VERBELOR ÎN -ω – partea a II-a – Structura cursului (1):
1. Recapitulare: sinteza părţii I a cursului.
2. Repere bibliografice. 3. Tema perfectului: particularităţi ale reduplicării. 4. Tema perfectului: alternanţele vocalice (apofonia). Structura cursului (2):
5. Tema perfectului: sufixul -κ- şi sufixul
zero (Ø). 6. Tema perfectului: verbele contrase. 7. Indicativul perfect medio-pasiv. 1. Ce ştim din prima parte a cursului? Tema perfectului – a patra formă verbală dată de dicţionar (ind. pf. activ, pers. I sg.). Structura temei perfectului: reduplicaţie + tema de prezent + sufixul -κ-. Desinenţele de ind. pf. activ sînt unele speciale: -α, -ας, -ε, -αμεν, -ατε, -ασι(ν). Reduplicarea: dublarea consoanei iniţiale a temei, urmată de vocala -ε-. 2. Repere bibliografice.
Ana Felicia Ştef, Manual…, L. 11-13.
John Tipei: L. 28. Manualul “de Seminar”: L. 29 (A), 35 (M-P), 45-48 (verbe în lichidă + verbe contrase). Ovidiu Pop, Manual…, p.?? 3. Reduplicarea (α). Reduplicarea: dublarea consoanei iniţiale a temei, urmată de vocala -ε-.
3. Reduplicarea (ζ). Vb. începe cu ο vocală > lungirea vocalei (cf. augmentul temporal; diferenţa: lungirea- reduplicaţie se întîlneşte la toate modurile):
ἐλπίζω > ἤλπικα (am sperat).
ὀνομάζω > ὠνόμακα (am numit). αἰτέω > ᾔτηκα (am cerut). 3. Reduplicarea (η). Vb. prefixate îşi formează reduplicaţia între prefix şi radicalul verbului: