LEZIUNILE MUSCULARE

Leziunile musculare sunt rezultatul unor

traumatisme produse de o contractie brusca a
unui muschi sau de exercitiu fizic intr-un ritm care
depaseste capacitatea organismului de refacere.
Ca simptomatologie leziunea este insotita de o
durere violenta si imposibilitatea miscarii
membrului. Intr-o ruptura mai severa se mai poate
observa formarea unei depresiuni in muschi, ce
se poate simti la atingere, ajungandu-se pana la
formarea unui hematom si inflamarea zonei.
1.CLASIFICARE
CONFORM MECANISMULUI TRAUMATISMULUI, LEZIUNILE MUSCULARE POT FI
DISTINSE CA DIRECTE SI INDIRECTE.

Dupa traumatism direct:

Contuzie: apare din cauza unui traumatism direct impotriva adversarului,

clasificata ca fiind usoara, moderata sau severa, in functie de dizabilitatea
functionala care poate urma. Sportivul trebuie sa fie reexaminat 24 de ore mai
tarziu pentru a evalua mai bine entitatea leziunii.

Laceratie: provine dintr-un impact cu o suprafata ascutita.

Dupa traumatisme indirecte:

Aceste leziuni sunt clasificate drept nestructurale si structurale. In leziunile

nestructurale, fibrele musculare nu prezinta o leziune evidenta anatomic, iar in
leziunile structurale prezinta o leziune anatomica. Leziunile nestructurale: cele
mai frecvente, reprezentand 70% din toate leziunile musculare la fotbalisti,
cauzeaza mai mult de 50% din zilele de absenta, tinand jucatorii in afara activitatii
sportive si antrenamentului. Cand sunt neglijate, pot deveni leziuni structurale.
TIPURI DE LEZIUNI NESTRUCTURALE

• Leziune de tip 1A: cauzata de oboseala si modificari ale

protocoalelor de antrenament, suprafete de rulare si activitati
de inalta intensitate.

• Leziune de tip 1B: din contractii excentrice excesive si

prelungite.

• Leziune de tip 2A: asociata mai ales cu afectiuni ale

coloanei vertebrale, adesea diagnosticata gresit, deoarece
apare in afectiuni inter-vertebrale minore (MID) care irita
nervii coloanei vertebrale, modificand controlul tonusului
muscular al muschiului -tintit-.

• Leziune de tip 2B: dintr-un control dezechilibrat al sistemului

Cotul tenismenului
neuro-musculo-scheletic.
 TIPURI DE LEZIUNI STRUCTURALE

• Leziune de tip 3A: leziune partiala minora care

implica unul sau mai multi fasciculi primari in cadrul
unui manunchi secundar.
• Leziune de tip 3B: leziune partiala moderata care
implica cel putin un manunchi secundar, cu mai
putin de 50% din suprafata de rupere.
• Leziune de tip 4: o rupere sub-totala cu mai mult de
50% din suprafata sau o ruptura completa a
muschiului, jonctiunea musculo-tendinoasa.
• Leziunile structurale pot fi proximale (P), mijlocii (M)
si distale (D). Mai exact, prognosticul leziunilor
proximale ale muschilor hamstring si rectus femoris
este mai slab decat cel al leziunilor de aceeasi
dimensiune care implica portiunea mijlocie sau
distala a acestor muschi. In tricepsul sural, leziunile
distale prezinta cel mai prost prognostic.
2. FACTORI CE DUC LA APARITIA LEZIUNILOR
MUSCULARE:
• Factori predispozanti: compozitie corporala, endocrini si metabolici, asimetrie de forte musculare
(dezechilibre musculare intre muschii agonisti si antagonisti, contractii excentrice versus contractii
concentrice), mobilitate redusa,disfunctii ale lantului kinetic si deprinderi neuromusculare reduse sau
nocive.

Factori precipitanti: persoane neantrenate (sedentari/sportivi dupa o perioada de imobilizare),

preleziuni nediagnosticate sau nerecuperate (crampe musculare, inflamatii, miozite, hematoame/
leziuni musculare), nerespectarea etapelor de antrenamente sau greseli de antrenament, oboseala
musculara, temperatura musculara scazuta (determina scaderea elasticitatii musculare), deshidratare,
nerespectarea conditiilor de climat, teren dur sau echipament nepotrivit.

