Tifosul exantematic cu

nursing specific

Livia Gavrilița, profesor

la unitatea de curs Boli infecţioase
cu nursing specific,
grad didactic întâi

Chişinău
 ALTE DENUMIRI

tifos tifosul de tifos de

tifos istoric
epidemic penitenciar tranşee

tifos de boala tifosul lumii

tifos de cap
păduchi sărăciei vechi
COMENTAŢI AFORISMUL

Sănătatea este o comoară pe

care puţini ştiu să o
preţuiască deşi aproape toţi
se nasc cu ea.
Hipocrate
 Rickettsiozele umane se împart în cinci grupe

 Grupul tifosurilor exantematice - tifosul exantematic

epidemic, boala Brill şi tifosul exantematic endemic;
 Grupul febrelor pătate acariene - febra pătată a
Munţilor Stîncoşi, febra de Marsilia, tifosul exantematic
de căpuşe din Asia de Nord, tifosul exantematic de
căpuşe din Australia de Nord, rickettsioza varioloidă
sau veziculoasă;
 Grupul tsutsugamushi- febra tsutsugamushi

 Grupul febrei Q – febra australiană;

 Grupul de rickettsioze paroxistice- febra de

Volhynia sau febra de tranşee.
Repartizaţi-vă în 4 echipe conform culorii preferate
 RĂSPUNDEŢI LA ÎNTREBĂRI:
 Cum se clasifică bolile infecţioase după mecanismul de
transmitere?
 Ce maladii cu transmitere sanguină cunoaşteţi?

 Ce sunt vectorii activi şi pasivi?

 Ce căi de transmitere a maladiilor sanguine cunoaşteţi?

 Ce tipuri de curbe febrile după caracter cunoaşteţi?

 Ce este exantemul şi ce tipuri de erupţii cunoaşteţi?

 Ce metode de diagnostic se utilizează în bolile infecţioase?

 Ce este pediculoza?

 Ce măsuri de profilaxie nespecifică se întreprind în infecţiile

sanguine?
 Formulaţi câte o întrebare referitor la subiectul
Tifosul exantematic
CE?

CE FEL? CINE?

CÂND? CARE?
 DEFINIŢIE
Tifosul exantematic este o maladie infecţioasă
acută contagioasă, antroponoză, provocată de
Rickettsia prowaseki, transmisă de la om la
om prin intermediul păduchelui, uneori şi pe
alte căi, caracterizată clinic prin evoluţie
ciclică, cu febră, stare tifică, erupţie rozeolo-
peteşială, cu multiple tulburări nervoase şi
circulatorii, deseori cu evoluţie severă şi deces
în lipsa tratamentului, alteori cu însănătoşire şi
instalarea unei imunităţi durabile.
Asamblaţi definiţia de tifos exantematic
 ETIOLOGIE
 Agentul patogen - Rickettsia prowaseki
Rickettsiile - microorganisme situate între virusuri şi bacterii ).
 Cu virusurile se aseamană prin caracterul lor de a creşte numai pe
celule vii, iar cu bacteriile prin prezenţa unui perete celular
complex şi prezenţa ambilor acizi nucleari (ARN şi ADN).
 1909 patologul american Ricketts a descris agentul patogen al febrei
Munţilor Stîncoşi, patologie din grupul ricketsiozelor.
 ETIOLOGIE
 Termenul rickettsii (Rickettsia) a fost pus în uz de
întemeietorul ştiinţei despre rickettsii şi rickettsioze,
savantul brazilian da Rocha Lima în anul 1915, în cinstea
savantului care le-a descoperit.

Howard Taylor Ricketts(1871-1910)

Bacteriolog și anatomopatolog american
(University of Chicago)
 ETIOLOGIE
 microorganisme pleomorfe;
 aspect cocobacilar, (ovoide şi imobile);
 dimensiuni de 0,5 – 2 microni;
 formele de bastonaşe şi filamentoase;
 posedă două antigene caracteristice: unul superficial termostabil şi
fără specifitate de specie şi altul subiacent termolabil şi cu
specifitate de specie;
 este un parazit strict intracelular (se dezvoltă doar în citoplasmă);
 se cultivă numai pe celulele vii (ou embrionat şi pe diverse culturi
celulare;
 se multiplică activ în celulele intestinale ale păduchelui;
 creştere pe mediile de cultură timp de 2-3 săptămâni.
 VIABILITATE
Rezistenţa Ricketsiei prowaseki, în medii nu este mare.
 La t° +56°C mor în 30 min;

 La t° +100°C mor în 30 sec;

 Sîngele şi diferite medii lichide, conţinînd Rickettsia îşi pierd

infecţiozitatea la temperatura camerei în cîteva ore;
 La adăpost de lumină şi în condiţii de uscăciune, Rickettsia
prowaseki rezistă săptămîni, luni şi chiar 1 an şi peste.
 VIABILITATE
 La temperaturi joase -20° şi -30° rezistă pînă la 2 ani;
 Dezinfectantele uzuale (clorură de var, cloramină) în
concentraţii obişnuite le omoară în cîteva minute;
 Pier rapid în condiţii de umezeală;

 Rickettsia prowaseki este foarte sensibilă la tetraciclină,

cloramfenicol dar rezistentă la sulfamide, penicilină,
eritromicină, streptomicină etc.
 În crotele uscate ale păduchilor rezistă multe luni.
 Identificaţi în imagini agentulul patogen
şi expuneţi viabilitatea lui

3
1

2
 EPIDEMIOLOGIE
 Tifosul exantematic reprezintă o maladie strict antroponoză.
Boala este universală, sub formă endemică (prin persistenţa unui
rezervor latent de infecţie la foştii bolnavi), putând dezvolta oricând
cazuri sporadice sau izbucniri epidemice prin asocierea unor factori
socio – economici favorizanţi apariţiei vectorilor (parazitarea
populaţiei receptive).
 Zone endemice de tifos exantematic sunt in Asia, Africa,
America de Sud şi Centrală.
Prizoniere bolnave  de tifos în lagărul de concentrare
Bergen‑ Belsen, 1945, mijlocul lui aprilie
 EPIDEMIOLOGIE
Păduchii de corp şi de cap sunt apanajul direct al igienii personale
defectuoase al sărăciei sau lipsei de săpun, apă curentă, etc. Astfel de
condiţii se realizează în timp de războaie, migraţii largi de populaţie,
lipsuri materiale şi alimentare, supraaglomeraţii, condiţii improvizate
de trai şi mai ales pe timp de iarnă şi primăvara timpurie.
 EPIDEMIOLOGIE
Rezervoarul de infecţie - strict uman
Sursa de infecţie:
 bolnavul cu boală aparentă sau inaparentă de tifos exantematic;

 bolnavii cu boala Brill.

Contagiozitatea începe cu 2-3 zile înainte de apariţia semnelor clinice,

durează pe toată perioada febrilă şi încă
7-8 zile de apirexie
(total 18-20 zile).
 EPIDEMIOLOGIE
Transmiterea se realizează:
 Transmisibil - păduchele uman de corp, mai rar de cap;

Excepţional:
 Aerian - infecţii de laborator

 Calea conjunctivală - cu mâinile infectate cu rickettsii

 Infectarea este posibilă şi prin inhalarea prafului conţinând

rickettsii provenite de pe rufe intens parazitate cu dejecţii uscate
de păduchi.

