COLOANA

VERTEBRALĂ
 I. Notiuni de antomie

• Coloana vertebrală reprezintă

segmentul axial al scheletului. Este Vertebră

alcătuită, pe de o parte, din piese

osoase numite vertebre, iar pe de
altă parte, din piese fibro-
cartilaginoase numite discuri
intervertebrale. Aceste piese,
D is c
articulate între ele, conferă
intervertebral
coloanei vertebrale rezistenţă şi, în
acelaşi timp, flexibilitate
 Coloana vertebrală este compusă din 33- C ervical
34 vertebre, dispuse metameric (una
deasupra alteia) şi împărţite în cinci
regiuni topografice şi funcţionale: Toraca
l
• 1. Cervicală (7 vertebre)
• 2. Toracală (12 vertebre)
Lombar
• 3. Lombară (5 vertebre)
• 4. Sacrală (5 vertebre) S acral

• 5. Coccigiană (4-5 vertebre) C occigian

ANATOMIC C – 7

T – 12

L – 5

S – 5
Cc – 4-5
Susţinere

Protecţie

Activitate motrică
 Coloana vertebrala:
anatomie

• Segmentele cervical si lombar au convexitatea

orientata spre anterior, determinand
▼
Lordoza fiziologica cervicala si lombara

• Segmentele toracic si sacral au convexitatea

orientata spre posterior, dand nastere
▼
Cifozei dorsale fiziologice
Vertebra - tip este constituită din două
părţi principale:
• una anterioară - corpul vertebrei;
• alta posterioară - arcul vertebrei,
alcătuit din două lame osoase, pe care
se fixează apofizele articulare
(superioare şi inferioare) şi cele
musculare (transversale şi spinoasă).
• Între corp şi arc este cuprinsă gaura
vertebrală care prin suprapunerea
vertebrelor realizează canalul vertebral.
Legătura celor două părţi are loc prin
intermediul pediculilor arcului
vertebral.
Vertebra tip prezintă:
Particularităţiile vertebrelor cervicale

C1 - nu prezintă corp

C2 – dintele axisului

C7 - proeminenţa
procesului spinos
 Particularităţiile vertebrelor toracale

 corp cilindric
 PS lung, înclinat în jos,
limitează extensia
 faţete sau hemifaţete
pentru articulatiile
costale

Diametrul transvers = diametrul

antero-posterior

Orificiul vertebral rotund

 Particularităţiile vertebrelor lombare

 PS dreptunghiular, bine
dezvoltat
 procese costiforme
 corp vertebral voluminos

 orificiul vertebral triunghiular,

cu baza spre corp
Particularităţiile vertebrelor false

 S provine din sudarea celor 5 vertebre

 CC format din unirea celor 4-5 vertebre coccigiene
Nervii spinali

 orificiile vertebrale
 orificiile
intervertebrale
31 perechi de nervi
R. cervicală - 8
R. toracală -12
R. lombară - 5
R. sacrală - 5
R. coccigiană - 1
 Articulaţiile coloanei vertebrale
Articulaţii intrinseci

Articulaţii extrinseci
Articulaţiile intrinseci

 simfiză,
suprafete
articulare
excavate
acoperite de un
cartilaj hialin
 Mijloace de
unire: discuri
intervertebrale,
ligamente
 1. Articulatiile corpilor
vertebrali
Corp vertebral
• Suprafeţele articulare sunt
Canal vertebral
reprezentate de faţa articulară Disc
inferioară a unui corp vertebral şi intervertebral
de faţa articulară superioară a
corpului vertebral subiacent.
• Între suprafeţele articulare
se interpune discul
intervertebral. Acesta are o
structură fibro- fiind alcătuit la
cartilaginoasă,
Inelul
periferie din inelul fibros iar în
centru din nucleul pulpos. fibros
Nucle
ul
pulp
os
 Ligament longitudinal posterior
• Între cele două corpuri vertebrale se
află capsula articulară, care
solidarizează corpurile între ele.
Capsula este întărită la exterior de
ligamentul longitudinal anterior şi
ligamentul longitudinal posterior, care
se întind pe toată lungimea coloanei
vertebrale.

