Șef. Lucrări Dr.

Crenguța Ioana Feraru

Anatomia și 19.11.2019
fiziologia
oculo-orbitară
Globul ocular este organul neuro-

senzorial cu formă sferică ce

asigură funcţia vizuală.

Globul ocular are un diametru

antero-posterior între 22-24 mm

la emetropi (ochi cu refracție

normală).
Formă sferică - aceasta prezintă:
Un pol anterior;
Un pol posterior;
Un ecuator situat la distanţă
egală între cei doi poli;
Meridiane.

Structura globului ocular:

pereţii globului ocular şi
Mediile transparente, refringente.
 Pereţii globului ocular sunt contruiţi

din 3 tunici concentrice:

Sclerocorneea - tunică externă fibroasă;

Uveea - tunica mijlocie - vasculară,

alcătuită din 3 elemente: iris, corp ciliar şi

coroidă;

Retina - tunica internă, nervoasă.

1. Sclero-corneea - tunica situată la exterior, are o
structură fibroasă. Funcţia principală a acestei tunici
este de protecție și de menţinere a formei sferice a
G.O. Este alcatuită din 3 componente:
Corneea;
Sclera
Limbul sclero-corneean
a. Corneea – porţiunea anterioară; este transparentă.
Continuitatea dintre aceasta şi scleră se realizează la nivelul
limbului sclerocorneean. Prezintă 2 feţe şi o circumferinţă:
o faţă anterioară convexă în contact direct cu filmul lacrimal şi
cu mediul exterior când fanta palpabrelă este deschisă;
o faţă posterioară concavă - este în contact direct cu umoarea
apoasă din camera anterioară.
Straturile corneei:
- epiteliu - stratificat - in contact cu filmul lacrimal
- stroma - fibre de colagen si celule( keratocite)
- endoteliu - strat unic celular (nu se mai multiplică)- tapetează
fața posterioară a corneei - asigură transparența corneei
2 membrane:
- membrana Bowman (intre epiteliu si stromă)
- membrana Descemet (între stromă și endoteliu)
b. Sclera are formă sferică, de culoare alb sidefie,
avasculară; prezintă:
-o faţă externă superficială, convexă, la nivelul
căreia se inseră muşchii extraoculari;
-o faţă internă profundă concavă, aflată în contact
cu coroida şi corpul ciliar;
-un orificiu anterior, nivel la care se continuă cu
corneea - limbul sclero-corneean;
-un orificiu posterior ce este străbătut de nervul
optic.
Histologic, sclera este alcătuită din ţesut conjunctiv
reprezentat de substanţă fundamentală, fibre de
colagen şi fibrocite.
c. Limbul sclero-corneean prezintă:
- Un canal circular -canalul Schlemm - drenajul
umorii apoase (UA) spre venele episclerale
- spre interior - contact cu rețeaua trabeculară -
structură cu aspect de “burete” cu pori - permite
trecerea UA spre canalul Schlemm
b.Uveea - tunica vasculară - 3 segmente anatomice:

irisul, corpul ciliar și coroida

Uvea anterioară - irisul - diafragm cu un orificiu central -

pupila:

- 2 fețe: anterioară - spre cornee; posterioară - spre cristalin

- 2 circumferințe - externă- se continuă cu corpul ciliar; interna -

delimitează pupila

- anatomic; epiteliu anterior - stroma - epiteliu posterior ( contine

celule încărcate cu pigment melanic - dau culoarea irisului)

- musculatura irisului: dilatatorul pupilei și constrictorul pupilei

b.Uveea - tunica vasculară - 3 segmente anatomice:
irisul, corpul ciliar și coroida

Uvea intermediară - corpul ciliar - forma triunghiulară

cu baza spre scleră:
- porțiunea anterioară - pars plicata - 70-80 procese
ciliare - unde se secretă umoarea apoasă și fixează
zonula Zinn (ligamentul suspensor al cristalinului)
- porțiunea posterioară - pars plana - se întinde până
la ora serata (retina anterioară)
- mușchiul ciliar (spre exterior) – rol în modificarea
curburii și puterii dioptrice a cristalinului (acomodație)
b.Uveea - tunica vasculară - 3 segmente
anatomice: irisul, corpul ciliar și coroida

Uvea posterioară - coroida :

- Anterior – de la ora serata; posterior –

nervul optic

- În exterior contact cu sclera; spre interior –

retina

- Plexuri vasculare – nutriția retinei

3. Retina – tunica nervoasă - delimitată anterior de

ora serrata şi posterior de nervul optic; prezintă:

o faţă externă - în raport cu coroida;

o faţă internă - în raport cu corpul vitros.

