Virozele viţei de

Tema:

vie(Vitis vinifera)

Galben Galina B-31

 Virozele sunt boli cu caracter infecţios şi
contagios, provocate de agenţi patogeni
numiţi virusuri, care sunt entităţi de dimensiuni
submicroscopice, vizibile numai la microscopul
electronic, constituie în esenţa dintr-un singur
nucleic şi proteină, fără metabolism propriu,
capabile să se înmulţească numai în celula vie.
 Tipurile de viroze ale vita de vie
• 1. Scurt-nodarea - Marmor viticola Holme
• 2. Mozaicul nervurian- Grapevine vein mosaic virus
• 3. Marmorarea
• 4. Boala lemnului striat
• 5. Rasucirea frunzelor
• 6. Ingalbenirea aurie (Flavescenta aurie) - Mycoplasma
• 7. Excorioza (Guinardia baccae, forma Flaccida)
• 8. Fainarea- Uncinula necator
• 9. Mana vitei de vie -Plasmopara viticola
• 10. Putregaiul cenusiu- Botryotinia fuckeliana
 1. Scurt-nodarea
Boala este mult raspândita în zonele viticole din Europa si nordul Africii. În tara noastra, boala se
întâlneste în plantatiile situate pe terenuri argiloase si în anii cu primaveri reci si umede.
Simptome. Plantele infectate cu acest virus prezinta lastarii slab dezvoltati, cu internodii scurte,
dispuse în zig-zag. Datorita acestui fapt, frunzele apar înghesuite, lastarul luând aspectul de tufa
deasa. Frunzele de pe lastarii atacati sunt mai mici decât de pe plantele sanatoase, deformate,
asimetrice si cu numeroase pete clorotice
Radacinile plantelor atacate sunt slab dezvoltate, cu aspect coraliform, iar în sectiune lemnul are o
culoare rosiatica. Ca aspect general, plantele sunt mai mici ca talie, vegeteaza defectuos,
diferentiindu-se de cele sanatoase.
Agentul patogen - Virusul are forma poliedrica, cristalele masurând 30 mµ.
Transmiterea virusului se poate face prin altoire, iar în natura prin anastomozele radiculare cât si prin
intermediul nematodului Xiphinema index.
Combatere. Noile plantatii vor fi amplasate pe terenuri corespunzatoare acestei plante, evitându-se
solurile reci, argiloase, care retin puternic apa. Se vor întrebuinta altoi si portaltoi sanatosi; plantele
furnizoare de altoi vor fi observate si marcate în timpul perioadei de vegetatie. Se vor combate
nematozii din terenurile destinate a fi plantate cu vita de vie, folosindu-se preparate ca : D. D.
(diclorpropan) 1.000 kg/ha sau sulfura de carbon, injectata în sol la 20-30 cm adâncime.
 2.Mozaicul nervurian al vitei de vie - Grapevine
vein mosaic virus
Aceasta viroza nu este raspândita. Ea a fost semnalata în S.U.A. (california) iar în
ultimul timp si la noi în tara unde unele soiuri sunt infectate în procent de 100% (I. P o p,
1975).
• Simptome. Principalul simptom este reprezentat prin îngalbenirea nervurilor
principale si secundare ale frunzelor, fenomen care apare în luna mai-iunie. Deseori
nervurile în totalitate se prezinta ca o retea galbuie iar tesuturile limbului prezinta
pete clorotice care dau frunzei aspect de mozaic. Dezvoltarea plantelor este
normala, plantele manifestând vigurozitate.
Agentul patogen. Virusul ataca numai speciile genului Vitis. Ca planta indicatoare se
foloseste soiul St. George pe care virusul formeaza pete verzui-deschis în lungul nervurilor.
Agentul patogen se transmite numai prin altoire.