Ligament longitudinal anterior

 2. Articulaţiile apofizelor
articulare

• Suprafeţele articulare sunt reprezentate

de procesele articulare superior, Proces articular inferior
respectiv inferior. Capsula articulară
• Aparatul capsulo-ligamentar este format
dintr-o capsulă foarte subţire; în Proces articular
superior
regiunile toracală şi lombară, capsula
este întărită de un ligament posterior
 3. Articulaţiile lamelor
vertebrale
• Între lamele vertebrale nu Pedicul
există articulaţii propriu-zise.
Ele sunt unite prin ligamentele
Ligament galben
galbene, alcătuite din fibre
conjunctive elastice.

Lame vertebrale
 4. Articulaţiile apofizelor
spinoase
Gaură intervertebrală
Apofizele spinoase sunt unite prin: Proces spinos
Ligament interspinos
• Ligament interspinos, situat între baza Ligament supraspinos
apofizelor spinoase şi vârful lor
• Ligamentul supraspinos, situat la
nivelul vârfului apofizelor spinoase şi
întinzându-se de-a lungul întregii
coloane.
 5. Articulaţiile apofizelor
transverse
Ligament intertransversar
• Apofizele transverse sunt unite prin
ligamentele intertransversare, care
se întind de la baza apofizelor până
la vârful lor.
Art. AO superioară
Art. AA inferioară
Art. AA mediană
Articulaţii
costovertebrale:
 sinartroze
Art.
sacrocoxală
Art. lombosacrală
 unirea se face după
tipul art. vertebrale
adevărate

Art. SCc
 simfiză
 ligamt. Art. mediococigiană
interosoase şi 
periferice
 Biomecanica coloanei vertebrale

Rol în statică: Rol în dinamică:

 susţine greutatea corpului  execută mişcări în
toate planurile
 Rolul în statică

 fiecare segment conţine un ax biomecanic

propriu

 diferit de axul gravitaţional al corpului

 oferă o elasticitate şi rezistenţă crescute

Forţele biomecanice sunt absorbite parţial
de:

Lanţurile cinematice

Discurile intervertebrale
 Discul intervertebral
 presiunile sunt recepţionate
de corpul vertebral prin discul
intervertebral;
nucleul
repartizează
aceste F în toate
direcţiile →
fibre tensionate

 Ansamblul
constituie un
amortizor fibro- discul este fragil şi tinde să
hidraulic care îmbătrănească prematur în
funţionează perfect condiţii mecanice
dacă este etanş; necorespunzătoare;
Împovărarea discurilor
intervertebrale
creste pe masură ce coborâm
regiunea sacrococcigeană

Astfel între:
 C6-C7 se preiau cam 3 kg
forţă

 T4-T5 se preiau 17 kg
forţă

 L4-L5 se preiau 45 kg
forţă
Rol în dinamică
Extensia (28-30º mult limitată)
Înclinările laterale (28-35º)
Rotaţia (30 - 45º)
 Mişcările capului şi gâtului

Art. atlanto-occipitală

Art. atlanto-axoidiană
Flexie-extensie ~ 20-30º
Rotaţia ~ 30º
Înclinarea laterală~ 15º
Kineziologia coloanei vertebrale

Accentuarea curburilor fiziologice produce

deposturări ale coloanei
Accentuare de tip cifotic Accentuare de tip lordotic
 hipercifoză  hiperlordoză
  accentuările de tip
cifotic si lordotic
coexistă, realizând
cifolordoze

 ştergerea
curburilor se
caracterizează prin
spate plat

 coloana
este deviată
lateral în
scolioze
 Complicaţiile
scoliozelor:

rotaţia corpurilor
vertebrale → deviaţie
bidimensională

Rotaţia vertebrală angrenează şi

coastele → deformaţie
tridimensională
Evaluarea mobilităţii coloanei
vertebrale
 se realizează unor instrumente si dispozitive
 valorile amplitudinilor articulare se determină
prin:

A. Măsurători centimetrice
B. Goniometrie
 Distanţa Distanţa
dintre dintre
menton şi menton şi
acromion stern

Distanţa dintre
tragus şi
acromion
Teste pentru
aprecierea mobilităţii
coloanei cervicale
 Testul Otto
Măsoară flexia
maximă a trunchiului

T1

30 cm

30 cm + 3,5 cm
Occiput
şi
perete
Distanţa degete sol

Gradul de
mobilitate al
coloanei Supleţea
vertebrale in muşchiilor
flexie ischiogambieri
şi
gastrocnemieni
 Testul Elsensohn

Poziţia
iniţială
Testul Dotte
Asimetria dintre
părţi indică
disfuncţia
Distanţa
dactilian
- tibial
lateral