EPIZOONOZELE BOLI DE

PIELE PARAZITARE
SCABIA

PEDICULOZA
 Bolile de piele provocate de paraziţi
animali se numesc dermatozoonoze.
Paraziţi animali se consideră păduchii,
puricii, ploşniţele, ţânţarii, unele specii de
căpuşe (acarianul scabiei, acarianul cailor,
şobolanilor, acarianul porumbeilor, căpuşa
de păşune etc.).
 Scabia
este o boala a pielii caracterizată
prin prurit intens, cauzată de un mic
parazit (insectă) numit
Sarcoptes scabies, care trăieşte şi
se înmulțește pe piele, infestând-o.
Adulţii Sarcoptes scabieis sunt
sferici sau ovali, aplatizaţi dorso-
ventral, cu partea dorsală convexă.
Corpul este acoperit cu spini.
 Etiologia
 Masculul este de
culoare alb-roşietică şi
are 0,2-0.24 mm
lungime/0,14-0,20 mm
lăţime;
 Are patru perechi de
picioare;
 Ei sunt de două ori
mai mici. Ei sunt orbi.
Masculul poate fi întâlnit în special pe suprafaţa
tegumentului şi mai rar în galeriile săpate de
femele
 Femela
acarianului are
culoarea gri-
perlată cu o
lungime de 0,3-
0,45 mm şi lăţime
de 0,25-0,35 mm
 Femela trăieşte în
galerii săpate în
derm, înaintând
cu 2-3 mm in 24
ore.
Parazitul scabiei trăieşte
numai pe pielea umană.
Femela este fecundată pe
suprafaţa pielii, iar apoi îşi
sapă un tunel în piele
pentru a depune ouă.
Femela adultă depune 2-3 ouă
pe zi în galeriile săpate în
piele. Aceste ouă sunt ovale
de 0,1-0,15 mm.
Larvele având trei perechi de
picioare, eclozează după 3-
10 zile de la depunerea
ouălelor. Ele se deplasează
la suprafaţa pielei urcându-
se pe foliculul pilos.
 Larvele se transformă în
nimfe, deja cu patru
perechi de picioare.
Nimfele, de asemenea după
năpârlire se transformă în
adulţi.
Împerecherea are loc doar o
singură dată, însă femela
devine fertilizată pentru
tot restul vieţii ei (1 – 2
luni), avâd capacitatea să
depună ouă pe parcursul
întregii vieţi.
Acarienii adulţi trăiesc în
medie 3-4 săptămâni.
 Epidemiologia
Infestarea are loc :
Contact direct cu bolnavul (lenjeriei de pat
sau de corp, jucării).
Maladia se întâlneşte mai ales toamna sau
iarna, deşi bolnavi se înregistrează pe
parcursul întregului an.
Perioada de incubaţie durează de la 7-14 zile
până la o lună şi mai mult.
 Factorii ce favorizează apariţia
epidemiilor de scabie sunt:
deplasările populaţiei
dezvoltarea turismului,

nerespectarea igienei,

lipsa obiectelor de toaletă individuală,

supraaglomerarea locuinţelor,

informarea sanitară insuficientă a populaţiei,

rezistenţa paraziţilor la unii detergenţi.

 CINE ESTE EXPUS IMBOLNAVIRII CU
SCABIE
Printre persoanele expuse riscului de
imbolnavire sunt:

Copiii
Adulţii
- Oamenii care locuiesc în azile sau diverse
centre de îngrijire
- Personalul azilelor si al centrelor de ingrijire
 TABLOUL CLINIC
Pruritul este simptomul de
debut care apare aproximativ la a
2-3 sãptãmână dupã contractare.
De obicei, pruritul. este mai intens
noaptea
Desi localizarea cea mai
frecventã este la mânã, leziunile de
scabie pot fi gãsite în toate locurile
cu piele glabrã si finã. La
sugar, aceasta înseamnã tot corpul,
inclusiv pe fatã, dar mai frecvent pe
picioare.
 Localizările preferate
cutele interdigitale la mâini,
 suprafeţele laterale ale degetelor,

