu funcție principală – I (tonica)
V (dominanta)
IV (subdominanta)
I II III IV V VI VII VII

- pe ele se sprijină întreaga construcție melodico - armonică a tonalității
- pe ele se formează acordurile de bază ale tonalității (acordul tonicii, dominantei și subdominantei)
sunt considerate
pilonii de bază ai sistemului
77
2. cu funcție secundară II
III au rol de subordonare în angrenajul tonal
VI
VII
III. Ordine reală și ordine aparentă a sunetelor în tonalitate
De ce se studiază acest lucru ? La ce folosește ?
Pentru a înțelege mai târziu cum se formează tonalitățile / gamele (majore și minore) și pe alte sunete decât pe Do și pe La
Funcțiile sunetelor în tonalitate, descrise în cele două subcapitole anterioare, sunt considerate funcții de lucru la care
compozitorul apelează în munca sa componistică.
Însă, pe de altă parte, într-o tonalitate se poate descifra o funcționalitate cu implicații mult mai adânci, de ordin teoretic,
estetic, filosofic, matematic și chiar teologic, bazată pe succesiunea lor din 5p în 5p (succesiunea pitagoriciană).
Acest lucru se poate înțelege dacă se studiază ordinea reală și ordine aparentă a sunetelor în tonalitate.
În acest sens:
78
Numim ordine reală a sunetelor tonalității atunci când le gândim în succesiunea lor naturală din 5p în 5p.
Acest lucru corespunde principiului fizic (natural) al producerii sunetelor, fiecare sunt fiind cvinta celui precedent.
Să ne aducem aminte de primele cursuri, mai precis de cea de a IV-a însușire a sunetului: timbrul.
Aceste ne este dat de numărul armonicelor din vibrația unei corzi.
Do
Dooctavă Dooctavă
Sol Sol Sol
79
Sol
Re
Soloctavă Soloctavă Reoctavă Reoctavă
Re Re Re La La La
ș.a.m.d
Do ♯
Fa ♯
Si
Mi
La
Re
Sol
Do
Fa
Si ♭
Mi ♭
La ♭
Re ♭
Sol ♭
81
Do ♭ conf. univ. dr. pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Numim ordine aparentă a sunetelor tonalității, în cazul în care le gândim în cele mai apropiate raporturi de înălțime (prin
tonuri și semitonuri), adică așezate pe o scară în ordinea înălțimii (frecvenței) lor.
82
Formarea de tonalități majore și minore pe alte sunete
Fiecare din cele 12 sunete ale scării cromatice (dodecafonice) poate fi el însuși tonică.
Formarea de tonalități / game majore și minore pe alte sunete decât pe Do și pe La se obține prin două procedee:
1. procedeul transpunerii simetrice / al simetriei
2. procedeul funcțional
1. procedeul simetriei constă în luarea ca model a structurii gamei Do major ptr game majore și a gamei La
minor ptr game minore.
- se alege un sunet
- se scrie pe el gama
- se va avea grijă ca, după modelul lui Do major sau La minor, să se respecte ordinea tonurilor și
semitonurilor. Mai precis, ptr gamele majore semitonurile să fie între treptele III – IV și VII – VIII, iar ptr gamele
minore semitonurile să fie între treptele II – III și V – VI. Restul intervalelor vor fi tonuri.
- alterațiile care rezultă din sistem se scriu la cheie.
83
Gama Do major
(model / șablon)
Gama Sol major
Formarea majorului
după procedeul simetriei
Gama Do major
(model / șablon)
Gama Fa major
84
Gama La minor
(model / șablon)
Gama Mi minor
Formarea minorului
după procedeul simetriei
Gama La minor
(model / șablon)
Gama Re minor
85
2. procedeul funcțional constă în deplasarea angrenajului de funcții tonale de pe o tonică inițială pe dominanta ei - superioară sau inferioară -
declanșându-se astfel în ambele direcții, ascendent și descendent, noi tonalități / game, dacă
procesul se repetă în lanț.
Caracteristicile majorului și minorului rămân aceleași:
- la modul major semitonurile sunt între treptele III – IV și VII – VIII DO ♯
- la modul minor semitonurile sunt între treptele II – III și V – VI
- alterațiile care rezultă din sistem se scriu la cheie. FA ♯
SI
MI
LA
RE
SOL
86
DO
DO#
FA#
SI
MI
LA
RE
SOL
DO
87
DO
FA
SI ♭
MI ♭
LA ♭
RE ♭
SOL ♭
DO ♭
88
89
la ♯
re ♯
sol ♯
do ♯
fa ♯
si
mi
la
90