Păduche de cap Păduche de corp

 EPIDEMIOLOGIE
 Păduchii se infectează sugând sângele de la omul bolnav (doza
infectantă - 0,01 ml sânge).
 În primele 6-8 zile de la prânzul infectant, păduchele nu este
contagios, timp în care rickettsiile pătrunse în tubul digestiv al
acestuia se multiplică în celulele endoteliale ale intestinului.
 După 5-6 zile celulele afectate se descuamează în intestin,
punând în libertate rickettsiile rezultând o enterită.
 Păduchele rămâne contagios pe 30-40 zile, deseori moare de
rickettsioză în 2 săptămâni.
 Păduchii tind să emigreze de pe bolnavii foarte febrili şi de pe
cadavre (nu le convine temperatura), ajungând astfel pe noi
persoane receptive şi continuând să elimine dejecţii infecţioase.
 EPIDEMIOLOGIE
 Rickettsiile pătrund în organismul uman prin leziuni cutanate minime
(zgârieturi, scărpinat). Păduchele răspândeşte ricketsii, odată cu
dejecţiile sale, pe suprafaţa tegumentelor şi lengeriei noii gazde.
 Păduchele nu inoculează ricketsii prin înţepătură, dar pacientul
se inoculează singur, prin leziunile de grataj.
 EPIDEMIOLOGIE
 Orice păduche ce parazitează bolnavul, sugând
sângele infectat, poate să preia rickettsiile şi să le
transmită mai târziu altei persoane receptive.
 În urma unei infecţii anterioare, omul poate păstra
indefinit rickettsii în anumite structuri endoteliale în
stare latentă pe ani de zile. În condiţii de depresie
imună severă poate reaparea starea de boală - boala
Brill.
 EPIDEMIOLOGIE
 Receptivitatea- generală, indiferent de
vârstă şi sex.
 Copiii şi femeile după 40 ani fac forme
mai uşoare.
 Imunitatea după boală este solidă şi
durabilă, dar nu absolută.
 Reinfecţia poate surveni după 8-30 ani
din cauza scăderii treptate a imunităţii.
 În baza informaţiei prezentate completaţi:

Sursa de infecţie
___________
___________

Masa receptivă Lanţul Agentul

patogen
____________ epidemiologic ___________
în tifosul
exantematic

Căi de Vectorul de
transmitere transmitere
_____________
_____________ ____________
_____________
 PATOGENIE
 Rickettsiilepenetrează celulele endoteliale ale capilarelor,
unde se multiplică intensiv, determinând leziuni vasculare.
Endoteliul se tumefiază, se descuamează şi se distruge, ca
urmare se dezvoltă rickettsemia.
 Vasculitele sunt prezente în tot corpul cu densitate mai
mult în cord, encefal, rinichi şi piele.
 Toxinele produse de rickettsii provoacă şocul toxic.

 Ca urmare a vasculitei se determină insuficienţa

circulatorie şi diverse tulburări metabolice.

 TABLOU CLINIC
Boala evoluează ciclic:
 Perioada de incubaţie - 6 – 25 zile, în medie 10-14 zile

În evoluţia procesului infecţios se disting 3 perioade:

 Incipientă (prodromală) - primele 3-4 zile de boală

 Perioada de stare - de la 5-6 zi (apariţia erupţiilor), până la

sfârşitul stării febrile (7-21 zile)
 Perioada de convalescenţă - din momentul scăderii temperaturii
până la dispariţia tuturor semnelor de boală.
 TABLOUL CLINIC
Perioada prodromală - debut acut.
 Febră 39-40°C cu frisoane, vertije, cefalee crescândă, chinuitoare şi
constantă;
 Insomnie, mialgii, artralgii, irascibilitate, anxietate;

 Mai târziu - stare de euforie şi excitaţie;

 Uneori stare de inhibiţie psihică;

 Greaţa, voma repetată.

 TABLOUL CLINIC
 Aspectul bolnavului:
 fasciesul congestionat tumefiat (păstos)

 ochii injectaţi, înroşiţi (sclerită, conjunctivită),

 hiperemie cutanată pe gît şi trunchiul superior,

 cianoză moderată pe buze,

 tegumentele fierbinţi,

 semnul ciupitului pozitiv.

 hepato şi splenomegalie

 tahicardie moderată, hipotonie,

 enantem,

 Semnul Gaudelier - tremorul lingual, cu deviaţia limbii.

 Perioada de stare:
 Febra se menţine pe platou cu caracter remitent;

 Erupţia rozeolo-peteşială pe suprafeţele laterale de trunchi,

spate, piept, abdomen, suprafeţele plexoare ale mâinilor,
coapselor. Se menţin 7-9 zile, la dispariţie lasă pigmentare;
 Tulburări neuropsihice - cefalee constantă şi intensivă,
insomnie, agitaţie, hiperexcitabilitate şi confuzie, tulburări de
vorbire, de deglutiţie, delir, halucinaţii, pot fi posibile semne
meningiene;
 Tulburări circulatorii - hipotensiune arterială cu insuficienţă
circulatorie, tahicardie;
 Tulburări respiratorii - bronşite, mai rar pneumonii;

 Tulburări digestive - sunt rare, pofta de mâncare scăzută până

la anorexie, limba uscată cu depozit gri murdar şi fisuri,
hepatosplenomegalie, constipaţie, meteorism.
SINDROMUL ERUPTIV ÎN TIFOS EXANTEMATIC
CURBA FEBRILĂ ÎN TIFOS EXANTEMATIC
Completaţi tabelul selectând semnele clinice specifice
tifosului exantematic

........ ........ ........

........ ........ ........

........ ........ ........

 COMPLICAŢII

Insuficienţa Tromboze
cardiacă acută Tromboembolii

Insuficienţă Psihoze AVC

vasculară acută

Complicaţii
bacteriene
Infarct miocardic
 DIAGNOSTIC POZITIV

• febră pe platou, aspectul

bolnavului, erupţia rozeolo-
Clinice peteşială, afectarea neurologică,
hepatosplenomegalie

• condiţii de epidemie
Epidemiologice • prezenţa pediculozei

• Examenul serologic
• Examenul bacterioscopic
De laborator • Examenul bacteriologic
 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
 Examenul serologic (se efectuează de la a 6-7 zi de boală
 Reacţia de fixare a complementului (RFC) cu antigen specific de R.
Prowaseki. Titrul (1/80) în creştere.
 Reacţia de hemaglutinare indirectă (RHAI) indică o maladie
recentă, titrul semnificativ este de 1/1000 la 3-5 zi de boală.
 Reacţia de aglutinare cu rickettsii (RAR). Titrul (1/160) la 10-12 zi
de boală. Se utilizează rar.
 Reacţia Weil – Felix cu antigene de proteus vulgaris tulpina OX 19
(titrul semnificativ 1/200).
 Reacţia de imunofluorescenţă.

 Testul ELISA, cu antigene specifice, evidenţiează anticorpi din ser

IgM sau IgG, ceea ce permite diferenţierea tifosului de
primoinfecţie (IgM) de cel de recădere (IgG).
 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
 Examenul bacterioscopic - frotiuri din
ţesuturi unde se depistează rickettsiile în
ciroplasma celulelor entoteliale, prin
coloraţia Giemsa sau Gram.
 Examenul bacteriologic - cultivarea
rickettsiilor se poate realiza din sângele
pacientului prin inoculare intraperitoneală la
cobai, pe ou embrionat
Păduchele este considerat cel mai sensibil
animal la rickettsia prowazekii.
 Gripa

Infecţia
meningococică Leptospiroza

Vasculitele Diagnosticul
Malaria
hemoragice diferenţial

Septicemia Febra tifoidă

Rujeola
 SOLUŢIONAŢI CAZUL CLINIC
Bolnava S., 62 ani, pensionară, s-a internat în Spitalul Clinic de Boli Infecţioase cu
diagnosticul de la Centrul Medicilor de Familie - febră de etiologie nedeterminată.
La internare acuză slăbiciuni, astenie, senzaţie de zdrobire musculară, inapetenţă,
cefalee, insomnie. Este bolnavă de 7 zile, când au apărut dureri de cap, slăbiciune, care
apoi au progresat. A doua zi s-a ridicat temperatura la 37,8C, care în următoarele zile
varia între 38,3C-39,3C.
La a cincea zi a observat pe corp nişte erupţii mici de culoare roză-roşietică,
abundentă, localizate pe piept, părţile laterale a toracelui şi pe membrele superioare.
Din anamneza epidemiologică contactul cu bolnavi infecţioşi neagă, în ultimele 3
luni nu a părăsit locul de trai. Cu trei săptămâni în urmă în vizită a fost fiica cu 2 copii
care locuieşte într-o regiune a Rusiei.
Alergie la medicamente, produse alimentare neagă.

 Ce maladie suspectaţi? Argumentaţi.

