Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analizatorii
Analizatorii
Analizatorul vizual
Analizatorul acustico-vestibular
Analizatorul cutanat
Segmentele unui
analizator
Analizatorii sunt sisteme morfofuncționale complexe și unitare care au rolul de a recepționa, conduce și
transforma în senzații specifice excitașiile primite din mediul extern sau intern
Analizatorii sunt alcătuiți din punct de vedere anatomic din 3 segmente: periferic, intermediar, central
Segmentul periferic-receptorul
Segmentul central repreazentat de aria din scoarța cerebrală la care ajunge calea de
conducere
Transformă in senzații specifice informațiile primite
ANALIZATORUL
VIZUAL
Analizatorul vizual
Rolul analizatorului vizual: diferențierea luminozității, formei și culorii obiectelor, orientarea în spațiu,
menținerea echilibrului și a tonusului cortical
Globul ocular este alcătuit din 3 tunici, sistemul optic și sistemul fotoreceptor
Tunicile globului
ocular
a. Coneea
b. Umoarea apoasă- lichid transparent, secretat de procesele ciliare
are compoziție asemanatoare lichidului cefalorahidian
se află în camera anterioară (între cornee și iris) și în camera posterioasă (iris și cristalin)
c. Cristalinul- este o lentilă binconvexă
se află într-o capsulă elastică, numită cristaloidă
la extremității se leagă de muschiul ciliar prin ligamentul suspensor
focalizează razele luminoase pătrunse prin pupilă
d. Corpul vitros (umoarea vitroasă) se găseste între cristalin și retină
este transparent, cu consistență de gel
Segmentul periferic-receptorul
reprezentat de celulele fotoreceptoare
Celulele cu conuri
sunt în număr de 5-7 milioane
conțin pigmentul- iodopsină
au prag de sensibilitate ridicat
sunt receptorii pentru vederea diurnă și
perceperea culorilor
Celulele cu bastonașe
sunt în număr de 125-130 de milioane
conțin pigmentul fotosensibil numit rodopsină-
purpurul retinian
Au prag de sensibilitate scăzut
sunt receptorii pentru vederea nocturnă și
crepusculară
Segmentul de conducere- format din 3
neuroni
Acomodarea- este un proces automat de adaptare a ochiului pentru vederea clară a obiectelor situate între punctul
proxim și punctul remotum
Punctul proxim: punctul cel mai apropiat de ochi la care vederea clară a obiectului se face cu un efort
maxim de acomodare; 25 cm la tineri
Punctul remotum: punctul cel mai apropiat de ochi la care vederea clară a obiectului se face fără
acomodare; 6 metri la tineri
Adaptarea celulelor fotoreceptoare
se realizează prin descompunerea pigmenţilor fotosensibili sub acţiunea luminii şi refacerea
pigmenţilor la întuneric;
-depinde de cantitatea de pigment fotosensibil din celulele fotoreceptoare şi durata expunerii lor la
lumină sau la întuneric;
-adaptarea la întuneric durează 30-40 min;
-adaptarea la lumină durează 5 min
Urechea internă
Formată din
labirintul osos în
Labirintul membranos:
care se află
conține endolimfa
labirintul
alcătuit din canale semicirculare membranoase, vestibul membranos (utriculă
membranos
și saculă)și melcul melcul mebranos- canalul cohlear
Segmentul periferic-receptorul
se află în melcul osos - cohlee
Cohleea- canal răsucit de două ori și jumătate în jurul unui ax central- columela
este împărțită în lama spirală osoasă și rampa timpatică care comunică prin helicotremă
canalul cohlear delimitat de membrana bazilară, membrana vestibulară și peretele extern al cohleei
conține receptorii auditivi- organul cortii
Segmentul central
Segmentul central se afla in girusul temporal superior.
Fiziologia Analizatorului
Acustic
Pavilionul urechiei capteaza si dirijeaza undele sonore catre conductul auditiv extern.La capatul acestui conduct unele
sonore pun in vibratie timpanul care la randul sau antreneaza lantul celor trei oscioare.
Lantul de oscioare nu transmit pasiv vibratiile, ci prin muschii ciocanului si scaritei contribuie la modificarea intensitatii
sunetului:
- contractia muschiului ciocanului diminueaza sunetele prea puternice
- contractia muschiului scaritei amplifica sunetele prea slabe
De la oscioare unda sonora este transmisa succesiv ferestrei ovale, perilimfei si endolimfei.Vibratiile perilimfei determina
si vibratii ale endolimfei, deoarece membrana vestibulara este extrem de subtire.Vibratiile perilimfei determina
deformarea membranei bazilare pe care se afla organul Corti.
