Banca Comercială

Termenul de „bancă comercială” a apărut în primele etape de dezvoltare ale

activităţii bancare, cînd băncile sprijineau preponderent comerţul, schimbul de
mărfuri şi plăţile. Principalii clienţi ai acestor bănci erau „comercianţii” – de aici
se trage şi noţiunea de „bancă comercială”.
Odată cu dezvoltarea industriei, au apărut operaţiile de creditare pe termen
scurt a ciclului de producţie. Termenul de creditare se majora treptat, o parte
a resurselor Bancare a început să se învestească în capital fix, hîrtii de valoare ş.a.,
astfel termenul „comercial” în noţiunea de bancă şi-a pierdut sensul iniţial. Acum
acest termen presupune caracterul „de afacere” al băncii, orientarea ei spre
deservirea tuturor agenţilor economici indiferent de sfera de activitate.
În economia de piaţă modernă activitatea băncilor comerciale are un rol major
datorită legăturii lor cu toate sectoarele economiei. Scopul băncilor este de a
asigura circulaţia continuă a capitalului şi a banilor, creditarea întreprinderilor
industriale, a statului şi a populaţiei, crearea condiţiilor favorabile pentru creşterea
economică.
 Formele organizatorico-juridice ale băncilor comerciale
Banca comercială poate fi creată ca societate economică cu capital acţionar, adică în formă de
societate pe acţiuni (SA).
Activitatea băncilor, create sub formă de societate pe acţiuni (BCA), se reglementează
conform „Legii cu privire la instituţiile financiare” şi „Legii cu privire la societăţile pe
acţiuni”. Banca pe acţiuni poartă răspundere pentru angajamentele sale în limita întregului său
patrimoniu, dar nu este responsabilă pentru angajamentele acţionarilor săi.

Dacă banca este o societate pe acţiuni de tip

deschis, atunci ea este în drept să efectueze
Banca creată sub formă de SA de tip închis
subscrierea deschisă la acţiunile emise şi să le
nu are dreptul să petreacă subscriere deschisă
realizeze liber pe piaţă. Acţionarii băncii pot
la acţiunile emise sau să le ofere printr-o altă
vinde acţiunile pe care le deţin fără acordul
modalitate unui număr nelimitat de persoane.
celorlalţi acţionari. BCA de tip deschis i se
O BCA de tip închis nu poate avea mai mult
permite şi subscrierea închisă. În acest caz
de 50 acţionari. Dacă numărul acţionarilor
acţiunile se repartizează doar fondatorilor
depăşeşte cifra de 50, atunci banca trebuie să
băncii sau unui cerc restrîns de persoane
se transforme în SA de tip deschis pe perioada
dinainte stabilit. Cu toate acestea, dreptul de a
de un an. În caz contrar, banca va fi lichidată
petrece subscriere închisă la acţiunile emise
prin judecată. Acţiunile BCA de tip închis se
trebuie să fie prevăzut în Statutul BCA
repartizează doar fondatorilor săi sau unui cerc
deschise şi în actele legislative ale Republicii
restrîns de persoane dinainte stabilit.
Moldova. Numărul de acţionari ai BCA
deschise nu este limitat.
 Organele de conducere ale Băncii Comerciale

Organul suprem de conducere al băncii (în orice formă organizatoro-juridică a ei) este Adunarea
Generală a Acţionarilor sau Membrilor. Ea se convoacă anual pentru hotărîrea următoarelor
întrebări:
• modificarea statutului băncii sau a capitalului social;
• aprobarea rezultatelor financiare ale activităţii anuale;
• distribuirea profitului;
• alegerea Consiliului băncii etc.
În băncile acţionare în care numărul de acţiuni cu drept de vot depăşeşte 100, se formează comisia de
numărare a voturilor. Componenţa numerică şi personală a acestei comisii este propusă de Consiliul
Directorilor băncii şi este stabilită de Adunarea Generală a Acţionarilor.
Consiliul Directorilor (Consiliul de Supraveghere) realizează conducerea generală a activităţii
băncii, executînd dispoziţiile Consiliului băncii şi a Adunării Generale a Acţionarilor şi îşi asumă
responsabilitatea pentru rezultatele activităţii băncii.
Consiliul directorilor stabileşte direcţiile prioritare de activitate, precum şi politicile de creditare,
de investiţii şi valutară ale băncii. Politica dusă de bancă trebuie să asigure atingerea scopurilor
propuse, chiar şi în cazul unor schimbări radicale în situaţia economică din ţară şi pe piaţa valutară.
Consiliul directorilor recomandă mărimea dividendelor, utilizarea fondului de rezervă, crearea
filialelor şi reprezentanţelor, aprobă încheierea contractelor importante, acordarea unor credite mari
etc.
 Consiliul directorilor ia decizia referitor la structura băncii, aprobă dările de seamă a
subdiviziunilor structurale. Structura organizatorică a băncii este determinată de funcţiile ei:
creditare, investiţii, servicii de trust, transferuri internaţionale, deschiderea şi deservirea depozitelor.

Activitatea curentă a băncii este condusă de Organul executiv unitar (director, director general) sau
de Organul executiv colegial (administraţia băncii, direcţia). În ultimul caz, directorul băncii mai
îndeplineşte şi funcţia de preşedintele consiliului băncii. În competenţa organului executiv intră
toate întrebările referitoare la activitatea curentă a băncii (cu excepţia celor care, conform statutului,
sunt soluţionate de Adunarea Generală).

Numărul de secţii în bancă depinde de mărimea băncii şi caracterul activităţii ei, dificultăţii şi
diversităţii serviciilor bancare oferite clienţilor, şi include următoarele compartimente structurale:

1. Secţia de creditare 2. Secţia de investiţii şi 3. Secţia depozite şi

valori mobiliare operaţiuni de casă

4. Secţia operaţiuni 5. Secţia marketing 6. Secţia contabilitate

economice externe
 Funcţiile băncilor comerciale

• acumularea şi mobilizarea capitalului bănesc;

• intermedierea în operaţiunile de creditare;
• efectuarea decontărilor şi plăţilor;
• crearea instrumentelor de plată;
• organizarea emisiunii şi plasării valorilor mobiliare;
• servicii de consulting.
 Operaţiunile băncilor comerciale

Definirea băncii ca instituţie, care acumulează mijloace băneşti libere şi le plasează în baza
rambursabilă, permite să evidenţiem în activitatea ei operaţiuni pasive şi active.
Cu ajutorul operaţiunilor pasive băncile îşi formează resursele. Esenţa lor constă în atragerea diferitor
tipuri de plasamente, primirea creditelor de la alte bănci, emisia valorilor mobiliare proprii, precum şi
realizarea altor operaţiuni în rezultatul cărora se măresc resursele băncii. Din punct de vedere istoric,
operaţiunile pasive aveau un rol prioritar faţă de cele active, astfel, pentru efectuarea operaţiunilor active o
condiţie obligatorie este suficienţa resurselor.

 Operaţiunile active ale băncii reprezintă plasarea

Prin urmare, operaţiunile pasive includ: resurselor mobilizate ale băncii cu scopul de a obţine
profit şi de asigurare a lichidităţii.
• primirea depozitelor (plasamentelor); Operaţiunile active ale băncii pot fi divizate în patru
• deschiderea şi deservirea conturilor clienţilor, inclusiv grupe:
şi cele ale băncilor corespondente; - de creditare, în rezultatul cărora se formează
• emisia valorilor mobiliare proprii (obligaţiuni, cambii, portofoliul de credite al băncii;
certificate de depozit şi de economii); - de investiţii, ce creează baza formării portofoliului de
• primirea creditelor interbancare, şi investiţii;
resurselor creditare centralizate; - de decontare şi de casă, care reprezintă unul din
• operaţiunile REPO; serviciile oferite de bancă clienţilor ei;
• creditele eurovalutare.  - alte operaţiuni.
 Subdiviziunile băncii comerciale
Banca Comercială „COMERŢBANK” S.A
Banca Comercială „ENERGBANK” S.A.
Banca Comercială „EuroCreditBank” S.A.
Banca Comercială „EXIMBANK” S.A.
Banca Comercială „Moldindconbank” S.A.
Banca comercială „MOLDOVA - AGROINDBANK” S.A.
Banca Comercială „ProCredit Bank” S.A.
Banca Comercială Română Chişinău S.A.
Banca Comercială „VICTORIABANK” S.A.
Banca comercială „FinComBank’S.A.
OTP Bank S.A.