BISOCA- LEAGĂN DE

ISTORIE ȘI TRADIȚIE ÎN
SECOLUL 20
„Plecai călare ca să merg la Bisoca, sat în două chipuri interesant: mai întâi fiindcă de
sub dealul pe care el şade, izvorăşte Peceneaga, un pârâu cu nume preţios pentru
etnografii tării; al doilea, pentru că într-însul trăiesc şi se prăşesc, din neam în neam,
cei mai frumoşi bărbaţi din tot plaiul împrejmuitor”
(Alexandru Odobescu – Pseudochinegheticos)
Monument istorico-religios la Bisoca
Această mânăstire este situată la granița
comunelor Bisoca și Jitia, într-o pădure de
foioase și conifere. Biserica originală a fost
ctitorită în anul 1730, dar a ars, cea din
imaginea alăturată fiind cea care este prezentă
și în zilele noastre, reînființânduse ca
mânăstire de maici în anul 1938. Aici a
stărețit Cuviosul Vasile - mare organizator al
monahismului, aici a
fost surghiunit în 1840 poetul Cezar Boliac, și
tot aici poposea deseori poetul Alexandru
Vlahuță care descrie în România
pitorească frumusețea acestor locuri, precum
și prietenul acestuia Barbu Ștefănescu
Delavrancea.

Se evidențiază ca fiind printre puținile biserici cu

pictură atât exterioară cât și interioară, pe lemn.

Obiecte de valoare artistică și istorică: icoanele praznicare: Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru, Proorocul
Elize cu inscripția Ioasaf Zugravu 1826; Scara lui Iacob 1817 în stil rusesc; icoana Încoronarea
Maicii Domnului cu inscripția slavonă indicând anul 1791, iar în dreapta tot Încoronarea Maicii
Domnului cu anul 1859 de Atanase Anghel - Ploiești; cărți chirilice
Monumente istorice la Bisoca
Ceea ce se vede în imaginile
alăturate reprezintă monumentele
istorice ridicate în memoria eroilor
care și-au pierdut viața în primul și
al doilea război mondial.
Monumente asemănătoare se
găsesc la fiecare biserică a fiecărui
sat din componența comunei.

,,MONUMENTUL’’ viu al devotamentului

,,S-au dus lupte foarte grele la Odessa, cu pierderi
foarte mari, dar am supraviețuit cu ajutorul lui
Dumnezeu. ’’- CONSTANTIN BALTAG. Acesta este
un veteran de război, din comună, care și-a
sărbătorit centenarul alături de reprezentanți ai
Ministerului Apărării Naționale.
ISTORIE DUREROASĂ, DAR ADEVĂRATĂ.

Bărbatul din imaginea alăturată,

Nicoale Săraru, a fost un om politic
din Dealul Sării, Jitia, care s-a
refugiat în comuna Bisoca timp de
5 ani, pentru a scăpa de comuniștii
ce-l voiau arestat, dar n-a scăpat.
Cauza arestării a fost faptul că el
pusese bazele PARTIDULUI
ȚĂRĂNESC, DEMOCRAT ȘI CREȘTIN.
A stat în arest timp de 15 ani.
Tradiționalism Bisocean
 Ceea ce se vede în imaginea
alăturată reprezintă un
costum în broci, fiind unul
dintre semnele reprezentative
ale comunei noastre în
secolul 20.
  În acest loc așezat la poalele
munților Vrancei, femeile și-
au țesut și cusut propriile
hainele. Au folosit ceea ce
creșteau în curte, cultivau în
grădina sau culegeau de pe
poieni. Așa a aparut ia în
broci. O ie cusută cu fir de
lână vopsit într-o culoare
naturală.
Tradiționalism Bisocean

Fotografie realizată-n
2020, costum
confecționat în 1920. O
munteancă adevărată ce
apreciază portul
tradițional.

Tradiția șezătorii se respecta cu

sfințenie acum 100 de ani în
comună. Întâlnirile șezătorii erau
însoțite de cântări, povestiri,în
timp ce femeile confecționau
adevărate opere de artă
vestimentară.
 Această ilustrație
reprezintă portretul
soților Piorița
(STRĂBUNICUL ȘI
STRĂBUNICA MEA)
unde femeia era
îmbrăcată cu straie de
nuntă, în acea zi fiind
mireasă. (aprox.
1930)

Nuntă din Bisoca,

în momentul
,,Cinstirii’’
invitaților.
 „Avem piua din satul Pleşi, unde pe
vremuri femeile, după ce îşi ţeseau
postavul, mergeau acolo şi îl băteau şi
îi dădeau forma finală, tot acolo avem
un mal de sare”, afirmă Florin Stemate,
primarul comunei Bisoca.

Una asemănătoare era și în satul meu natal. Proprietara acesteia a fost

Floarea, mama străbunicului meu, fiind vizitată de Alexandru Ioan Cuza,
dându-i numele de Pioriță, astfel numele întreg a fost Floarea Piorița. Acest
nume a fost adoptat din generație în generație, și mama cu sora ei au numele
de domnișoară, Piorița. O altă piuă este tot în satul nostru care aparține
părintelui Mihail Milea.

Ceea ce se vede în imaginea alăturată reprezintă un război

de țesut, cu o istorie de peste 100 de ani, folosit în zilele
noastre de un meșter popular din satul nostru.
Credința în Dumnezeu, care a rămas încă vie printre
toti locuitorii, păstrarea și aplicarea tradițiilor
transmise prin viu-grai erau la locul lor în comuna
noastră șichiar dacă evoluția lumii a năpustit peste
tot, aici se încearcă promovarea elementelor ce
constituiau viața normală a strămoșilor mei.
Bibliografie:
 https://
www.digi24.ro/magazin/timp-liber/vacante/locul-de-b
asm-ascuns-in-muntii-buzaului-635697
 https://zestreabisoceana.ro/category/ie-traditionala/
 https://www.facebook.com/DiscoverBisoca/
 https://
www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-p
oiana-marului-135667.html
 https://dcvp.mapn.ro/pages/view/200
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!