Retina prezintă 2 porţiuni:

- Anterioară – ora serata „retina oarba”,

- Posterioară – retina vizuală - care prezintă

mai multe elemente anatomice:

3. Retina – tunica nervoasă
Retina prezintă 2 porţiuni:
- Anterioară – ora serata „retina oarba”,
- Posterioară – retina vizuală - care prezintă mai
multe elemente anatomice:
• papila sau discul optic – situat în hemicadranul
nazal- are formă ovală, cu o depresiune centrală
(excavație fiziologică) - locul de pătrundere/ieșire a
vaselor centrale a retinei în globul ocular (artera
centrală/ vena centrală a retinei);
• Macula – zona centrală a retinei (între arcadele
vasculare) – o depresiune centrală –foveea centralis
– zona de maximă sensibilitate retiniană
• Arcadele vasculare – de la N.O. spre periferie (ram
arterial și venos)
3. Retina – tunica nervoasă
Din punct de vedere histologic, retina prezintă (în 10 straturi):
- celule fotoreceptoare, reprezentate de:
• celulele cu batonaşe ce au densitatea cea mai mare periferic (specifice vederii nocturne
-vedere scotopică);
• celulele cu conuri- vederea fotopică sau vederea în lumină puternică, având rol esenţial în
identificarea formelor şi culorilor.
- celule nervoase (bipolare, ganglionare multipolare)
- celule de suţinere
Mediile transparente ale
ochiului: umoarea apoasă,
cristalinul și corpul vitros

Umoarea apoasă - lichid incolor ce

este secretat la nivelul proceselor ciliare
la nivelul camerei posterioare, de unde
trece la nivelul camerei anterioare prin
pupilă. De la nivelul camerei anterioare,
aceasta este drenată la nivelul reţelei
trabeculare în canalul Schlemm.
Aceasta este principala cale de
evacuare a umorii apoase.
Mediile transparente ale
ochiului: umoarea apoasă,
cristalinul și corpul vitros
Cristalinul - lentilă biconvexă, transparentă
şi avasculară
- prezintă o capsulă numită cristaloidă, care
are 3 segmente: capsula anterioară, capsula
posterioară si ecuatorul - locul de inserţie a
fibrelor zonulei ZINN - ligamentul suspensor
al cristalinului.
- Este format din fibre care se acumulează
progresiv pe parcursul vieții
- Împreună cu zonula Zinn și mușchiul ci;iar
formează complexul funcțional cu rol în
acomodație
- Rol esențial în focalizarea imaginii (împreună
cu cornea)
Mediile transparente ale
ochiului: umoarea apoasă,
cristalinul și corpul vitros

Corpul vitros este delimitat

anterior, de cristalin, corpul ciliar şi
zonula Zinn, posterior de retină.
- structură gelatinoasă incoloră
alcătuit din fibre de colagen,
substanţă fundamentală (ce
conţine acid hialuronic) şi fibrocite.
- Întreg corpul vitros este înconjurat
de o capsulă denumită hialoidă.
Anexele globului ocular sunt:

- pleoape,

- conjunctivă,

- aparatul lacrimal si

- muşchii extraoculari.

Globul ocular este situat într-o cavitate osoasă - orbita

 ORBITA
• 2 cavităţi osoase situate de o parte şi de alta a

foselor nazale
• forma de piramidă cu baza anterior şi vârful

posterior adăpostesc:
globul ocular
muşchii extraoculari
grăsimea orbitară
artera oftalmică
venele orbitei
limfatice
nervii cranieni
 PLEOAPELE

Două repliuri musculo-cutanate – rol de protecție a GO

Macroscopic

• porţiune palpebrală

• porţiune orbitară

Microscopic
o piele
o muşchi
• orbicular
• ridicător al pleaopei superioare
• tarsal superior şi inferior
o tars
o Conjunctiva - tarsală
 Aparatul Lacrimal

