Aspecte privind consumerismul de lux din Țara Românească

secolul XVIII-început de sec. XIX

Veșmânt,podoabe,articole mobilier

Autor:Rusu Gh.Valentin
Master Studii Medievale
An II
 Podoabe

Foi de zestre din Țara Românească secolul XVIII

1. Foaie de zestre 1721 - Drăghici Bălăceanu bin vel vornicul Târgoviștei însemnează
“ zestrile fie-noastră Saftii,, unde observăm că pe lângă o serie de “inele cu
diamanturi, balaș,zamfir , robin,, mai întâlnim și “o pereche de cercei cu
zmaragduri,cu picioarele cu mărgăritare,1 pereche de brățari de aur cu diamanturi și
cu robinuri “.
(Din Scrierile inedite ale lui Stefan D.Grecianu ,Genealogiile documentate ale
familiilor boierilor ,pag 186).

2. Serban Fusea negustor oferea fiicei sale la 1749 , numeroase podoabe de aur și argint
, precum “o pereche de paftale cu flori pă table dă argint și poleite ,o pereche de
brățări de aur , două pereche de cercei de aur cu rubini și mărgăritare , 5 șiruri de
mărgăritar , 2 salbe de galbeni „za taleri 230” , câteva inele de aur cu „zafir” „ .
(Gheorghe Lazăr .Lux și ostentație la negustorii din Țara Românească (Sec. XVIII –
începutul sec. al XIX-lea),pag 173).
 Foi de zestre

3. Ștefan Bellu dă nepoatei sale pe lângă “cercei cu zmaralduri,, ,și o “diademă de

brileant,, precum și un inel „mititel robinașu și inelu “.
( Constanța Vintila-Ghițulescu,În șalvari și cu ișlic ,Biserica,sexualitate,căsătorie și
divorț în Țara Românească a secolului XVIII,pag 168.)

4. Foaie de zestre de la 1793 hotărâtă de “sfinția sa Vlădica și de d-lor boierii cei

mari să le plătească Catrinei Jupâneasa,, observăm un “inel cu zamfir,, evaluat la
30 de talere , dar și o pereche de brățări de aur de talere 22 , precum și un inel
,,diamant za talere 50”.
(Din scrierile inedite ale lui Ștefan D. Grecianu, Genealogiile documentate
ale familiilor boierilor ,publicat de Paul St.Grecianu vol 1., pag 196).
 Călători străini

1.La început de secol XVIII, Anton Maria del Chiaro , face o serie de descrieri cu privire la
portul femeilor din Țara Româneasca„în zilele de sărbătoare ies îmbrăcate bogat și cu
giuvaeruri scumpe , purtând pe piept atârnată o salbă de bani de aur de mărimi deosebite ,
până la valoarea de 10 florini ungurești unul,,
(Călători străini despre Ţările Romane, Volumul VIII,pag 375.)

2.Un alt călător Charles Marie de Salabbery, într-o vizită la Craiova la 1791, îl întălnește și pe
Nicolae Cantacuzino ,vorbește de grecoaicele boierilor că aveau capul plin de diamante
minunate dar prost montate : „Divanul s-a umplut și o puzderie (de tinere), ca niște pisici de
toate culorile, s-au strecurat în patru labe, în dosul celor care erau așezate mai dinainte, și
toate aceste capete gătite după cum am spus, fie cu flori, fie cu nestemate, pe care le apropiau
in toate sensurile, păreau sa fie tot atâtea policandre sau straturi de flori”
(Călători străini despre Ţările Romane, Volumul X, Partea II, Pag 218.)
 Catagrafie de avere
Maria Argetoianu,descendentă a Brâncovenilor,1744

“Însemnare de toate sculele răposatei fie-mea Marii căutându-le după moarte ei împreună cu
măria sa cumnata Bălașa și cu contesa mea și cu Iordache sărdar gineri-mieu, precum
arată anume:,,

1.Cercei 6 perechi “ cu diiamanturi câte cu 5 picio<a>re și cu cășuța sus, iar cu diamant; câte c-
un picior de balaș mare, cu cășuțile câte cu diiamant; păreche cercei câte cu
un picior de zmaragdu și cu cășuțele câte c-un diiamant; câte c-un picior de balaș mai mici și cu
cășuța sus cu câte c-un diiamant; câte cu un picior de zmaragd și cășuța câte cu patru
diiamanturi și câte c-un robin; câte cu trei picio<a>re de balaș și câte cu trei diiamanturi;
2 Perechi de brățări 2 : “cu diiamanturi,cu diaamanturi mai mici, cu r<o>binuri și cu
zmaragduri ,,
3.Șiruri de mărgăritare 42 : “ mare,micu,de mijloc ,amestecate,
4.Inele 22 : “cu diiamant, cu balaș, cu zmaragd verde mare, cu un robin cioplit și cu 2
diiamănțele, cu un robin cioplit și cu 2 diiamănțele, robinaș și cu șapte
diemănțele, inelaș cu zamfir și cu 2 zmărăgdele și c-un robinaș, cu zamfir albu,vânăt
cu 11 diiamanturi,,
 Catagrafie de avere
Maria Argetoianu,descendentă a Brâncovenilor,1744

5. Lefturi 4: “cu diiamanturi care s-au fost țântă de ișlic, leftu cu 5 diiamante mari și
cu 20 mici, leftu mare c-un zamfir mare în mijloc și împrejur cu
diiamanturi i cu robinuri și cu lanțu de auru; ,,.
6. Nasturi 48 “de ghiordie de argint și poleiți, mici de zăbun și cu șireturile de
mărgăritar, nasturi mari cu sârmă și cu mărgăritariu ,, .

7 O cunună de bani pe cap .

8. Ghiordan 3 “cu diiamanturi care l-au cumpărat sărdaru de la Ţarigrad, ghiordănel

de auru și zmălțuit și cu niște robinașă și cu leftișoru, care este cu 9
diemănțele și cu un robin la mijlocu ,, .

(Gheorghe Lazăr ,Averea unei descendente Brâncovenești Maria Argetoianu în Avere

,prestigiu și cultura materială în surse patrimoniale,pag 475.)
 Copia testamentului răposatului chir Nica Papa zaraful ( 1716 )

“Neascultătoarea fiică Margarita ,, primește pentru “chivernisirea ei 2000 de groşi,,.

“Preiubitei nurori Lambro un lanţ de aur şi o salbă de florini mici şi mari, 240 de
toţi, şi 12 inele diferire, un mic medalion şi brăţări de aur cu pietre de rubin,,.
“Nepoatei [de fiu] Alexandra o salbă de 200 de florini de zece, de cinci şi piese
scobite mici şi mari, brăţări de aur şi 6 perechi de cercei mici şi mari şi alte lucruri
de lână care se află în cufărul [sunduc] meu.,,

Zapise cu zălog : “cel al căpitanului Anastasie are două perechi de cercei, cel al popii
Ghinea are un tâmbar de pânză, iar cel al postelnicului Bărbuceanu are un contăş
tzoumeni din panză de mătase şi cu căptuşeală pe care le-am depus in mâinile
căpitănesei Neacşa. I-am lăsat şi o pereche de cercei, ai Tinei care datorează 16
așprii fără zălog ,, ( 1738, Theodor Iane ).
( Lidia Cotovanu,Gheorghe Lazăr,Un Negustor în slujba lui Constantin Brâncoveanu,Epirotul Nica Papa Zaraful,pag 39-72.)
 Veșminte de lux în Țara Românească in secolul XVIII
-Portul și moda Bărbătescă-
1. Anton Maria del Chiaro, ne spune că îmbrăcămintea românilor este precum a turcilor
„afară doar de căciulă , care este făcută după moda polonă , tivită de jur împrejur cu
blană neagră de miel cu părul creț, lată de patru degete”. Aceștia prefera să poarte
piei de la Moscova care sunt mai scumpe.Cei care au mari dregătorii poartă căciulă
din blană de samur.
Călători străini despre Ţările Romane, Volumul VIII.pag 375.
2. Charles Marie d'Irumberry, conte de Salaberry , ajuns la Craiova la 1791 , ne relatează
că atât femeile cât și bărbații se îmbracă după moda turcească „afara de faptul că
bărbații poartă calpace in loc de turban”.
(Călători străini despre Ţările Romane, Volumul X/2 ,,pag 416.)
3. John Siptorp este întâmpinat în Țara Românească la 1794 de ciohodari „îmbrăcați
in caftane albe cu brâul verde și (purtând) căciuli înalte îmblănite și cu pene de
lăstun”
(Călători străini despre Ţările Romane, Volumul X/2 ,,pag 217.)
4. Luigi Mayer pictor italian de origine evreiască îl întâlnește pe domnitorul Țării
Românești la 1793 , în palatul său „ îmbrăcat într-un caftan verde”.
(Călători străini despre Ţările Romane, Volumul X/2 ,pag 437.)
 Călători străini