 suprafaţa flexoare a articulaţiei

radiocarpiene..
suprafaţa dorsală a antebraţului,

cotului,
suprafeţele anterolaterale ale

trunchiului,
regiuneea anterioare ale axelor,

zona mamară

 abdomenul, mai cu seamă zona

periombilicală,
 fesele, coapsele, gambele

regiunea organelor genitale

Pe piele se observă niste
erupţii care provoacă
mâncărimi intense şi
alături nişte şanturi lungi
de 3 pană la 10 mm,
colorate în gri sau de
culoarea pielii, săpate în
piele de insectă.
Pe tegumente se văd şanţurile săpate în derm şi
la capăt au o mică vesiculă de aspect perlat.
 Examenul obiectiv
Leziunile patognomonice pentru
scabie:
 vezicula perlată (la locul
penetrării acarianului)
 şanţul acarian.
Caracteristica erupţiilor:
* papulo-veziculoase punctiforme,
diseminate, plasate în perechi,
* linii punctiforme de culoare
cenuşie (tuneluri acariene)
* simptomul Gorciacov-Ardi
(cruste uscate şi scuame)
* leziunilor de grataj (excoriaţie).
 TABLOU CLINIC
 Leziunile roşiatice liniare tipice, care urmeazã
şanţurile săpate de acarieni în epiderm, pot fi destul de
greu de depistat, mai ales dacã pacientul se prezintã
târziu la medic;
 Asocierea infecţiei secundare

modifică aspectul erupţiei;

 În acest caz, pe tegumente se observã

mai degrabă nişte noduli de culoare brună-roşiatică. La

pacientii imunocompromişi, aceştia confluează în
plãci mari eritemato-scuamoase. În unele cazuri, poate
exista o reacţie de tip urticarian si eczematos.
 Formele clinice actuale
 Scabies Discreta – o formă frustă a scabiei în
care lipsesc erupţiile tipice (în particular
tunelurile acariene), însă este prezent pruritul
intens.
 Această formă a scabiei este frecventă la
persoanele ce respectă igiena sau în caz de
tratament incorect.
 la examinarea bolnavilor observăm papule,
vezicule minuscule, elemente urticariforme.
 Formele clinice
 Scabia Norvegiană – o formă
deosebit de contagioasă.
 Caracteristica - leziuni difuze
crustoase şi hiperkeratotice
,pruritul moderat.
 Afectează - faţa, partea
piloasă a capului, unghiile.
Întâlnită mai des la copiii din
instituţiile pentru handicapaţi
 Diagnosticul
 distribuirea în perechi a papuloveziculelor
pe suprafeţele preferate de scabie,
 prezenţa tunelurilor acariene,

 înteţirea pruritului spre noapte,

 apariţia erupţiilor pruriginoase

la câţiva membri ai familiei,

 prezenţa simptomului Gorciacov-Ardi.

 examenul de laborator - parazitul poate fi

uşor extras din vezicula perlată cu o

lanţetă, un ac şi examinat la microscop.
 Tratamentul scabiei
 medicamentul va fi ales în funcţie de efectul scabicid
 se va trata atât persoana bolnavă, cât şi contactaţii;
 după un tratament eficace simptomele subiective şi
semnele clinice ale bolii dispar;
 pacientul nu mai este transmiţător al bolii peste 24-48
ore, după un tratament eficace;
 antibioticele se administrează numai în caz de
piodermizări;
 dezinfectarea lenjeriei de corp şi de pat este necesara
după fiecare aplicare a tratamentului local.
 Tratamentul scabiei
 Pacienţii cu scabie se izolează;
 Lenjeria de corp şi de pat se spală cu apă

fierbinte sau se va prelucra cu aburi de formalină.

 Preparatele

• benzil-benzoat 20% sau

10 % (copii)
* unguiente cu sulf precipitat 33%.
* Permetrin (medifox, nix)
 INGRIJREA SI TRATAMENTUL
 Preparatele topice constituie baza tratamentului. Acestea
trebuie aplicate pe tot corpul,
 La copiii foarte mici si la sugari, preparatul se aplică şi pe

suprafaţa pieloasă a capului;

 La copii se aplică preparatele sub formã de cremã.

 Dupã aplicare, produsul se lasã timp de 24 de ore în

contact cu pielea.
 În zonele care se spalã mai des (de exemplu, mâinile),

crema se aplicã din nou, dupã fiecare spãlare. Schema

terapeuticã actualã prevede repetarea aplicãrii dupã o
sãptãmânã.
 Toti contactii intimi din familie trebuie tratati

concomitent.