UNIRII IPOSTATICE

CLASA A XI A
CHIROIANU STELUTA
Prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu s-a realizat
unirea intr-un singur ipostas a firii omenesti si
dumnezeiesti. Astfel, ipostasul Cuvantului
dumnezeiesc nu s-a unit cu un alt ipostas
omenesc. Deosebirea lui Hristos ca om de
ceilalti oameni sta in faptul ca El ca om nu este
un centru autonom de acte si reactii, ci centrul
omenesc al acestora este in acelasi timp si
centru dumnezeiesc al lor si al actelor Sale
dumnezeiesti.
Unirea ipostatica si raportul ei cu Sfanta Treime
1.  In persoana Mantuitorului  sunt unite  cele doua firi dar nu toate cele trei
persoane se unesc cu umanitatea, ci numai persoana Cuvantului. Firea divina se
uneste cu cea omeneasca prin ipostasul Cuvantului; cele doua persoane, Tatal si Sf.
Duh, participa la unire prin intelegere si bunavoire.
 
2. Sfanta Treime nu se schimba in urma unirii ipostatice. Pe de o parte, in Sf. Treime
nu apare un alt ipostas  (ca  sa  fie patru),  iar pe de alta, firea umana este cea
care,  prin unirea ipostatica, are posibilitatea perfectionarii sau transfigurarii.
 
3. Unirea ipostatica ramane in veci.
 Fecioara Maria, Nascatoare de
Dumnezeu

Biserica a considerat totdeauna pe Fecioara

Maria Nascatoare de Dumnezeu, caci in
aceasta se implica marturisirea ca Cel ce S-a
nascut din ea nu e o persoana omeneasca
deosebita de cea dumnezeiasca, ci Insusi
Fiul lui Dumnezeu S-a nascut din ea, dupa
firea Sa omeneasca. Niciodata nu se naste o
fire, ci un ipostas, care in ordinea omeneasca
este o persoana, daca firea nu vine la
subzistenta reala decat ca persoana.
Persoana care Se naste din Fecioara Maria
este identica cu Persoana
Cuvantului dumnezeiesc, Care prin
intrupare Se face si persoana firii omenesti.
Leontiu de Bizant foloseste un alt argument pentru unitatea Persoanei care
Se naste din Fecioara Maria, deci pentru faptul ca aceasta Persoana este
Dumnezeu-Cuvantul:
unicitatea Persoanei manifestata in toata multiplicitatea actelor Ei, in orice
amanunt al manifestarilor Ei.
Din Fecioara Maria Se naste deci Fiul lui
Dumnezeu insusi, ca persoana a firii
omenesti. A respinge calitatea aceasta a
Fecioarei Maria inseamna a respinge
intruparea Fiului lui Dumnezeu, a contesta
ca Fiul lui Dumnezeu insusi S-a facut om, a
nega ca Iisus Hristos este Insusi Fiul lui
Dumnezeu cel intrupat pentru un dialog
etern cu noi, facandu-Se in acest scop si
persoana omeneasca. A nega ca Fecioara
Maria este Nascatoare de Dumnezeu
inseamna a nega ca Insusi Fiul lui
Dumnezeu S-a facut Fiul ei, deci Fiul
omului. De ce a pus Iisus Hristos atata
accent pe numirea Sa de Fiul omului? Daca
era numai om, aceasta era de la sine inteles.
El a insistat sa Se numeasca Fiul omului,
pentru a arata ca, desi e Dumnezeu, S-a
facut cu adevarat Fiul omului El Insusi. 
Numai intrucat Insusi Fiul lui Dumnezeu S-
a facut Fiul Fecioarei, El S-a facut Fiul
omului si Fratele oamenilor si prin aceasta i-
a facut pe oameni fii ai lui Dumnezeu, prin
har. Numai asa Insusi Fiul lui Dumnezeu S-a
impartasit de patimirile noastre si de
moartea noastra si prin aceasta le-a biruit.
Numai asa a indumnezeit firea omeneasca.

"Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea

pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de
asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu
Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat, Nascatoare de
Dumnezeu, te marim." Amin
De aceea Sfantul Chiril din Alexandria a unit lupta impotriva lui Nestorie pentru o
unica persoana in Hristos cu lupta pentru calitatea Fecioarei Maria de Nascatoare de
Dumnezeu, precum acela intarea teoria lui despre cele doua persoane, cu negarea
acestui atribut pe seama Sfintei Fecioare, recunoscandu-i numai numele de
Nascatoare de om sau de Hristos. Urmand Sfantului Chiril, Leontiu de Bizant a
luptat de asemenea impotriva nestorienilor pentru calitatea de Nascatoare de
Dumnezeu a Fecioarei Maria
 Dar inca inainte de Sfantul Chiril, Sfantul
Daca Fiul lui Dumnezeu a dat la inceput Grigorie de Nazianz spunea: "Daca cineva nu
existenta omului, adresandu-i-Se ca unui crede ca Sfanta Maria este Nascatoare de
alter-ego al subiectului Sau, acum Se face El Dumnezeu, e despartit de Dumnezeu.” Dupa
insusi un astfel de subiect; dar aceasta nu el, de aceasta depinde mantuirea noastra.
inseamna ca inceteaza de a fi El Insusi si
subiectul creator. El vrea sa treaca in
dialogul cu oamenii de la pozitia de partener
din afara ordinii lor, in ordinea lor. In scopul
acesta El nu Se mai poate folosi de
persoanele umane care se nasc unele din
altele. El Isi produce Siesi din Fecioara Maria
o natura omeneasca proprie, ca subiect
uman. El Insusi Se naste ca om. Acesta e nu
numai un act nou, ci si un inceput cu totul
nou, care se produce in istoria umanitatii.
Acest inceput nou nu se putea produce din
initiativa umana, ci din cea dumnezeiasca.
Fecioara Maria sta in centrul vietii de evlavie
a Bisericii, atat a celei personale, cat si
comunitare. Sta de asemenea si in insusi
centrul credintelor dogmatice ale Bisericii ca
parte inseparabila a credintei crestine ca
Dumnezeu S-a facut om. Aceste doua
„centre” ale Bisericii - viata sa de rugaciune si
credintele ei dogmatice - sunt absolut
inseparabile in crestinismul ortodox. Din
acest motiv icoana Fecioarei impodobeste
orice biserica si pe orice casa, si ea este
pomenita la toate slujbele si la fiecare din
ele.

Biserica Ortodoxa a dat Fecioarei Maria doua

titluri prin­cipale care corespund locului ei in
aceste doua „centre” ale vietii Bisericii:
„Theotokos” („Nascatoare de Dumne­zeu”
sau „Maica a lui Dumnezeu”) si „Panaghia”
(„Prea­sfanta”).