Prevenire şi combatere. Principala măsură de prevenire constă în obţinerea şi plantarea

materialului săditor liber de agentul patogen al acestei boli. În acest scop, selecţile noi
obţinute din sămânţă vor fi altoite pe portaltoi liberi de mozaic nervurian, fiind trecute apoi
în sistemul naţional de producere a materialului săditor liber de virusuri. În pepinierele de
producţie se vor planta numai viţe obţinute din corzi de altoi şi portaltoi provenite de la
plante mamă care au dat rezultate negative la testarea lor pe soiurile indicatoare.

Agentul patogen al mozaicului nervurian find rezistent la tratamentul termic, material liber
de acesta din soiurile total infectate poate fi obţinut prin menţinerea plantelor infectate la
38 ºC timp mai îndelungat urmată de înrădăcinarea separată a vârfurilor de creştere,
aplicarea microgrefări pe portaltoi sănătoşi, sau obţinerea de plăntuţe din celulele
meristematice (Bass şi Legin ,1981).
 3. Marmorarea

Se caracterizeaza prin tendinta de pipernicire a lastarilor si decolorarea in verde pal difuz in vecinatatea nervurilor secundare ale frunzelor. Nu produce pagube insemnate.
 4. Boala lemnului striat
• Simptome. Viţele afectate de strierea lemnului sunt mai slab dezvoltate, dau producţii mai
mici şi de regulă, pornesc mai târziu în vegetaţie decât cele sănătoase. Unii butuci manifestă un
declin progresivă, fiind complet distruşi în decurs de câţiva ani de la plantare.
• Un simptom relativ frecvent al strierii lemnului constă în îngroşarea altoiului în porţiunea
situată imediat deasupra punctului de altoire, diametrul acestuia fiind mult mai mare decât cel
al portaltoiului. În cazul unor soiuri, cum este Italia, scoarţa altoiului din apropierea punctului
de altoire este mult mai îngroşată, de consistenţă spongioasă şi cu aspect rugos.
• Simptomele caracteristice bolii se observă însă după separarea unor porţiuni ale scoarţei de
cilindrul lemnos. Ele constau în prezenţa unor depresiuni alungite, late de 1-6 mm şi lungi de 1-
6 cm, la suprafaţa cilindrului lemnos. Depresiunile din lemn, corespund unor protuberanţe de
mărimi şi forme asemănătoare, prezente pe faţa internă (cambială) a scoarţei.
• În majoritatea cazurilor, tranformările în lemn şi scoarţa apar numai la portaltoii de viţă
americană. Majoritatea soiurilor de viţă roditoare, printre care Pans Precoce şi Cardinal,
prezintă o toleranţă ridicată la agentul patogen al acestei boli, fiind adesea infectate fără a
manifesta simptome. Alte soiuri de Vitis vinifera, ca Ohanez, Italia şi Regina, sunt foarte
sensibile, prezentând simptome caracteristice.
Plante gazdă. Testarea plantelor de viţă de vie cu privire la prezenţa agentului
patogen al acestei boli poate fi efectuată folosind ca indicatori Vitis rupestris,
V. riparia X V. berlandieri Kober 5 BB, sau hibridul LN 33, la care simptomele
caracteristice apar la 1-3 ani de la inocularea lor prin altoire.

Transmitere, epidemiologie. Experimental, agentul patogen poate fi

transmis prin altoire, iar în natură este diseminat prin multiplicarea
materialului infectat. În Europa nu s-a observat răspândirea bolii pe cale
naturală însă date în acest sens au fost obţinute în Mexic (Teliz şi colab. 1982).

Prevenire şi combatere. Agentul patogen fiind latent în soiurile şi speciile

de Vitis, măsura de prevenire constă în recoltarea altoilor şi portaltoilor din
plantaţii mamă înfiinţate cu material din surse care au dat rezultate negative la
testarea lor pe soiurile indicatoare specifice acestei boli (Pop, 1988).
 5. Rasucirea frunzelor
• Simptome. În condiţiile ţării noastre, boala se manifestă la
soiurile roşii începând cu luna iulie, prin apariţia de pete
roşietice difuze între nervurile principale ale frunzelor
inferioare. Mai târziu, petele se măresc treptat, confluează,
dând frunzelor o culoare roşietică uniforma, cu excepţia
unor benzi verzi, late de câtiva milimetri, situate în lungul
nervurilor principale şi secundare. Paralel cu avansarea
înroşirii, frunzele se răsucesc spre faţa inferioară, în general
în jurul celor 3 axe, limbul privit de sus având uneori o formă
triunghiulară. Simptomele sunt deosebit de evidente în
lunile august septembrie. În ultimul stadiu, la marginea
limbului şi în spaţiile internervuriene, apar necroze, iar
benzile din lungul nervurilor devin de culoare gălbuie.
• La soiurile albe, simptomele sunt similare cu ale celor roşii,
cu deosebirea că, în loc de înroşire, apare o clorozare uşoară
a spaţiilor internervuriene.
Plante gazdă. Cercul de plante gazdă cuprinde reprezentanţi ai genului Vitis. Mai recent, virusul A al viţei de
vie a fost transmis la specii prin intermediul a trei specii de acarieni.

Transmitere, epidemiologie. Experimental, agentul patogen poate fi transmis prin grefare de scoarţă
sau altoire. În Australia, s-au obţinut rezultate pozitive la transmiterea agentului patogen de la viţă la viţă
prin Cuscuta campestris.
Prevenire şi combatere. Simptomele răsucirii frunzelor fiind evidente la mai multe soiuri de Vitis vinifera, în
special la cele roşii, o măsură imprtantă de prevenire constă în recoltarea corzilor altoi numia din plantaţiile
mamă din care s-au eliminat de la înmulţire toţi butucii infectaţi, pe baza observaţiilor vizuale efectuate în
toamnă de către un personal calificat. Deoarece portaltoii de viţă americană pot fi infectaţi făfă a manifesta
simptome externe, recoltarea corzilor altoi de la viţă roditoare fără a manifesta simptome de răsucire nu
elimină total posibilitatea obţinerii de viţe infectate în pepinieră. De aceea, se recomandă ca, în cazul
soiurilor care manifestă simptome de răsucirea frunzelor să se elimine şi să se înlocuiască butucii bolnavi din
plantaţiile tinere, pe baza observaţiilor vizuale efectuate toamna de tehnicieni calificaţi, în primii 2-3 ani de
la plantare.

Deoarece tipurile de portaltoi şi numeroase soiuri de viţă roditoare nu manifestă simptome clare de
răsucirea frunzelor, o măsură sigură de prevenire constă în recoltarea corzilor pentru portaltoi şi altoi din
plantaţiile mamă înfiinţate cu material obţinut de la viţe la care absenţa răsucirii frunzelor a fost verificată
prin testare pe soirile indicatoare.
 6. Ingalbenirea aurie
• Simptome. Plantele prezinta numai unii lastari cu
simptome de flavescenta, în timp ce restul par a fi
sanatosi. Frunzele lastarilor infectati se îngalbenesc
partial sau total, tesuturile luând un colorit metalic,
caracteristic. Atacul este însotit de o rasucire a
frunzelor despre partea inferioara spre partea
interioara, ulterior cazând de pe lastar în luna iulie.
Spre toamna, lastarii atacati nu se lemnifica, ramân
elastici, cu liberul hipertrofiat, au o coloratie verzuie
si sunt pigmentati datorita petelor necrotice.
Deseori acesti lastari degera în timpul iernii iar
productivitatea plantelor atacate scade foarte mult.
• Ciorchinii de pe lastarii atacati sunt asimetrici si au
bobitele cu un procent mic de zahar; de cele mai
multe ori plantele atacate, în 1-2 ani nu mai produc.
Agentul patogen. Mycoplasma se prezinta sub forma de particule
pleiomorfe (heteromorfe), ovoide, alungite sau sferice, de 100-700
mµ în diametru. Transmiterea de la plantele bolnave la cele
sanatoase se poate face prin altoire si prin cuscuta. Agentul
patogen nu se poate transmite mecanic pe plante-test ierboase. În
natura aceasta boala se transmite prin cicada Scaphoideus
littoralis. Plantele atacate de aceasta boala manifesta o
sensibilitate sporita la fainare (Uncinula necator).

Combaterea. Se recomanda scoaterea din plantatii si distrugerea

prin ardere a plantelor atacate cât si a celor din scolile de vita;
combaterea cicadei Scaphoideus littoralis prin tratamente cu
produse adecvate
Soiurile de struguri care opun o rezistenta ceva mai sporita la atacul cancerului bacterian simt:
Muscat Otonel, Feteasca Regala, Coarna neagra, Chardonnay, Pinot gris, Riesling, Zghihara, etc.
Foarte expuse sunt soiurile: Merlot, Muscat de Hamburg, Afuz ali, Italiana, Cabernet Sauvignon,
etc.

In legatura cu aceasta boala a vitei de vie suntem obligati sa va informam ca odata ce isi face
aparitia masurile de combatere sunt aproape inutile. In atare situatii desfiintarea culturii este pe
deplin recomandata. Reinfiintarea culturii se poate face dupa o pauza de 3-4 ani, interval in care se
recomanda cultura de graminee sau lucerna. Pentru culturile de vita de vie reinfiintate se
recomanda administrarea de ingrasaminte cu azot in doza redusa fata de cele de potasiu si fosfor-
care pot fi administrate in doze normale.

Momentele in care pot fi depistate mai usor simptomele bolilor virotice sunt urmatoarele:
- mozaicul galben, scurt nodarea, mozaicul nervurian marmorarea si strierea lemnului, catre
sfarsitul infloritului si inceputul legarii boabelor;
- simptomele de rasucire a frunzelor, ingalbenire aurie apar mai clar in faza de coacere a
strugurilor, cand se accentueaza si simptomele bolii lemnului striat, cancerului bacterian si altor
boli virale;
- in timpul caderii frunzelor se accentueaza simptomele ingalbenirii aurii, rasucirii frunzelor si
pot fi indepartate mai bine defectele induse de scurt-nodare.
7. Excorioza (Guinardia baccae, forma Flaccida)
• Boala poate avea o evolutie lenta sau rapida in functie de factorii de mediu.
• Manifestarile bolii pot fi observate pe lastari, ciorchini si pe boabe, dar adeseori si pe
butuci. Astfel, daca la punctul de insertie al lastarului cu coarda apar pete negricioase cu
forme diferite sub care se percepe o degenerare a tesuturilor vii, poate fi vorba de
excorioza. In general boala se dezvolta numai la nodurile inferioare ale coardei
netrecand de nodul al 7-lea.
• Atacul pe frunze se manifesta prin vestejirea acestora, uscarea si caderea.
• La inceput, pe frunze se formeaza pete ovale uscate, colorate pe margini in galben, la
soiurile albe si in rosu la cele rosii.
• Ciorchinii atacati de excorioza prezinta pete ovale, de culoare de la brun la roscat, la
insertia ramificatiilor principale. Boabele atacate prezinta, inainte de maturare una sau
doua pete rotunde proeminente, punctate cu negru.

