Sunteți pe pagina 1din 41

ISTORIA CLASELOR V - VIII

MAGDALENA ANDREEA
GETO-DACII ŞI CONTACTELE
CU LUMEA MEDITERANEEANĂ

Clasa a V-a

Tracii de nord:
-au creat o civilizaţie superioară tracilor de
sud atât prin organizarea statală cât și prin
manifestările spirituale.
Numiti getii de catre scriitorii greci, care
cunosteau doar regiunea Dunarii de Jos
In istoriografia latina erau numiti daci,
mentionati in zona Banatului, Transilvaniei si
a Moldovei de sud
Cu toate acestea Strabon susține că getii și dacii sunt unul și acelașii
popor
-regii geto-daci purtau numele de basilei,avand
resedinte intarite ,cu numele de dava :Buridava,
Tamasidava... -acesti regi aveau drept de a bate
moneda proprie/sau fara acesta terminatie : Apulum,
Drobeta,Napoca
-Histria, Tomis, Calatis
 Relatiile culturale:
-transmit civilizatiei geto-dace :
moneda, organizarea statala,
arhitectura militara si
religioasa
 Relatiile comerciale:
grecii :ulei de masline , vin, obiecte de lux=materii prime, grau, sclavi :getii.
 339 i.Hr., Filip II si un
dinast local din Dobrogea
supranumit ,,rex
Histrianorum ’’, protector al
coloniilor grecesti, vor lupta
imotriva conducatorului scit
Atheas.
300 i.Hr., Zalmodegicos

şi

180 i.Hr. Rhemaxos


conducatori geti din Dobrogea
lupta pentru coloniile grecesti
impotriva tracilor de sud.
Statele moderne.
Revoluţie şi emancipare
naţională
Clasa a VI- A
Deciziile luate în
cadrul
Congresului de la
Viena au fost
înscrise în Actul
final, 9 iunie
1815. Aceste
decizii au avut la
bază principiul
legitimităţii.
Franţa a fost redusă la graniţele din
1792

Teritoriile rămase sub controlul francez


în 1814, dar pe care le-a pierdut după
„cele 100 de zile”
Regatul Ţărilor de
Țările de Jos, Belgia, Luxemburg și
Jos Limburg
1815-1830 1, 2 și 3 Regatul Unit al Țărilor de Jos
(până în 1830)
1 și 2 Regatul Țărilor de Jos (după 1830)
2 Ducatul Limburg (În Confederația
Germană după 1839 ca și compensație pentru
Luxemburgul Valon)
3 și 4 Regatul Belgiei (după 1830)
4 și 5 Marele Ducat de Luxemburg (până
în 1830)
4 Provincia Luxemburg (Luxemburgul
Valon, către Belgia în 1839)
5 Marele Ducat de
Luxemburg (Luxemburgul German;
frontiere după 1839)
În albastru, frontierele Confederației
Germane.
Alexandru I (ţarul Rusiei) Wilhem al II-lea (Prusia) Francis I
(Austria)
Pentru menţinerea statu-quo-ului (a graniţelor şi a ordinii conservatoare),
puterile învingătoare au format, la Paris, Sfânta Alianţă.
În contextul “Problemei orientale”,
grecii au declanşat, în 1821, mişcarea
de eliberare naţională de sub
stăpânirea otomană, prin acţiunile
societăţii secrete, Eteria. În război,
grecii au fost ajutaţi de Anglia, Franţa
şi Rusia. Otomanii s-au recunoscut
înfrânţi prin Tratatul de pace de la
Adrianopol (1829), independenţa
Greciei fiind recunoscută pe plan
internaţional (1830).

Atacul de la
Missolonghi
În urma revoluţiei
belgiene din 1830, se
desfiinţează Regatul
Ţărilor de Jos, Belgia
devenind
independentă
Unificarea
Germaniei
1865-1871
Statul
roman

Clasa a VII-a
CEI 7 REGI LEGENDARI AI ROMEI

1. Romulus (753-717 î. Hr.),


întemeietorul oraşului. După moarte,
Romulus a fost zeificat, fiind
considerat patron al Romei.

2. Numa Pompilius (717-673 î.Hr.), sabin


de origine, a pus bazele
ceremonialului religios roman.

3. Tullius Hostilius (672-641 î.Hr.) a


obţinut victoria împotriva sabinilor şi
a cucerit cetatea Alba Longa.
4. Ancus Marcius (639-616 î.Hr.), sabin, a
întemeiat colonia Ostia, la vărsarea
Tibrului în mare. Ostia a devenit portul
Romei.

5. Tarquinius Priscus (616-579 î.Hr.),


etrusc, a construit multe edificii măreţe
la Roma, între care Marele Circ (“Circus
Maximus”). Aici aveau loc întrecerile de
care.

6. Servius Tullius (578-535 î.Hr.), etrusc,


este autorul celei mai însemnate reforme
sociale, prin împărţirea populaţiei după
avere. A construit primul zid care a
înconjurat Roma.
7. Tarquinius Superbus (535-509 î.Hr.), etrusc, în timpul
căruia Roma a fost înfrumuseţată cu noi monumente.
Răpirea de către fiul său a Lucreţiei, soţia unui nobil roman,
a condus la o răscoală în urma căreia regalitatea a fost
abolită, iar etruscii izgoniţi.
• Timp de aproape 500 de ani, statul
roman a fost organizat
ca republică. Acest cuvânt
provine din termenul latin res
publica, ce însemna „un bun
public, al tuturor”. Conducătorii
republicii erau aleși, pentru o
anumită perioadă de timp, dintre
cetățeni.
 Puterea politică în republica
romană era simbolizată de
expresia Senatus populusque
romanus, în traducere: „Senatul și
poporul roman”. Sub forma
prescurtată, SPQR, această
expresie era înscrisă pe
monumente și pe clădiri ale
statului.
Senatul şi poporul roman
Magistraturile
romane
Expansiunea Republicii
romane
La sfârşitul celui de-al treilea război punic, în
anul 146 î.Hr., Cartagina a fost distrusă, iar pe
teritoriul ei a fost înfiinţată provincia romană
Africa.

Ruinele Cartaginei, astăzi, în


Tunisia Locul unde se afla
Cartagina
Criza Republicii. Triumviratele
• În secolul I. Î. Hr., Republica romană intră într-o criză generală,
care îi va aduce sfârşitul. Roma va trece la o altă formă de
conducere politică, principatul.
• Pentru a rezolva problemele cauze de criză (sărăcirea poporului,
lupte politice, dictatura generalului Sylla), se realizează
triumviratele (3 generali care îşi împărţeau puterea în stat).
1. Primul Trimvirat (60-44
î.Hr) Crassus moare într-o
luptă în Orient, iar între
Caesar şi Pompei s-a ajuns la
un război civil câştigat de
Caesar. Acesta devine dictator,
consul unic şi părinte al
patriei. Caesar a fost asasinat
în 44 î.Hr., fiind acuzat că a
vrut să devină rege.
Al Doilea Triumvirat (43 – 27 î. Hr.)
• După moartea lui Caesar puterea a
fost împărţită între Lepidus,
Marcus Antonius şi Octavianus.
Primii doi erau generali ai lui
Caesar, iar ultimul nepotul său în
vârstă de 18 ani.
• După retragerea lui Lepidus, între
Octavianus şi Marcus Antonius
(sprijinit de regina Egiptului,
Lupta de la Actium Cleopatra) s-a declanşat un nou
război civil. În lupta de la Actium
(31 î. Hr.) Antonius a fost înfrînt.
Urmăriţi de armata de armta lui
Octavianus, Antonius şi Cleopatra
s-au sinucis. Egiptul a fost
transformat în provincie romană
(30 î. Hr.).
IMPERIUL ROMAN

• Principatul - 27 î.Hr. – 284 d.


Hr.
• Dominatul - 284 - 476
• În 27 î.Hr., Octavianus a
instaurat Principatul, o nouă Octavianus Augustus
formă de guvenare. (27 î.Hr. – 14 d. Hr.)
• Toate puterile erau
concentrate în mâinile
şefului statului, numit
principe (princeps), adică
„primul cetăţean al
Republicii”;
• Octavian a păstrat instituţiile
republicane, dar le-a golit de
puterea reală.
• A primit de la Senat titlul de
Augustus („cel slăvit”),
rămânând în istorie cu acest
nume.
• Principele, având puterea militară
(imperium), era comandatul supram
al armatei (imperator).

• Avea atribuţiile tribunilor plebei


şi era de asemenea Mare Preot
(Pontifex Maximus);

• Domnia sa, numită „veacul de


aur” al culturii şi civilizaţiei
romane, a instaurat aşa numita
„pace romană” (pax romana).
• În anul 395, împăratul Teodosie împarte Imperiul
Roman celor doi fii ai săi:
o Imperiu Roman de Răsărit, cu capitala la
Constantinopol
o Imperiul Roman de Apus, cu capitala la Ravenna.
Romulus Augustus
– ultimul împărat al
• Romulus Augustus cedându-i
Imperiului Roman coroana imperială lui Odoacru,
de Apus (475-476) 476
Formarea statului naţional
unitar: domnia lui Alexandru
Ioan Cuza
Clasa a VIII- a
Războiul Crimeii
(1853-1856)
1856- Conferința de Pace de la Paris unde participă
cele mai puternice state europene: Anglia, Austria,
Rusia, Prusia, Regatul Sardiniei și Piemontului,
Franța, Imperiul Otoman.
Deschiderea alegerilor ad-hoc
Țara Românească, 1857
24 ianuarie 1859 - Alexandru Ioan Cuza este
ales domnitor și al Țării Românești, având astfel
loc Unirea Principatelor
În 1863, Cuza îl numește prim-ministru pe Mihail
Kogălniceanu, alături de care începe seria marilor
reforme.
1864 - Reforma agrară

S-ar putea să vă placă și