Cilii celulelor senzoriale auditive se indoaie fata de membrana Tectoria si se declanseaza un influx nervos.Influxul nervos
este transmis prin calea auditiva la segmentul central, aflat in girusul temporal superior, unde se transforma in senzatie
de auz.
Segmentele Analizatorului Vestibular
Segmentul periferic
Segmentul periferic al analizatorului vestibular este reprezentat de crestele ampulare si de aparatul otolitic.
a) Crestele ampulare
Crestele ampulare se gasesc la baza canalelor semicirculare membranoase.Contin celule de sustinere si celule
senzoriale cu cili, inglobati intr-o masa gelatinoasa numita cupula.Mentin echilibriul in conditiile acceleratiilor
circulare ale capului si corpului.
b) Aparatul otolitic (macula)
Aparatul otolitic se gaseste in utricula si sacula.Contine celule de sustinere si celule senzoriale cu cili, aflati in contact
cu o masa gelatinoasa ce contine otolite (cristale microscopice de carbonat de calciu).Mentin echilibriul in conditii
statice si dinamice.
i. Repaus
Atunci cand capul sta nemiscat otolitele apasa asupra receptorilor maculari care trimit impulsuri nervoase catre
segmentul central, informand-ul asupra pozitiei capului.
ii. Accelerari liniare (inainte, inapoi, lateral)
Atunci cand capul si corpul sufera accelerari liniare otolitele sunt impinse in sensul opus miscarii.In aceste
situatii se declanseaza impulsuri nervoase care ajung la segmentul central si determina reactii pentru corectarea
pozitiei capului si corpului.
iii. Miscari de rotatie
Miscarile de rotatie ale corpului si capului, antreneaza rotatia simultana a canalelor semicirculare aflate in planul
rotatiei respective.La nivelul receptorilor iau nastere impulsuri nervoase.Impulsurile nervoase sunt transmise prin
nervul vestibular catre segmentul central, aflat in girusul temporal superior, in vecinatatea ariei auditive.
a) Canalele semicirculare orizontale si laterale
Canalele semicirculare orizontale si laterale informeaza asupra miscarilor in jurul axului vertical (rasuciri,
intoarceri).
b) Canalele semicirculare verticale
Canalele semicirculare verticale informeaza asupra miscarilor in jurul axelor orizontale (sarituri, caderi).
ANALIZATORUL
CUTANAT
Analizatorul cutanat
Analizatorul cutanat contine receptori tactili, termici si durerosi situati in piele.
Pielea este alcatuita din trei straturi: epiderma, derma si hipoderma:
- epiderma este un tesut epitelial pluristratificat
- derma este un tesut conjunctiv dens
- hipoderma este un tesut conjunctiv lax care contine celule cu grasime
a) Receptori tactili
Receptorii tactili sunt corpusculii Meissner, discurile Merkel, corpusculii Vater-Pacini, corpusculii Golgi si
corpusculii Rufini.
- corpusculii Meissner (localizati in derma) sunt stimulati de atingerile fine
- discurile Merkel (localizate in derma) sunt stimulate de atingerile puternice
- corpusculii Vater-Pacini (localizati in hipoderma) sunt stimulati de miscarile slabe, rapide si de mica intensitate
- corpusculii Golgi si corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma)
b) Receptori termici
Receptorii termici sunt corpusculii Krause si corpusculii Ruffini.
- corpusculii Krause (localizati in derma) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de rece
- corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de cald
c) Receptori durerosi
Receptorii durerosi sunt terminatiile nervoase libere (localizate in derma si hipoderma).
Segmentul central
Segmentul central al analizatorului cutanat se afla in girusul postcentral din lobul parietal.
1.Sensibilitatea tactila fina (epicritica)
Sensibilitatea tactila fina este determinata de
deformari usoare ale pielii.Zone cu
sensibilitate mare sunt buzele si pulpa
degetelor.
3.Sensibilitatea termica
Sensibilitatea termica este neuniforma pe
suprafata pielii.Receptorii pentru rece sunt mai
numerosi decat cei pentru cald.
4.Sensibilitatea dureroasa
Sensibilitatea dureroasa este determinata de orice excitant foarte puternic care produce
leziuni celulare.Durerea tegumentara se manifesta cu o mare capacitate de
discriminare.Receptorii pentru durere sunt mai rari in viscere si de aceea durerea
viscerala nu se poate localiza precis.