• Atacul asupra butucilor (mai ales cei batrani) se manifesta prin depunerea pe scoarta a
unui putregai prafos, de culoare alb-cenusie, care apare toamna tarziu si iarna.
 8. Fainarea
• Simptome.Pe frunze se observa un miceliu fin, ca o panza de
paianjen, cu aspect prafos, ce se intinde formand pete albicioase pe
ambele suprafete ale limbului. Sub pasla de miceliu, tesuturile se
brunifica sau se inrosesc putin, dar frunzele nu cad decat spre
toamna.
• Lastarii nelignificati, prezinta aceleasi pete albicioase, uneori
prafoase, sunt opriti din crestere, iar frunzele se incretesc.
• Atacul pe ciorchini face ca acestia sa se brunifice si apoi sa se usuce
pe timp de seceta. Pasla miceliana acopera si bobitele care, ca
urmare a maririi volumului, de multe ori crapa, iar continutul
acestora se scurge in afara, oferind un mediu excelent pentru
dezvoltarea altor ciuperci. Pe timp secetos, bobitele se usuca,
semintele ies in evidenta, iar ciorchinii distrusi in totalitate, au miros
de mucegai. In toamnele ploioase, bobitele atacate de fainare sunt
acoperite cu putregai cenusiu, pagubele putand fi foarte mari.
• Spre toamna, pe pasla miceliana si pe organele parazitate se
constata uneori prezenta fructificatiilor de rezistena (cleistotecii),
care apar ca niste puncte mici, de culoare neagra. Atacurile tarzii de
pe bobitele ajunse la maturitate le depreciaza calitativ strugurii, la
suprafata acestora formandu-se numeroase pete brune .
Agentul patogen. Fãinarea vitei de vie este produsã de Uncinula necator
(Schw.) Burr., din familia Erysiphaceae, ordinul Perisporiales, clasa
Ascomycetes.

Combatere. Se recomandã urmãtoarele mãsuri de profilaxie : pentru a reduce

sursa de infectie din plantatie, se recomandã ca lãstarii atacati sã fie distrusi
prin ardere, iar butucii puternic infectati ce constituie focare de infectie, vor fi
scosi si arsi, aplicarea corectã a lucrãrilor de întretinere: tãiat, legat, prãsit,
combaterea buruienilor. Aplicarea corectã a îngrãsãmintelor evitându-se
excesul de azot. Se recomandã urmãtoarele mãsuri de combatere chimicã :
înainte de pornirea în vegetatie, plantele vor fi stropite cu zeamã sulfocalcicã
sau Dibutox 1-1,5%. dupã pornirea în vegetatie când lãstarii au câtiva cm
plantele se prãfuiesc cu sulf pulbere; al doilea prãfuit se executã înainte de
înflorire sau chiar în timpul înfloritului iar al treilea se face pe ciorchini, când
bobitele sunt mici, continuându-se pânã acestea ajung în pârg. Prãfuirile cu
sulf trebuie fãcute dupã ce roua s-a ridicat pentru a evita aparitia arsurilor pe
frunze iar în caz de temperaturi ridicate se va prãfui solul de la baza butucilor.
 9. Mana vitei de vie (Plasmopara viticola)

• Mana este cea mai pãgubitoare boalã a vitei de vie, pierderile de recoltã
datorate acestei boli apar nu numai în anul în care ea se manifestã cu
intensitate ci si în anii urmãtori. Pierderile de recoltã pot varia de la 10%
pânã la 70-80%, în functie de conditiile climatice din anul respectiv.