Factori perpetuanti - repetarea aceluiasi tip de miscare gresita, refacere inadecvata , hidratare
necorespunzatoare, nerespectarea etapelor de antrenament (incalzire, antrenament propriu - zis,
iesire din efort, stretching).
3. DIAGNOSTIC

• Evaluare clinica
• Diagnosticul leziunii musculare se bazeaza, in principal, pe istoric si examen clinic.
• Traumatismul este caracterizat, de obicei, prin aparitia imediata a durerii si
cresterea simptomelor in raport cu dimensiunea si entitatea hematomului. Gradul
activ de miscare este redus, cu imposibilitatea de a se antrena si de a concura.
• Leziunile nestructurale determina dureri si rigiditate la nivelul muschiului, de obicei
in timpul exercitiului fizic, uneori in repaus. La palpare, poate fi apreciata rigiditatea
unor fascicule musculare, sau mai bine zis contractii musculare.
DIAGNOSTIC

• O ruptura musculara partiala trebuie sa fie analizata de un medic de specialitate,

care poate stabili severitatea traumatismului, bazandu-se pe rezultatele
investigatiilor suplimentare (raze X, ultrasunete, RMN, ecografie de parti moi), iar
in functie de gravitatea leziunii se poate aplica un tratament local bazat pe 
fizioterapie. In cazul rupturii musculare partiale fizioterapia are ca efect
recuperarea, imbunatatirea si mentinerea mobilitatii, a fortei si a tonusului
muscular, reducerea pana la disparitia durerii astfel incat pacientul sa-si poata
relua activitatea zilnica normala.
EXAMENTUL CLINIC IN LEZIUNILE STRUCTURALE

• Leziunile de tip 3A se caracterizeaza printr-o durere ascutita bine localizata, evocata printr-o
miscare specifica, usor de apreciat la palpare si, uneori, precedata de o senzatie de apasare. Nu
este posibila detectarea defectului structural la palpare, deoarece este prea mic. Contractia
musculara impotriva rezistentei manuale este dureroasa.
• Leziunile de tip 3B sunt asociate cu dureri acute, ascutite, evocate de o miscare specifica,
senzatie de pocnire urmata de durere localizata si impotenta functionala. La palpare, durerea este
localizata si se poate aprecia defectul structural.
• Leziunile de tip 4 se caracterizeaza prin dureri opresive, exacerbate de o miscare specifica.
Impotenta functionala apare imediat. Intreruperea fibrelor musulare poate fi palpata, hematomul
apare precoce. Nu exista nicio functie a jonctiunii musculotendinoase.
• Durerea musculara cu debut intarziat (tipul 1B) este asociata cu durerea in repaus, la cateva ore
dupa activitatea sportiva si rigiditate musculara.
EVALUARE IMAGISTICA

•Ecografia de parti moi

•Poate fi folosita ca instrument de diagnostic la primul nivel si, impreuna cu examenul clinic pot fi utile
pentru a monitoriza procesul de vindecare a leziunii. Cu toate acestea, medicii trebuie sa tina cont de
faptul ca ar putea exista diferente intre caracteristicile clinice si imagistice.
•Ecografia permite stadializarea pentru aproape toate leziunile musculare si evaluarea evolutiei si a
complicatiilor acestora. Ecografiile au o sensibilitate de 77% pentru leziunile nonstructurale si de 93%
sensibilitate la leziunile structurale. Ecografia permite diagnosticarea unei leziuni structurale a
muschiului la 36 pana la 48 de ore de la traumatism, deoarece varful colectiei edematoase
hemoragice se observa dupa 24 de ore si pana la 48 de ore, cand va incepe micsorarea.
•Monitorizarea prin ecografie: evaluati din nou leziunea la 2, 4 sau 5 zile de la traumatism.
•Examinarea dinamica cu ultrasunete: pentru evaluarea luxatiei fasciculelor tertiare si a intinderii
leziunii.
 4. TRATAMENTUL

