Academia Militară a Forțelor Armate

“Alexandru cel Bun”

Statul în viziunea lui T. Hobbes

A elaborat: student MACHIDON Corina

“Atâ ta timp câ t oamenii tră iesc fă ră a exista o putere comună care să -i țină pe toți în
frâ u, ei se află în acea condiție care se numește ră zboi al tuturor împotriva tuturor.”
Thomas Hobbes în Leviathan

Thomas Hobbes (5 aprilie, 1588-4 decembrie, 1679)

a fost un filosof englez, cel mai cunoscut pentru
tratatul să u Leviatanul (1651). Hobbes a scris despre
filosofie, politică și alte subiecte, oferind o definiție a
naturii umane. A fost contemporan cu Francis Bacon
și cu Rene Descartes și a scris un ră spuns la
Meditațiile lui Rene Descartes. Hobbes s-a mutat la
Paris în perioada 1640-1651, întorcâ ndu-se în Anglia
după că derea lui Cromwell.

2
 Filosofia lui Hobbes este strict nominalistă și mecanicistă , excluzâ nd
teologia. Ea nu se preocupă decâ t de soarta obiectelor, naturale și artificiale,
adică create de om, care pot fi “calculate ” rațional. Prin opera sa principală ,
”Leviathan” (1651), a devenit întemeietorul filosofiei statalr moderne, a
teoriei politice a iluminismului, contractualismul. Teoria sa cea mai de succes
a fost ceea despre starea naturală și contractul social originar nu este altceva
decâ t o convenție de limitare reciprocă a “libertă ților” absolute aflate în
perpetuu conflict.
În Leviathan or the Matter, Form and Power of a Commonwealth both
Christian and Civil, Hobbes folosește, și nu intâ mplă tor, o metaforă “bancară”:
“Fiecare membru al viitoarei comunită ți (aflată momentan în status nascendi)
“depune” o parte din libertatea sa absolută în cadrul unui “fond comun de
investiții și asigură ri”, fond care se constituie ă n expresia cea mai simplă a
fiecă ruia se vede în acest caz în același timp limitată și asigurată , fondul
comun determinâ nd, prin menținerea sa, o “dobâ ndă” de libertate pentru
fiecare în parte.”

3
 Thomas a dat prin Leviathan ră spunsul la “întrebarea fundamentală a
filosofiei politice”, și anume dacă statul trebuie să existe, sau, altfel spus, de
ce este statul preferabil anarhiei. De aici derivă un alt aspect pe care
Hobbes îl tratează în cartea sa, și anume justificarea existemței anumitor
straturi instituționale din interiorul statului și modul în care statul trebuie
să funcționeze.
Investigația lui Hobbes în acest sens, se conturează în jurul
urmă toarei idei: Pentru a explica funcționalitatea unui stat, acesta trebuie
analizat în termenii mișcă rilor celor mai mici componente, adică termenii
“mișcă rilor” indivizilor umani. Astfel, Hobbes afirma că “locul natural” al
omului nu mai este societatea, și că naturală este doar individualitatea,
statul (sau de altfel, orice comunitate) nefiind altceva decâ t rezultatul
artificiului. Prin urmare, la fel ca pentru construirea mașină riilor este
nevoie de cunoașterea legilor fizicii, tot astfel, pentru a modela statul, este
nevoie de cunoașterea legilor naturii umane.

4
 Mergâ nd pe firul acestei idei, teoreticianul ajunge
la două propoziții fundamentale: Prima este că oamenii
sunt prin natura lor ființe egoiste, ale că ror acțiuni sunt
menite sunt menite să procure binele și să evite ră ul pentru
ei înșiși, iar cea de-a doua este că moartea este ră ul cel mai mare.
Hobbes va dezvolta aceste două idei în cuprinsul
operei sale, ajungâ nd la concluzia că orice acțiune umană
este condusă de dorința atingerii binelui propriu, fapt care
îl face pe om “în mod necesar egoist”.
Cu toate acestea, analiza datelor psihologiei
individuale nu este suficientă pentru a explica
necesitatea și funcționarea statului. Nu orice numă r de oameni care locuiesc pe
un teritoriu constituie în mod necesar o comunitate civilă . Însă simplul fapt
fapt ca oameni constituie și tră iesc în aceste comunită ți, duce la nașterea de
conflicte, a că ror logică este de neînțeles, după cum însuși Hobbes afirma,
decâ t pornind de la un fundament al naturii umane: egalitatea între indivizi.
Însă acestă egalitate nu este una de ordin moral, mental sau fizic, este una a
vulnerabilită ții (spre exemplu cel slab are destulă forță pentru a-l ucide pe cel
puternic prin siretenie sau asociere cu alții).
5
✘ Dat fiind că în natură domnește
“ră zboiul fiecă ruia cu toți
ceilalți” (homo homini lupus),
oamenii încheie un contract
social prin care transferă
statului puterea și competența.
Legitimate statului constă și în
datoria sa de a garanta
securitatea. Hobbes pornește
de la premiza că egoismul
domină natura umană (omul
pentru om este lup). De aici
rezultă necesitatea
aparițieistatului ca o creație
artificială .
6
✘ Filosofia politică a lui Hobbes se mai
ocupă și de raportul stat (suveran)-
individ (cetă țean), de noțiunea și rolul
dreptului natural în societate și de
distincția dintre drept (jus) și lege (lex).
Hobbes nu neagă faptul că oamenii sun
tființe conduse de propria rațiune, ba
chiar subliniază faptul că prin ea se
ajunge la contract. “Fiecare om trebuie,
atâ ta vreme, cât are speranțade a
obține, să caute pacea, iar atunci câ nd
nu o poate obține să caute să folosească
toate resursele și avantajele ră zboiului”.
Pentru Hobbes, pacea este prima lege
fundamentală a naturii.
 Thomas Hobbes susținea urmă toarele idei care au influențat evoluția eticii:

Starea naturală-omul se poate afla în două stări: în stare naturală și în starea normală
(în starea naturală oameniii diferă prea puțin unii de alții, iar natura și ființa naturală
nu sunt nici bune, nici rele. Starea naturală este o stare unde nu există nici proprietate,
nici autoritate, fiecare stă pâ nește ceea ce dobâ ndește atâ ta timp câ t poate să -l pă streze,
unde fiecare individ se ciocnește de alții care urmă resc același scop și unde oamenii își
exercită dreptul natural de a-și pă stra viața și de a evita moartea (Homo homini lupus-
în starea naturală omul tră iește într-un ră zboi al fiecă ruia contra toți.
Contractul social-pentru evitarea conflictului, omul trebuie să instaureze puterea
absolută care să garanteze pacea, adică indivizii și să se adune și împreună să se pună
sub o autoritate suverană și puternică , iar dreptul de conduce se fondează pe puterea de
a proteja și de a pă stra pacea continuă .
Legea-omul renunță la o parte din libertatea sa pentru a tră i în libertate sub domnia
legii.
“”

7
 Puterea absolută-puterea suveranului
este nelimitată . John Locke este
fondatorul concepției moderne despre
drept, precursor al nominalismului moral
care “agață” moralitatea de convenții-legi
sau cutume.

8
 În concluzie, pot spune că teoria lui Hobbes are darul de a neliniști. Statul în
viziunea lui Hobbes este rezultatul contractului social, rezultatul convenției
benevole dintre dintre oameni. Statul este un simplu instrument pe care oamenii și
l-au creat asociindu-se, pentru mai bună satisfacere a intereselor individuale ale
fiecă ruia dintre membrii comunită ții civile, acesta fiind de altfel și singurul motiv
pentru care ei consimt să încheie “contractul social”. Apariția statului pornește de la
“starea naturală”.
Află m de aicică starea naturală a oamenilor este una de ră zboi și nu de
conviețuire pașnică , ca pentru a ne pă stra viețile trebuie să ne supunem unor
sisteme de conducere care nu pot să ne placă , sau ca mult-prețuita putere a rațiunii
nu este decâ t o maiestrie de a combina cuvintele.
Nu gă sim la Hobbes nici urmă de optimism avâ nat și se poate ca tocmai acest
lucru îi oferă o notă de unicitate și autenticitate, care ne îndeamnă să consideră m ca
Hobbes a avut ca punct de pornire pentru opera sau omul, în simplitatea și
veridicitatea existenței sale.

9
10
Thanks!
Any question?
You can find me at
corinamachidon3@mail.
ru
11