• Simptome. Atacul de manã se manifestã pe toate organele aeriene ale vitei

de vie :frunze, lãstari, cârcei, flori, ciorchini, boabe
 Simptome de atac pe frunze
a - stadiul de pete undelemnii 1 - pe partea
Atacul pe frunze superioara, 2 - pe partea inferioara
b - atac avansat (necrozare); c - pete
mozaicate
Atacul de manã pe frunze este cel mai frecvent, dar
nu si cel mai pãgubitor. Frunzele pot fi atacate la
toate vârstele începând de când au o suprafatã de 6
cm².
Suprafata optimã pentru infectie este de 10-25 cm,
adicã atunci când frunza prezintã ostiola stomatelor
deschisã si pânã când îmbãtrânesc, moment în care
manifestã rezistentã sporitã la manã.
Rezistenta la îmbolnavire a frunzelor bãtrâne poate fi
explicatã prin hidratarea scãzutã a tesuturilor,
presiunea osmoticã ridicatã, procentul mai mare de
potasiu si pH-ul neutru sau alcalin pe care îl prezintã
sucul celular.
Petele de manã au aspect diferit în functie de
momentul când se produce infectia.
Atacul pe lãstari. In acest caz boala se manifestã în anii ploiosi si mai ales pe lãstarii tineri,
verzi. Se observã aparitia de pete brun rosiatice acoperite de conidiofori cu conidii, care
formeazã un puf alb. Atât din cauza atacului direct pe lãstari cât si a pierderii de timpuriu a
frunzelor, lãstarii nu se mai lignificã complet si neajungând la maturitate, degerã în timpul
iernii. Atacul se poate manifesta si pe lãstarii mai evoluati si lignificati, sub forma unor pete
alungite de culoare brun-violacee dispuse în prejma nodurilor, în dreptul cãrora scoarta este
mortifiatã. Coardele atacate nu se matureazã normal iar amidonul acumulat în celule se
gãseste în cantitate mai redusã decât coardele sãnãtoase.

Atacul pe cârcei. Cârceii pot fi infectati fie la vârful lor fie la punctul de ramificatie. Ei se
brunificã si sunt acoperiti de puful albicios alcãtuit din conidiofori cu conidii.

Atacul pe ciorchinii tineri. Aceasta este forme cea mai gravã de atac, dar nu si cea mai
frecventã. Are loc în anii foarte ploiosi, în care caz toti ciorchinii pot fi distrusi. Infectia se face
prin pedunculul inflorescentelor, prin flori sau prin partea lãtitã a pedicelului de la baza
boabelor. Acestia se îngãlbenesc si se acoperã de conidiofori cu conidii pe timp umed sau se
usucã pe timp secetos.
 Atacul pe boabe

Infectia pe boabe poate avea loc de la formarea lor pânã la pârgã.

Atacul este cu atât mai pãgubitor cu cât are loc mai de timpuriu.
Dupã faza în care se gãsesc boabele în momentul infectiei si dupã
conditiile climatice, mana se prezintã sub douã aspecte deosebite,
care poartã si denumiri diferite :
Putregaiul cenusiu al boabelor, apare pe boabele tinere, pe vreme
umedã, infectia având loc în timpul înfloritului si imediat dupã
înflorit. Bobitele se acoperã cu conidiofori cu conidii, deoarece
ovarele tinere prezintã stomatele epidermei deschise,
nesuberificate, ceea ce permite iesirea acestora la exterior. La noi în
tarã putregaiul cenusiu este cel mai frecvent si produce cele mai
importante pagube. Acest aspect mai este cunoscut si sub numele
de "rot gris".
Putregaiul brun, apare pe boabele mai mari, când infectia se face
prin peduncul si receptacul. Boabele atacate se brunificã, se
zbârcesc si cad iar pe suprafata lor nu apare puful format din
conidiofori cu conidii. Acest aspect parazitar întâlnit pe boabe mai
dezvoltate. este cunoscut si sub numele de "rot brun".
Agentul patogen. Mana este produsã de Plasmopara viticola (B. et C) Berl. et de Toni, din
familia Peronosporaceae , ordinul Oomycetales, clasa Phycomycetes.

Combatere. Se recomandã un complex de mãsuri de profilaxie si combatere : arãturi