Noțiuni Elementare de Teorie A Muzicii Liniare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Noțiuni Elementare de Teorie A Muzicii Liniare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Noțiuni elementare de teorie a muzicii liniare

bibliografie / extras o parte din text și imagini din

1. Sunetul - ca fenomen complex

știința muzicală analizează fizic

2. Sunetul - ca fenomen fizic

4. Modalități de acționare asupra corpurilor ptr. a produce vibrații / sunete

longitudinale transversale de torsiune

6. Corpuri emițătoare de sunete

Domeniul (cîmpul) de audibilitate: pînă la 20 ani - 20.000 Hz

1. etalonul intonațional universal: sunetul La 1

1. Notația pentru înălțime a) note

- după locul pe care-l ocupă pe portativ, determină înălțimea sunetelor

- după forma grafică vor determina durata sunetului

pe portativ: durata și înălțimea sunetelor

II. portativul dublu

ptr cvartet de coarde

conf. univ. dr. pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

duet, terțet, cvartet, cvintet, etc

cor mixt: femei + bărbați

conf. univ. dr. pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

Corul clasic 5 altiste (A)

Tenor prim (tenor I) - vocea I

conf. univ. dr.pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

conf. univ. dr.pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

conf. univ. dr.pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

conf. univ. dr.pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

conf. univ. dr.pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

dublu diez – ”urcă” înălțimea sunetului cu 2 ST (1 ton)

♭♭ dublu bemol – ”coboară” înălțimea sunetului cu 2 ST (1 ton)

♮ becarul – anihilează efectul

conf. univ. dr.pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

conf. univ. dr.pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

conf. univ. dr.pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

conf. univ. dr. pr. Alexandrel

conf. univ. dr. pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

conf. univ. dr.pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

Diviziunea valorilor după principiul binar:

conf. univ. dr. pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

conf. univ. dr. pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

conf. univ. dr. pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

conf. univ. dr. pr. Alexandrel Barnea - Facultatea de Teologie

2) prin termeni de mișcare însoțiți de formula metronomică (indicație absolută a mișcării)

Termenii principali de mișcare

a) mișcare constantă / uniformă

I. o intensitate constantă / uniformă

I. termeni care indică o intensitate

III. termeni care indică schimbarea progresivă a intensității și totodată a tempoului

Ne vom ocupa doar de teoria intervalelor și cea a tonalității.

a) intervale simple și compuse

d) intervale complementare (provenite din răsturnări)

- este principalul instrument de măsurare /

nona decima undecima duodecima tertiadecima cvartadecima cvintadecima

b) intervale a căror mărime este în funcție de conținutul lor în trepte

cvarta perfectă (4p) = 5 ST în total

în ambele cazuri se obține o intervertire a pozițiilor celor două sunete componente,

intervalul obținut prin răsturnare poartă numele de interval complementar, întrucât

a) intervale melodice și armonice

interval ascendent interval descendent

c) intervale consonante și disonante

d) intervale diatonice și cromatice

Tonalitatea poate fi înțeleasă, dacă se parcurg următoarele noțiuni:

1. tonalitate propriu zisă

I II III IV V VI VII VIII