•

Hainițchi Andrei
1TAP-11

  Filozofia antică

Filosofia
antică reprezintă suma
principiilor fundamentale
ale existenței prin care
lumea este interpretată,
dezvoltată în cele mai
avansate culturi ale
antichității, precum:
China, India,
Mesopotamia, Grecia,
Roma etc...
FI
Filozofia Chinei antice
FILOSOFIA CHINEZĂ ARE O ISTORIE CARE DATEAZĂ DE CÂTEVA MII DE ANI. 

EPOCA FILOZOFIEI CHINEZE POATE FI ESTIMATĂ DOAR CU TITLU PROVIZORIU,
DEOARECE DATEAZĂ DIN TRADIȚIA ORALĂ A EREI NEOLITICE.

TIMP
DE SECOLE, FILOZOFIA ORIENTULUI ANTIC, A PUS ÎNGRIJIRE PRACTICĂ PENTRU OAMENI ȘI SOCIETAT
E, ÎNTREBĂRI DESPRE CUM SĂ ORGANIZEZI VIAȚA ÎN SOCIETATE, CUM SĂ TRĂIEȘTI O VIAȚĂ IDEALĂ. E
TICA ȘI FILOZOFIA POLITICĂ AU PREVALAT DESEORI METAFIZICII ȘI EPISTEMOLOGIEI.

O ALTĂ TRĂSĂTURĂ CARACTERISTICĂ A FILOZOFIEI CHINEZE A FOST REFLECȚIA ASUPRA NATURII ȘI PE
RSONALITĂȚII, CEEA CE A DUS LA DEZVOLTAREA TEMEI UNITĂȚII OMULUI ȘI A CERULUI, TEMA LOCUL
UI OMULUI ÎN SPAȚIU.

ÎN ERA INDUSTRIALIZĂRII ȘI ÎN VREMURILE NOASTRE, FILOZOFIA ORIENTULUI ANTIC
(CHINA) A ÎNCEPUT SĂ INCLUDĂ CONCEPTE PRELUATE DIN FILOZOFIA OCCIDENTALĂ,
CARE A FOST UN PAS CĂTRE MODERNIZARE.
SUB STĂPÂNIREA LUI MAO TSE-
TUNG, MARXISMUL, STALINISMUL ȘI ALTE IDEOLOGII COMUNISTE AU FOST RĂSPÂNDITE ÎN CHINA C
ONTINENTALĂ.
HONG KONG ȘI TAIWAN AU REÎNVIAT INTERESUL PENTRU IDEILE CONFUCIENE. ACTUALUL GUVERN 
AL REPUBLICII POPULARE CHINEZE SUSȚINE IDEOLOGIA SOCIALISMULUI DE PIAȚĂ. 
    
                               CONFUCIANISMUL

ESTE ÎNVĂȚĂTURA COLECTIVĂ A ÎNȚELEPTULUI CONFUCIUS, CARE A TRĂIT ÎN ANII 551-479.

 FILOSOFIA CHINEI ANTICE, CONFUCIANISMUL, POATE FI PREZENTATĂ PE SCURT ÎN URMĂTOAREA FO
RMĂ. ACESTA ESTE UN SISTEM COMPLEX DE GÂNDIRE MORALĂ, SOCIALĂ, POLITICĂ ȘI RELIGIOASĂ,
CARE A INFLUENȚAT MULT ISTORIA CIVILIZAȚIEI CHINEZE. UNII CERCETĂTORI CRED CĂ CONFUCIANIS
MUL ERA RELIGIA DE STAT A CHINEI IMPERIALE. IDEILE CONFUCIENE SUNT REFLECTATE ÎN CULTURA 
CHINEI.  

                                                                                                  TAOISM
1) O ȘCOALĂ FILOSOFICĂ BAZATĂ PE TEXTELE LUI TAO TE CHING (LAO TZU) ȘI CHUANG TZU;
2) RELIGIA POPULARĂ CHINEZĂ.
„TAO” ÎNSEAMNĂ LITERAL „CALE”, DAR ÎN RELIGIA ȘI FILOZOFIA CHINEI, ACEST CUVÂNT A CĂPĂTAT U
N SENS MAI ABSTRACT. FILOSOFIA CHINEI ANTICE, A CĂREI DESCRIERE SUCCINTĂ ESTE PREZENTATĂ 
ÎN ACEST ARTICOL, A EXTRAS MULTE IDEI DIN ACEST CONCEPT ABSTRACT ȘI APARENT SIMPLU DE
„CALE”.

                                                                          BUDISM

Filosofia din India antică și China are multe în comun. Deși budismul își are originea în India, acesta a
avut o importanță deosebită în China. Se crede că budismul a apărut în China în timpul domniei
dinastiei Han. După aproximativ trei sute de ani, în timpul domniei din estul dinastiei Jin (317-420),
el a supraviețuit unei explozii de popularitate. În acești trei sute de ani, susținătorii budismului au
fost în principal vizitatori, oameni nomazi din regiunile vestice și Asia Centrală.

YIN ȘI YANG ȘI TEORIA CELOR CINCI ELEMENTE --->

                       Filosofia antică
greacă

Primul gînditor Tales susține ca începutul este

substanța,adică există o materie prima din care apar si
dispar lucrurile.
 Mai apoi această substanță este veșnică, există
mereu.Anume substanța a făcut trecerea de la gîndirea
religioasă la gîndirea stiințifică.
Următorul gînditor, Anaximandru, consideră ca această
substantă este apeiron (infinitul)acesta nu are forme
concrete adica este nedeterminat dar anume in el se
contine elementele principale cum ar fi apa,
aerul,pamantul și cerul.
 Anaximene sustine ca substanta primara este apa
"lucrurile apar din apa ci in apa se descompun" .
                 Filosofia antică
romană

Filosofia romană apare mai târziu decât altele, din același timp istoric. Grecii, bunăoară, aveau câteva
secole de filosofie și un rafinament de speță rară, când romanii fac primele gesturi de reconstrucție a lumii
după regulile iubirii de înțelepciune.

Chiar dacă am împinge cu mult înapoi, către Ennius, începuturile filosofiei romane, și acestea ar fi cam la
un secol și mai bine după ce grecii intraseră în nemurire cu Platon, cu Aristotel. 

 Faptul în sine, recunoscut, nu are nimic devalorizant, cum nici invers, arhaicitatea nu conferă superioritate
în mod absolut și, parcă, natural. Fiecare popor intră în istorie în timpul său, își are timpul său și, deci,
șansa sa.

O cultură este majoră sau minoră nu neapărat după vârstă, nici după „dimensiuni”. Mai înainte, în ordinea
importanței, trebuie să treacă alt criteriu, „calitativ-structural”.

În urmare, poate fi majoră sau minoră după cum se construiește, ca un „cosmoid” sau, altfel spus, după
șansele pe care singură și le dă sau și le descoperă de a face, dacă se poate spune așa, concurență
ontologică lumii în sine.

Intrând mai târziu în istorie și, încă, în prelungirea celei grecești, dacă nu, mai degrabă, în analogie cu ea,
filosofia romană nu era, prin condiție, sortită precarității.

Pentru că venea mai târziu și se va fi construit după modelul gândirii grecilor nu înseamnă că, originar, era
fără de șansă ori cu minime posibilități de personalitate.

Vecinătatea Greciei și transmisia culturală puteau fi, abstract vorbind, piedici majore în calea filosofiei
romane.

Grecia fascina și descuraja. Grecia, așadar, era foarte aproape de a fi, pentru romani, eșecul romanilor, ca
și al grecilor, căci o filosofie mimetică ar fi fost o înfrângere și pentru unii și pentru alții, eșecul, prin
urmare, este făcut imposibil mai întâi de către filosofii eleni.