5 .James Dellawy invitat la o nuntă boierească în 1794 ,observă că îmbrăcămintea bărbaților nu

dovedește mai mult gust ( decât cel al femeilor ) „ capul exceptând creștetul este tuns și
acoperit cu o tichie roșie, numită fes, peste care se poartă un calpac făcut din lână de oaie,
ce servește drept pălarie”. Datorită corpolenței acestora și a mărimii hainelor își folosesc
sânul caftanului drept buzunar de față.Costumele sunt greoaie datorită blănurilor, “care se
poartă indiferent de anotimp ,mai ales cănd vine vorba de ceremonial , nu se aduc niciodată
schimbări vestimentare.Moda nu are nicio influență aici,este aceiași de secole ,,
(Călători străini despre Ţările Romane, Volumul X/2,pag 426.)

6. La inceputul secolului XIX influența occidentală incepe să se simtă, aerul modernitații se

face simțit și prin Principate chiar dacă nu va răzbate în toate păturile sociale. Călătorul
francez ,contele de Langeron sesizează că anumiți tineri au adoptat fracul ,doar bătrânii au
rămas cu bărbile și giubelele lor lungi.
( Bogdan Bucur,Devălmășie valahă ( 1716-1828),o istorie anarhică a spațiului,pag227).
Secolul XVIII- reglementari ale prețurilor si a cantităților pe care negustorii și
breslele trebuiau să le practice

La 1785 regăsim o anafora a boierilor orânduiți să cerceteze cu ce preț vând postăvarii

marfa la dugheni precum și rezoluția domnitorului pentru ca marii boieri să hotărească un
preț fix pentru a nu se mai face speculă.Din cuprinsul lui aflăm că s-a hotărât „ postavu
cel mai bun iar vânăt ce să zice de lână aleasă lucrat bine ,curat și bătut să-l vânză
postăvarii cotu po parale 31 și 32 , iar șalvaragii să-l vânză cotu po parale 35 și 36 , însă
să fie postav bun de lână aleasă”.
(Documente cu privire la istoria orașului București ( 1594-1821,pag 523.)

La 1795 Alexandru Moruzi întărește orănduielile și obiceiurile rufetului blănarilor și al

cojocarilor „subțiri”deosebit de al rufetulului cojocarilor bașcalii și al ișlicarilor.
Hotărârea sa se îndreaptă în special spre păzirea blănurilor la „ orice fel de felurimi după
orânduiala hrisoavelor ” astfel „ blana întreagă de cacom 140 de tanele,blana întreagă
de nurci 70 de tanele cu cafalile lor,blana întreagă de săngepi negri,doaua sute doauazeci
și cinci tanele, blana întreagă de carsaci ,treizeci tanele;blana întreagă dă jder , optzeci
tanele , blana întreagă zardapovacea noaoăzeci tanele,misala întreaga pacele de samuri o
sută optzeci și doi , cu șapte fașchii....
(Documente cu privire la istoria orașului București ( 1634-1800 ),pag
149.)
Inventar bunuri mobile.

La 7 iulie 1765 Păuna Ostroveanu soția boierului Mihai Ostroveanu face un

inventar al bunurilor mobile, produse textile și dichisele casei, rămase de pe vremea
lui Mihai Ostroveanul,toate evaluate în taleri și în bani.Acesta lăsase „trei anterie,
şapte ii cu mătăsuri vechi şi 2 ii cu fir vechi, un brâu aflat la Mihalache, un nepot,
şi o giubea însumează 104 taleri”.
( Cristina Anton-Manea ,Aspecte din viața unor boieri din familia Slăvitescu-
Ostroveanu ( secolele XVI-XVIII ), extras Catalogul Documentelor Țării Romănești
din Arhivele statului,București ,t.IV 1, pag 330)
Diată 1721.
La 1721, Ianachie , pentru că neavând „moștenitoriu” lasă printr-o ,, adăvărată
diată” mitropolitului Ungrovlahiei Daniil printre altele „ un contoș rosu cu
pănteci de vulpe, un contoș negru vearde cu spinare de sângeap, o dulamă turungie
de tabin, și o altă dulamă de tabin verde ,precum și o dulamă de canavăț verde,,.
( Documente cu privire la istoria orașului București ( 1654-1800 ) pag 157.)
 Portul și moda feminină
Foi de zestre

1. În 1722 ,Drăghici Bălăceanu este martorul unui zapis în care este prevăzută zestrea
„ fie-noastră Saftii”care prevede „ 1 dulamă de sarasir cu pacea cu nasturi de
mărgăritar , 1 dulamă de canavăț iar cu pacea de samur,cu nasturi de mărgăritar
dar cu flori de fir” rochii câte una „ de atlaz de Veneția cu flori,de șaraman alb cu
florile cu fir , cu belacoasă roșie ,cu hatai „precum și o „ghiordie de hatai cu flori
de fir”.
2. (Din Scrierile inedite ale lui Stefan D.Grecianu ,Genealogiile documentate ale
familiilor boierilor,pag 178).

3. În foaia de zestre de la 1733 „ care s-au hotărât de sfinția sa părintele Vlădica , și

d-lor boierii cei mari” să le plătească Catrinei Bălăceanca Jupâneasa, observăm o
serie de veșminte precum „ 1 dulamă sarasir sadea talere 30,1 ișlic cu samur
talere 30 ,1 dulamă de sarasir sadea talere 35 „ precum și „o blană de râș talere
25’’ ,
(Din Scrierile inedite ale lui Stefan D.Grecianu ,Genealogiile documentate ale
familiilor boierilor,pag 193).
 Foi de zestre

4. La 1761 într-o copie a unei foi de zestre scoasă „întocmai după cea adevărată foae de
zestre ce dau fiicei noastre Ilinca ” găsim veșminte precum „ una rochie lanbră cu
gurile saia de fir, un anteriu asemenea , una roche de hataia de Veneția , cu flori de fir i
naturale,un biniș de stofă , cu șăreturile de fir , cu zagarale de cacom inlăuntru cu lațcă
și cu blană de cacom,una tivilichie de lambră , cu zagarale de cacom și înlăuntru cu
blane cacom „precum și „ una roche de ghermesut, cu gurile de ritar, i cu fir ” alături de
mai multe ii de mătase.
(Documente cu privire la istoria orașului București ( 1634-1800 ),pag 218.
5. La 1751 logofeteasa Bălașa îi dăruiește fiicei sale Elenco la căsătorie „un rănd de
haine nou de chesmeriu îmblănit cu nurcă și cu șireturi de cele bune 700 de talere , alt
rănd de haine de ghermesut ,sevaia nou, îmblănit cu sangeap negru și cu șireturi de cele
bune 350 de talere,al treilea rănd de haine , însă binișul de atlaz alb,blănit , dinaințile cu
nurcă, înlăuntru cu capea , i trei rochii, una de atlaz cu flori , alta de malteh ghiurghiulie
cu vărgi și alta de alesă tură noua;și trei saraclâcuri,140 de talere, o tiviliche nouă de
stofă blănită de cacom 40 talere ” precum și „o rochie nouă de malteh vărgată” alături
de „șase cămeși femeești , însă două borangic peste tot ,iar patru mincinoase”.
(Documente cu privire la istoria orașului București ( 1594-1821), pag 558.
 Diate , testamente, danii

1.La 1721 Ianache sluger , lasă danie mitropoliei,haine și lucruri precum „o dulamă
de canavăț , ghiurghiulie,fămeiască, purtată, 1 roche de ataiia albastră , cu flori
roșii, 1 iie neponosită cu mătase roșie umplută cu fir, 1 ghiordie roșie blănită cu
sandraci”.(Documente cu privire la istoria orașului București( 1634-1800 ),pag
157.)
2. Testamentul Bălașei, soția lui Negoița lasă prin diată ginerelui său„ o malotea de
ghermesut blănită cu ghermesut”și „ o roche de șamalagea”.

3. La 1730 , Constantin ,feciorul lui Maxim cupețul , lasă soției sale Ilinca „o
dulamă de canavăț blănită cu pacea de jder , i o rochie de belacoasă cu flori de
fir”.
(Documente cu privire la istoria orașului București ( 1594-1821),pag 341.
 Călători străini

1.Anton Maria del Chiaro vizitează Țara Românească la 1710 , ne spune că portul
femeilor este un „ amestec de haine făcute după moda grecească și turcească ,
doar că nu umblă cu fața acoperită,,. (Călători străini despre Ţările Romane,
Volumul VIII,pag 375.)

2. Lady Elisabeth Craven aflată în 1786 în Țara Romănească , la curtea lui Nicolae
Mavrogheni ,observă la curtea domnului , că una dintre femei purta „ în loc de
turban o căciulă înaltă de samur” , și care s-a recomandat ca “boieroaică din Țara
Românească”. (Călători străini despre Ţările Romane, Volumul X/1,pag 722.)

3.Charles Marie de Salaberry ajuns în Țara Românească la 1791 , vorbește de boierii

însemnați din Craiova , le descrie pe doamne ca îmbrăcate după moda turcească ,
care înainte de a se așeza își lasă papucii la picioarele divanului. (Călători străini
despre Ţările Romane, Volumul X/2.pag 416.)
 Călători străini

4. James Dellaway la 1794 , descrie fizionomia boieroaicelor de la curte cât și

îmbrăcămintea lor. Aceste doamne „ peste un veșmânt de muselină albă , ele poartă
un caftan de mătase strâns tare la încheietura mâinii și brodat cu blană sau
hermină .Gleznele sunt acoperite cu o fustă , de sub care se văd doar imineii
( papucii ) galbeni”
(Călători străini despre Ţările Romane, Volumul X/2.pag 416.)
5 John B.S.Moritt ajuns în 1794 la Curtea de Argeș , la reședința de țară a unui boier
muntean.Stăpânul casei fiind plecat la București a fost primit de boieroaică . Portul
specific grecoaicelor, iar rochia ei „ avea mâneci lungi și în față , nu ajungea mai sus
pănă la bustul ei , unde se lega a` la Campbell, era strânsă in jurul picioarelor ei ca
niște șalvari , și era făcută dintr-o muselină subțire pestriță.Pe cap purta o tocă
înaltă cu fundul teșit și cu un ciucure de aur în vârf ,și o basma în jurul frunții.
.....Peste rochie purta un caftan lung de mătase azurie tivit cu blană cu mâneci până
la cot , și în picioare avea cipici de safian galben , cu papuci pe care îi lăsa alături
de divan,,. Ea mai purta o basma subțire de muselin pusă peste piept care se strângea
sub sâni,lucru apreciat de călătorul englez de o deosebită eleganță.
(Călători străini despre Ţările Romane, Volumul X/2.pag 449.)
 Călători străini

6. Christine Reinhard ajunsă la București în 1806 :

„Femeile poartă îmbrăcămintea grecească, care nu amintește câtuși de putin de cea a
statuilor antice. Fusta este de mătase sau de muselină, iar trena este totdeauna de
blană; un bariș încrucișat pe piept este ușor vârât în brâu. ” La palat o întâlnește pe
principesa Ipsilanti care „era îmbracată într-o rochie de crep roșu după moda
franceză , și aceasta în onoare mea” ,relatează călătoarea franceză.
(Călători străini despre Ţările Romane în secolul XIX,, Serie noua vol I,pag 288- 289).

7. La 1813 contele Auguste de Lagard reliefează un port mai degrabă european al

elitelor,iar cel grecesc rămâne purtat în continuare doar de femeile boieroaice în
vârstă,sau cele de rang inferior, iar celelalte „ urmează moda de la Paris și Londra și se
întrec în ce privește gustul și cochetăria cu eleganțele din capitalele noastre”
(Călători străini despre Ţările Romane în secolul XIX,,Serie noua vol I,pag 565).
 Articole de mobilier
1.Foi de zestre
1. La 1721 în foaie de zestre a „Saftii”, ce reiese dintr-un document original aflat în posesia „d-lui
Cons .I. Balăceanu fost senator” sunt trecute obiecte precum „1 oglindă de cristal , 1 masă
leșească cu peșchir ales,1 masă aleasă cu 12 șervete alease ” precum și „2 covoare segedeale
”.
(Din Scrierile inedite ale lui Stefan D.Grecianu ,Genealogiile documentate ale familiilor
boierilor,pag 183.)
2. Intr-o foaie de zestre de la 1761 se observă că se dau pe lângă cele trebuincioase mesei și
așternutului,”o masă cusută cu tiriplic i umplută cu mătăsuri „precum și un covor.
(Documente cu privire la istoria orașului București ( 1634-1800 ),pag 218.)
3. La 1807 într-o altă foaie de zestre observăm pe lângă „2 mese de pânză” mai sunt trecute „1
saltea de atlas cu pernile ei „ precum și „1 covor sigeade”.
(Documente cu privire la istoria orașului București ( 1634-1800 ),pag 408.)
4. La 1808 „popa Drăgoi platenic, tatălu feti cu soţia mea prioteasa Păuna” oferă ca zestre fiicei
lor „1 masă de coturi 8” „precum și 1 masă de coturi 4” .
5. La 1815 „zestrea fiici noastre Safta într-u căsătorie D-lui Nicolae logofătu”cuprinde „ 1
saltea cu trei perne de cit i cu cearșaf pentru așternut 70 talere , 1 masă mare 15 talere” precum
și “1 masă mică 10 talere „.
(Problematica zestrei prin prisma foilor de zestre din colecția de documente a serviciului
județean al Arhivelor Argeș ( 1786-1830),pag 125)
 2.Vănzări case cu mobilier

În privința actelor de vânzare , observăm că se vindeau câteodata locuințe cu toate

obiectele de mobilier , astfel Radu Văcărescu vinde lui Mihai Bărbătescu la 1767, “
mahalaua Bisericii Enii ,împreună cu namestiile lor „pentru suma de 5000 taleri. Iar „
casile” sunt toate „ grijite cu paturi, cu lăviți cu păticine cu macaturi , cu uși la toate
casile , căptușite; cu ferestre de sticle la toate casile , cu încuitori la toate
ușile.Asemenea și beciurile iarăși cu paturi,cu laviți cu uși.,,

( Documente cu privire la istoria orașului București ( 1594-1821),pag 470.)

 Călători străini
1. Într-o solie în Țara Românească la 1705 , Iștvan Daniel , ne spune despre „ contele sfântului
Imperiu Roman Constantin Cantacuzino “, că ședea pe „ divanul său ,înconjurat de covoare
orientale „ fiind înconjurat de biblioteca sa „ având o mare desfătare pentru cărți”.
(Călători străini despre Ţările Romane, Volumul VIII,pag 227.)

2. Anton Maria del Chiaro . observa și el la început de secol XVIII , faptul că invitații ce erau
primiți la casele boierești erau invitați să șadă pe un divan „ dăndu-i-se locul de cinste , adică
la capătul divanului „ unde se asezau cu „ picioarele încrucișate după moda orientală, adică
cu spatele așezat pe perini , care sunt așezate anume pentru asta de-a lungul peretului , cât e
divanul de lung”. Acesta nu poate fi mișcat din loc „ ca ale noastre” , ci este prins de perete la
capăt și margine. Nu se ține desfăcut decât in timpul nopții pentru dormit, „așa încât saltelele ,
care sunt umplute cu bumbac , sunt întinse frumos și îndoite la cap, unde formează o masă
pătrată și înaltă” . Ziua se vede divanul acoperit până la pământ „ de un covor mare , peste
care se află o saltea umplută cu bumbac , și îmbrăcată cu damască , cu catifea „ sau cu o altă
imbrăcăminte aleasă , indiană sau turcească.Fiecare odaie are soba ei,pe pereți nu se regăsesc
tapiserii ,ci doar icoane , iar măsuța când nu e făcută „ dintr-un lemn rar,este acoperită cu un
covor : locul ei este într-un colț al odăii”. (Călători străini despre Ţările Romane, Volumul
VIII,pag 375.)
 Călători străini

3. Friedrich Wilhelm von Bauer aflat în Țara Românească după 1770 , găsește casele
și locuințele boierilor cladite și intocmite dupa moda turceasca, mai ales acelea ale
boierilor și ale oamenilor înstăriți. Camerele neavând ferestre de sticlă sunt
acoperite cu „ bășici de porci”.
(Călători străini despre Ţările Romane, Volumul X/1,pag 150.)
4. La 1786 Lady Elisabeth Craven rămâne uimită când invitată fiind la cină de
domnitorul țării , observă „o masă cu picioare și scaune pe care să șezi”, lucru la
care nu s-ar fi gândit.
(Călători străini despre Ţările Romane, Volumul X/1,pag 723.)
5. Situația mobilierului si a modului în care acesta era folosit părea că nu s-a
schimbat nici către sfârșitul secolului XVIII. John Sibthorp este primit de
Alexandru Moruzzi la reședința sa, la 1794.Când îl vede ne spune călătorul
străin,domnitorul se scoală politicos de pe divan.
(Călători străini despre Ţările Romane, Volumul X/2,pag 1208.)
 Călători străini

7. James Dellaway invitat la ceremonia unei nunți boierești ne relatează faptul că

„oaspetii atât barbați, cât și femei, cu excepția celor nemăritate, erau adunați în
camera mai mare și ședeau cu picioarele incrucișate, asemenea croitorilor din
Anglia, deoarece nu se folosesc scaune”.
(Călători străini despre Ţările Romane, Volumul X/2,pag 1216.)

8. John B.S. Moritt, la 1794 „Ea ședea pe un divan scund, de scândură, care umplea
în întregime o latură a incaperii”.
Moritt împreună cu insoțitorii săi vor dormi pe acel divan chiar destul de bine
,pentru că era „lat de vreo șase picioare și lung cât odaia”.
(Călători străini despre Ţările Romane, Volumul X/2,pag 1240.)
 Călători străini

9. Vicenz Batthyani aflat la București la 1801 , este invitat prin mijlocirea agentului
imperial și regal, domnul de Merkelius la reședința domnitorului din Țara Românească
care se trăgea din familia grecească Moruzi.În camera acestuia de audiențe ,care era
foarte spațioasă, domnitorul ,ne spune Batthyani , tocmai părăsea o masă de scris
scundă „lângă care șezuse pe o pernă”.Nu lipsea însă nelipsitul divan , care se întindea
de-a lungul peretului,pe care domnitorul se așezase după moda turcească ( Călători
străini despre Ţările Romane în secolul XIX, pag 91.)
10. Christine Reinhard la 1806 , este găzduită la cea mai frumoasă casă din capitală , unde
ea și cu suita sa sunt nevoiți să desfacă proprile paturi ,deoarece paturile lipseau.
„ Asemenea mobile sunt necunoscute aici; le inlocuiesc divanele pe care s-a baut si
s-a mancat”.
11. Apartamentul principal pe care îl vizitează a doua zi îl găsește aproape gol,spre
dezamăgirea ei ,divanurile ținând loc de orice mobilă,iar oglinzile lipseau cu
desăvârșire.Soțul ei a cerut cu stăruința o masă de scris , luxul unui „ portofoliu” își
permit doar slujbașii prințului. Într-o altă zi este invitată de principesa Ipsilanti pentru a
se așeza alături de ea pe divan, după moda turcească.
( Călători străini despre Ţările Romane în secolul XIX, vol I ,pag 287.)
 Călători străini

12. Auguste de Lagarde ajunge la 1813 în București , îl însoțește consulul Franței,

Ledoulx care își prezenta scrisorile de acreditare domnului din Țara Românească.În
sala tronului ,domnitorul I.G.Caragea „ stătea așezat pe un baldachin de catifea
brodat cu mărgăritare și cu aur .În fața lui era așezat un scaun pentru consul,iar
pentru restul suitei sofale de o parte și de alta”.
( Călători străini despre Ţările Romane în secolul XIX, vol I ,pag 569.)