• Tratamentul leziunilor musculare este divers si complex, fiind format din

tratament medicamentos si fiziokinetoterapeutic, si in cazuri exteme chiar chirurgical. In general, in
primele 48 de ore se aplica protocolul P.R.I.C.E.:
P -protection - protectia zonei afectate
R -rest - menajare segmentara
I -ice - crioterapie, sau aplicatii locale de gheata, (pachetul de gheata nu trebuie sa fie aplicat direct
pe piele, trebuie infasurata in prosop, sau exista pachete speciale cu gel)
C -compression - compresie locala cu fasa elastica autoadeziva
E -elevation - mentinerea membrului afectat in pozitie decliva

• Nu se face nici un tip de masaj;

Nu se aplica crema termoactiva (efect de incalzire);
Nu se induce caldura (comprese, pungi cu apa calda).
 TRATAMENTUL

• Tratament medicamentos: AINS (Antiinflamatorii nesteroidine) comprimate si / sau AINS

unguent si medicamentatie miorelaxanta, la care se adauga medicamentatie locala,
unguente anticoagulante sau anti-agregante plachetare in cazul echimozelor si
hematoamelor.
Tratamentul fizioterapeutic poate fi divers:
- Crioterapie, Terapie Ultrasunet, Terapie LASER, Terapie Diatermia de Contact (TCARE),
Curenti diadinamici si curenti interferentiali, TENS
Tratamentul chirurgical se recomanda de obicei in cazul rupturilor totale, in aceste situatii
pacientul este transportat direct la spital.
Ideal ar fi ca tratamentul sa fie unul complex; sa imbine, in functie de caz, diferite tipuri de
terapii: termoterapie (crioterapie), tratament medicamentos (local si oral), fizioterapie si
kinetoterapie. 
5. PROGNOSTIC SI PERIOADA DE VINDECARE

Prognosticul si evolutia leziunilor musculare sunt in general favorabile daca:

- pacientul se prezinta imediat la medic si respecta indicatiile echipei medicale
- diagnosticarea este efectuata din primele momente ale traumatismului
- tratamentul medicamentos si fizioterapeutic este adecvat si profesionist aplicat,
- programul kinetoterapeutic se incepe la momentul oportun.
Perioada de vindecare a leziunilor musculare fibrilare si fasciculare este de 14
zile pana la 21 zile, pentru ruptura musculara partiala este de la 4 pana la 6 saptamani,
iar in cazul rupturii musculare totale de aproximativ 3 luni. In urma reevaluarii clinice si
ecografice se va stabilii momentul inceperii recuperarii, care se va face printr-un
program de kinetoterapie, prescris de catre medicul curant si kinetoterapeut.
 6. PREVENTIE

Incălzirea generală a sistemului muscular. Cu cât efortul care urmează a fi făcut este mai intens și mai
rapid, cu atât se impune o sesiune serioasă de încălzire de minimum 10 minute. Alergătorii de viteză, care
se pregătesc pentru o cursă de 100 m, fac sesiuni de încălzire care pot dura și o oră.

Antrenament coordinativ -scopul acestuia este reducerea consumului de energie pe parcursului

activităților care angrenează mușchii, menținându-se o eficiență a efortului sau majorându-se eficiența
generală. 
Dezechilibrare musculară - fenomen care apare atunci când un mușchi se dezvoltă mai mult decât
celălalt, prin raportare. De pildă: mulți mușchi din organismul nostru au un așa-numit ”adversar”, astfel că
de exemplu, îndoirea brațului se realizează prin mușchiul superior al acestuia (biceps), pentru întinderea
brațului intervine un alt ”adversar”, tricepsul. Dacă un mușchi se dezvoltă mai mult decât ”adversarul” său,
apare fenomenul de dezechilibrare musculară. Se ajunge la o situație de genul acesta printr-o antrenare
eronată a anumitor mușchi, fiind neglijați și corespondenții, prin adoptarea unor poziții defectuoase în
activitățile zilnice și lista poate continua.
Alimentație echilibrată.