1.Componenta
• Glanda lacrimală secretorie
principală
porţiune orbitară şi
porţiune palpebrală
• Glande lacrimale
accesorii - pleopă și
conjunctivă
• Filmul lacrimal – 3 straturi
•lipidic
• apos
• mucos
2.Componenta excretorie
(căile lacrimale)
• punctele lacrimale
• canaliculii
• sacul lacrimal
• canalul lacrimo-nazal
 Conjunctiva
membrană mucoasă - rol de protecție

3 segmente:

palpebrală (tarsală)

bulbară

fund de sac conjunctival

 Musculatura extraoculară
6 muschi:
-
4 mușchi drepți:
-
- dreptul superior,
-
- dreptul inferior,
-
- dreptul intern
-
- dreptul extern
-
2 mușchi oblici – rol în rotația GO:
-
- marele oblic/ oblicul superior
-
- micul oblic/ oblicul inferior
Fiziologia vederii

Globul ocular are funcţia unui aparat fotografic

Diafragmul care stabileşte cantitatea de lumină ce pătrunde este reprezentat

de pupilă, iar filmul fotografic este retina.

Ochiul uman - 4 lentile sferice centrate: corneea, umoarea apoasă,

cristalinul si corpul vitros - dioptrul ocular.

Globului ocular are capacitatea de a vedea clar la distanţe diverse, acest

lucru putând fi posibil datorită modificării puterii refractive a dioptrului -
acomodaţie.

Pupila îndeplinește 3 funcţii:

dozează cantitatea de lumină ce ajunge la globul ocular, permiţând astfel

o vedere de o calitate bună la variaţii mari ale intensităţii luminoase,

prin mioză creşte dimensiunea profunzimii câmpului, şi

tot prin intermediul miozei sunt reduse considerabil aberaţiile cromatice

şi de sfericitate.
Imaginea se formează pe retină cu ajutorul
sistemului dioptric al ochiului.

Imaginea care se formează este o imagine reală,

răsturnată şi mai mică decât obiectul vizat.

Dioptrul ocular poate fi asimilat cu o singură

lentilă cu centrul la 17 mm înaintea retinei şi cu o
putere de refracţie totală de cca 60 D (+42D
cornea, +20 D cristalinul).
Acomodația
 Vederea cromatică

Retina are ca funcţie transformarea

energiei luminoase printr-o serie de
reacţii chimice în semnal electric ce
este transmis pe calea optică la
centrii nervoşi.

Vederea cromatică este caracteristică

celulelor cu conuri din maculă, iar
perceperea culorilor apare
consecutiv amestecului în diverse
proporţii a celor 3 culori
fundamentale (verde, roşu,
albastru).
 Fiziologia vederii binoculare

Vederea binoculară apare consecutiv

integrării la nivel cerebral într-o singură
imagine a imaginilor percepute de cei 2
globi oculari.

Stadiile vederii binoculare sunt:

percepţia simultană, care cuprinde

capacitatea de a percepe 2 imagini diferite
în acelaşi timp

fuziunea ce reprezintă fenomenul de

combinare a imaginilor asemănătoare, care
diferă printr-un mic detaliu de la cei 2 globi
oculari;

stereopsisul ce reprezintă capacitatea de a

vedea cea de-a treia dimensiune a spaţiului.
 Fiziologia vederii binoculare

Vederea binoculară apare consecutiv

integrării la nivel cerebral într-o singură
imagine a imaginilor percepute de cei 2
globi oculari.

Stadiile vederii binoculare sunt:

percepţia simultană, care cuprinde

capacitatea de a percepe 2 imagini diferite
în acelaşi timp

fuziunea ce reprezintă fenomenul de

combinare a imaginilor asemănătoare, care
diferă printr-un mic detaliu de la cei 2 globi
oculari;

stereopsisul ce reprezintă capacitatea de a

vedea cea de-a treia dimensiune a spaţiului.
 Fiziologia vederii binoculare

Vederea binoculară apare consecutiv

integrării la nivel cerebral într-o singură
imagine a imaginilor percepute de cei 2
globi oculari.

Stadiile vederii binoculare sunt:

percepţia simultană, care cuprinde

capacitatea de a percepe 2 imagini diferite
în acelaşi timp

fuziunea ce reprezintă fenomenul de

combinare a imaginilor asemănătoare, care
diferă printr-un mic detaliu de la cei 2 globi
oculari;

stereopsisul ce reprezintă capacitatea de a

vedea cea de-a treia dimensiune a spaţiului.
Vă mulțumesc!