adânci,sau strângerea si arderea frunzelor cãzute toamna - pentru a se împiedica aparitia
infectiilor primare. Evitarea plantãrii prea dese, legarea corectã pe spalier pentru o mai bunã
aerisire, drenarea terenurilor pentru ca apa sã nu bãlteascã în vie. Pãstrarea terenului curat de
buruieni pentru a se evita atmosfera umedã propice infectiilor de manã. Efectuarea la timp a
tuturor lucrãrilor culturale: prasile, legat, copilit, ciupit,tãieri corecte. Aplicarea
îngrãsãmintelor în mod echilibrat, evitându-se excesul de azot. Singurele metode eficace de
combatere sunt tratamentele chimice, fãrã de care cultura nu poate fi realizatã. Se foloseste
zeama bordelezã în diferite concentratii (0,5-1%), în functie de conditiile climatice si de faza
de vegetatie a plantei. De regulã se fac patru stropiri dar în anii de manã se poate ajunge la 8-
10 tratamente, fololosindu-se 500-1500 l sol la hectar. Momentele de aplicare a tratamentelor
sunt prevãzute de statiile de avertizare. In afarã de zeama bordelezã se mai recomandã patru
tratamente la avertizare cu oxiclorurã de cupru sau patru tratamente cu Cimoxanil + oxiclorurã
de cupru sau cu produsul sintetic Ridomil 25 care are actiune preventivã si curativã. O mãsurã
eficace este si folosirea de port altoi care sã sporeascã rezistenta altoiului la manã cum sunt :
Vitis riparia, Vitis berlandieri si Vitis labrusca.
 10. Putregaiul cenusiu (Botryotinia fuckeliana)

• Simptome. In camerele de fortat vite, butasii altoiti prezinta la nivelul scoartei un

puf cenusiu, alcatuit din miceliul si sporii ciupercii . Scoarta este putrezita si pe
suprafata acesteia apar numerosi scleroti (corpi negri, tari)..
• Atacul cel mai cunoscut de viticultori apare toamna, pe struguri, dupa ce se
acumuleaza suficient zahar in celule. Pielita este brunificata, se desprinde usor de
pulpa si intreaga boaba putrezita, se acopera cu un puf cenusiu. Boala se
raspandeste cu rapiditate, cuprinzand intregul ciorchine, ce putrezeste in
totalitate. Daca intervine o perioada secetoasa, ciorchinii se usuca, iar boabele, pe
care se dezvolta si alte ciuperci saprofite, se zbarcesc si se scutura foarte usor.
Boala este favorizata de atacul larvelor de Cochylis si Eudemis si de viespi, de
prezenta ranilor produse de grindina, cat si de craparea bobitelor in parga,
fenomen ce apare frecvent in timpul ploilor din toamna, mai ales dupa atacul de
fainare. Din boabele distruse, nu se pot obtine vinuri rosii de calitate; se obtin
vinuri cu o cantitate necorespunzatoare de alcool, supuse imbolnavilor.
Combatere. Se recomandã urmãtoarele mãsuri de profilaxie si combatere : în
toamnele ploioase se recomandã culesul viei de timpuriu, înainte ca putregaiul
sã producã pagube. Se evitã umiditatea excesivã din zona ciorchinilor prin
defolieri de la baza lastarilor,prin copilit si cârnit la timp. Combaterea
insectelor dãunãtoare vitei de vie, tratamente chimice : cu produse pe bazã de
Captan, Faltan,în concentratie de 0,2%,care trebuiesc facute cu cel putin 10-14
zile înainte de recoltare, pentru ca aceste produse sã nu ajungã în
must.Tratamentele cu fungicide sistemice sunt mai bune, deoarece înlãturã
acest neajuns. Aplicarea primului tratament se face dupã
înflorit, al doilea în momentul formãrii ciorchinelui si al treilea la coacerea în
pârg cu Benlate, Fundazol, Derosal sau tiofanat de metil si etil.
Concluzie
La ora actuala in Republica Moldova exista peste o suta de soiuri de
vita-de-vie (Vitis vinifera L., Vitis labrusca). Ele se deosebesc dupa
culoarea bobitelor: de la galbenul paielor si al aurului
- la nuanta roza-deschisa, roza intensa si mai departe – la rosu aprins,
visiniu si pana la albastru-violet.
Soiurile cultivate in Republica Moldova au diferite perioade de
coacere, fapt care extinde sezonul culesului din august pana in
noiembrie.
Sunt prezente virozele dupa cum am mentionat provocind unele
pagobe ,dar ele pot fi combatute.
Va multumesc pentru atentie