 Ce metode de diagnostic de laborator pot fi utilizate pentru confirmarea diagnosticului
clinic?
 Ce probleme de sănătate şi ce nevoi perturbate trebuie satisfăcute la îngrijirea
bolnavei?
 Ce măsuri trebuie de întreprinse în focar?
 TRATAMENT
 Toţi pacienţii necesită internare şi izolare strictă.
 Regim de activitate - nr.1 pe toată perioada febrilă şi 6 zile de
apirexie, apoi nr.2.
 Regimul alimentar - dieta 13, 7
cu aport de lichide;
 Tratamentul etiologic:
-Antibioticul de elecţie - tetraciclina
-Antibioticul de alternativă- cloramfenicolul.
 Tratament patogenetic:
Terapie de detoxifiere (sol. Glucoză 5-10%, sol. fiziologică, NaCl,
hepasol, reopoliglucină), imunostimalatoare, cardiotonice,
depletive (Manitol), corticosteroizi, anticonvulsivante;
 ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI
Bolnavii necesită supraveghere permanentă.
Toate îngrijirile vor reieşi din nevoile perturbate şi problemele de
sănătate prezente la bolnav;
 Îngrijirea bolnavilor va include repaosul la pat, dieta de cruţare;

 Îngrijirea riguroasă a tegumentelor şi mucoaselor;

 Profilaxia escarelor de decubit;

 Profilaxia pneumoniei hipostatice;

 Asigurarea şi controlul necesităţilor fiziologice (t°, pulsul, TA, Rs,

diureza, scaunul);
 PROFILAXIA
Măsuri nespecifice:
 Izolarea promptă a cazului de boală;
 Izolarea bolnavilor cu febră mai mult de 3-5 zile de etiologice
neclară;
 Menţinerea în permanenţă a igienei corporale.
Măsuri specifice:
 Dezinfecţia curentă şi terminală;
 Măsuri de dezinsecţie a hainelor, a lengeriei, aşternuturilor ce au
fost în contact cu bolnavul;
 Deparazitarea persoanelor bolnave şi a celor ce au fost în contact.
 MĂSURI ANTIEPIDEMICE ÎN FOCAR
 Depistarea precoce, izolarea şi declararea cazului în 24 ore.
 Anchetarea epidemiologică a persoanelor care au intrat în contact.
 Supravegherea contactaţilor timp de 25 zile cu aplicarea
chimioprofilaxiei (antibiotice timp de 5 zile), măsurarea
temperaturii corpului zilnic, examinarea tegumentelor, la
necesitate examenul serologic;
 Tratarea sanitară la pediculoză cu controlul la fiecare 7 zile;
 Dezinfecţia curentă şi terminală, dezinsecţia;
 Convalescenţii se vor externa la a 12 zi de la normalizarea
temperaturii corpului;
 În caz de epidemie vaccinarea populaţiei conform condiţiilor
epidemiologice.
Conform planului măsurilor în focarul de infecţie, elaboraţi un
algoritm al măsurilor antiepidemice întreprinse în tifosul
exantematic
1.

2.

3.

4.

5.
 Răspundeţi la întrebări

CE?

CE FEL? CINE?

CÂND? CARE?
 BIBLIOGRAFIE
1. Cobîleanschi S., Botnarciuc L., Cucieru E., Boli infecţioase curs teoretic
pentru colegiile de medicină, Chişinău, 2010
2. Cupşa A., Boli infecţioase transmisibile, 2007

3. Е. Шувалова, Инфекционные болезни, Москва, Медицина, 2005

4. Иванова В, Инфекционные болезни, Санкт Петербург, Фолиант, 2002

5. Obreja G., Boli infecţioase, Profilaxie şi combatere, Ghid practic, Chişinău,

2004
6. Rusu G., Galeţchi A., Popovici P., Boli infecţioase la copii, Chişinău, 2004

7. Chiotan M., Boli infecţioase, Editura Medicală Naţională, Bucureşti, 2002

8. Rebedea I., Boli infecţioase, Bucureşti, Editura Medicală, 2000

9. Andriuţă C., Magdei M., Andriuţă A., Boli infecţioase şi parazitare,

Chişinău, 2000
Valorificând sursele bibliografice alcătuiţi un rebus la
subiectul Tifosul exantematic
MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE!