SEMIOLOGIA APARATULUI

RENAL
 DATE GENERALE

Rol în menținerea homeostaziei

3 - 4% din G, 20 - 30% din DC
Menține balanța electrolitică, reglează excreția
apei și păstrează pH sg între 7,34 - 7,45
Rol în excreția produșilor metabolismului proteic,
a substanțelor toxice și drogurilor.
Funcție endocrină: prin sinteza de eritropoietină,
renină şi vitamină D (1,25OH2D3).
 DATE GENERALE
Dimensiuni: 12/6/3 cm
1 milion nefroni/rinichi
 ANAMNEZA

Debutul afecțiunii renale:

Acut: glomerulonefrita difuză acută (GNA), litiaza renală
(prin colică nefritică), pielonefrite acute (PNA), abces
renal, infarct renal, flegmon perinefritic.
Insidios: glomerulonefrita cronică (GNC), insuficienţa
renală cronică (IRC), cancer renal, rinichi polichistic,
tuberculoză renală.
Inaparent (evoluţie asimptomatică pe parcursul mai
multor ani): malformaţii renale, ptoze renale, litiază
renală.
 ANAMNEZA
VÂRSTA:
Sugari, copii mici: malformaţii congenitale ale rinichiului şi
tractului urinar - rinichi unic, rinichi în potcovă, rinichi polichistic,
megaureter, megavezică, epispadias, hipospadias.
Copii peste 5 ani, tineri: infecţiile streptococice implicate în
etiologia GNA
Adultul de vârstă medie: litiaza renală, uretrite, cistite, prostatite
Vârstnici: adenomul de prostată, infecţiile urinare înalte, litiaza
renală, cancerul renal.
SEXUL:
Femei: cistite, pielonefrite
Bărbaţi: GNA, afecţiunile prostatice
 ANAMNEZA
ANTECEDENTE PERSONALE: boli cu potențial nefrotropism
B infecţioase acute şi cronice: infecţii streptococice, stafilococice,
microbiene şi virale, tbc, sifilis, malarie, infecţii cronice de focar
(dentare, otice, amigdaliene, rinosinusale, cutanate);
B digestive: HC, CH, gastroenterite acute;
B respiratorii: pneumonii, tbc, supuraţii pulmonare cronice (abces
pulmonar, bronşiectazie - pot genera amiloidoză renală);
B cardiovasculare: HTA (nefroangioscleroză), IC, EI, SM →
embolii renale şi infarct renal;
B endocrine şi metabolice: DZ (nefropatie vasculară macro şi
microangiopatică), hiperparatiroidismul, guta;
B hematologice, osteoarticulare, colagenoze: leucemii, PAR, SA,
LES.
Altele: şocul (diverse etiologii), traumatisme, deshidratări, intoxicaţii
cu Pb, Hg, medicamente (sulfamide, barbiturice, analgezice, săruri
de aur, bismut, antiinflamatorii nesteroidiene).
 ANAMNEZA
AHC:
ADPKD
sdr. Fanconi (disfuncție tubulară cu aminoaciduire,
glicozurie, fosfaturie),
diabet insipid nefrogen,
sdr. Alport (nefropatie ereditară cu evoluție spre
insuficiență renală progresivă, surditate, leziuni oculare),
Tbc renală (prin contaminare familială)
Litiaza renală (prin obiceiuri alimentare comune)
 ANAMNEZA

CONDIȚII DE VIAȚĂ SI MUNCĂ:

Deshidratările (industria oţelului, sticlei, ceramicii): pot
determina IRA funcţională sau pot precipita apariţia
litiazei renale;
Fumatul - factor de risc în tumorile tractului urinar;
Dietele bogate în proteine → litiaza urică, excesul de
lactate → litiaza calcică, iar excesul de vegetale → litiaza
oxalică.
Litiaza de struvit (MgNH4PO4) - la femei care necesită
cateterizare vezicală cronică datorită ITU cu bacterii
producătoare de urează (frecvent Proteus)
SIMPTOME ÎN PATOLOGIA RENALĂ

1. DUREREA
2. TULBURĂRI ALE DIUREZEI
3. TUBURĂRI DE MICȚIUNE
4. HEMATURIA
5. PIURIA
6. PROTEINURIA
7. CHILURIA
8. PIGMENTURIA
 DUREREA
COLICA RENALĂ (URETERALĂ):
Debut brusc (frecvent nocturn), de intensitate mare („lovitură de
pumnal”), poziţie antalgică („cocoş de puşcă”).
Sediu: lombă (unghiul costovertebral), iradiază pe traiectul
ureterului, anterior, la nivelul flancului, fosei iliace, organe genitale
externe, partea internă a coapsei.
Durata: minute → ore → zile (extrem de rar); pot fi prezente
perioade de acalmie.
Simptome de însoțire: polakiurie, disurie, hematurie, oligurie,
greţuri, vărsături, paloare, transpiraţii, bradicardie sau puls
normal, stare de agitație.
Ex examenul obiectiv: sensibilitate la palparea regiunii lombare.
Cauză: distensia bruscă a ureterului prin litiaza renală (migrarea
unui calcul), traumatism renal, infarct renal, cancer renal, terapie
cu citostatice (eliminarea unei cantităţi crescute de acid uric),
cheaguri de sânge pe ureter.
 DUREREA
DUREREA LOMBARĂ NECOLICATIVĂ:
Uni sau bilaterală (mai frecvent), continuă sau intermitentă,
variabilă ca intensitate. Etiologie: GNA,GNC, PNA,TBC
renală, flegmon perinefritic.

Diagnosticul diferenţial al colicii renale şi al durerii lombare

necolicative :
– dureri musculare (lumbago acut şi cronic);
– dureri din afecţiunile coloanei vertebrale (spondiloză,
spondilită, hernie de disc, metastaze vertebrale),
– litiaza biliară,
– afecţiuni genitale cu iradiere.
 DUREREA
CISTALGIA:
durere cu localizare în hipogastru,
iradiere în gland la bărbat şi în meatul urinar la femeie,
simptome de însoţire: tenesme vezicale (necesitatea
imperioasă de a urina).
Cauze: inflamaţii acute şi cronice ale vezicii urinare (cistite),
cancer şi litiază vezicală, glob vezical.

DUREREA PELVIPERINELĂ:
durere de origine urinară
localizare în micul bazin
iradiere la nivelul perineului, uretrei şi pe faţa internă a
coapselor.
Etiologie: afecţiuni ale prostatei, vezicii urinare sau uretrale.
 TULBURĂRI ALE DIUREZEI
Diureza = cantitatea de urină formată la nivel renal şi
eliminată pe un interval de 24h.
N: 1000 - 1500 ml/24h (sau 0,7 – 1 ml/min).
Diureza depinde de:
– aportul de apă
– pierderile lichidiene extrarenale (cutanate, digestive),
– menţinerea osmolarităţii mediului extracelular. Reglarea osmolarității
mediului extracelular → control hipotalamic: creșterea osmolarității →
sete și hipersecreția hormonului antidiuretic (ADH) cu scăderea
eliminării de apă deci a diurezei, cu urină concentrată. Scăderea
osmolarității extracelulare diminuă secreția ADH, cu eliminarea de
urină în cantitate mai mare și diluată.
Măsurarea diurezei: se colectează urina din 24 ore după
micțiunea de dimineață până a doua zi (inclusiv micțiunea de
dimineață). La pacienții cu afecțiuni grave cu pierderea
controlului sfincterian sau boli severe sau alterarea stării de
conștiență → cateterism vezical pentru măsurarea diurezei.
 TULBURĂRI ALE DIUREZEI
POLIURIA = creşterea diurezei peste 2000 ml/24h. Poate fi
tranzitorie (fiziologică sau patologică) sau permanentă.
Poliuria tranzitorie fiziologică: aport crescut de lichide, expunere la
frig, stress;
Poliuria tranzitorie patologică: în faza de regenerare
(convalescenţă) a IRA, administrare de diuretice (IC, CH, sdr nefrotic),
după un atac de TPS, după o criză de astm bronşic, după criza de
epilepsie
Poliuria permanentă:
– Alterare funcţională renală permanentă (incapacitatea de concentrare)
– IRC în faza de compensare: poliurie independentă de ingestia de
lichide (capacitatea de concentrare a rinichiului este pierdută).
– DZ decompensat (glicemie peste 180 mg/l) - eliminare urinară de
glucoză, substanţă osmotic activă, ce determină poliurie.
– Secreţie absentă sau mult scăzută a ADH (în leziuni
hipotalamohipofizare) → diabet insipid, cu diureză de peste 10 l/24h și
urini hipotone.
 TULBURĂRI ALE DIUREZEI
OLIGURIA = scăderea diurezei între 200 - 800 ml/24h.
Fiziologică / patologică, tranzitorie / permanentă.
Oliguria fiziologică: scăderea severă a ingestiei de lichide sau
pierderi excesive prin transpiraţii abundente. Urina - concentrată, intens
colorată, hipercromă.
Oliguria patologică: mecanisme:
– Deperdiţia lichidiană prin vărsături excesive, diaree cronică, arsuri
întinse, hemoragii semnificative
– Scăderea ratei de filtrare glomerulară prin reducerea suprafeţei de
filtrare (GNA, GNC),
– Scăderea debitului sanguin renal (IC, şoc hemoragic)
– Faza oligoanurică din IRA
– Faza terminală a IRC
– Sindromul nefrotic
– Obstrucţii ale căilor urinare (calculi, stenoze, compresiuni),
hemoglobinurie, mioglobinurie.
 TULBURĂRI ALE DIUREZEI

Oliguria cu urini concentrate arată un rinichi care îşi păstrează

capacitatea de concentrare şi poate fi o oligurie fiziologică, de
cauză extrarenală sau patologie renală acută (GNA).
Oliguria cu urini diluate (izostenurică, hipostenurică) sugerează o
suferinţă renală cronică.
 TULBURĂRI ALE DIUREZEI
ANURIA = scădere a diurezei sub 150 - 200 ml/24h. Poate fi:
Potenţial tranzitorie: IRA, GNA, hipotensiunea arterială prin
hipovolemie, şoc toxicoseptic, hemoragic, IC acută
Permanentă: IRC terminală.

NICTURIA = pierdere a ritmului circadian de formare a urinei.

Normal: distribuţia diurezei este de ¾ diurn şi ¼ nocturn; în cazul
nicturiei raportul este inversat sau egalat.
Etiologic: IRC, IC, CH

OPSIURIA = întârziere a diurezei în raport cu un aport lichidian

crescut (care în mod normal se însoţeşte de o diureză crescută)
Cauzele : hipersecreţia de ADH, aldosteron, estrogeni, ciroza
hepatică cu hipertensiune portală.
 TULBURĂRI DE MICȚIUNE

• Micțiunea: arc reflex controlat cortical.

• Receptorii din pereţii vezicii urinare percep distensia acesteia →
parasimpaticul sacrat → nivel central, în măduva sacrată.
• Fibrele eferente parasimpatice preiau mesajul de la acest nivel şi
determină relaxarea sfincterului intern al vezicii şi contracţia
peretelui vezical (muşchiul detrusor vezical), cu evacuarea urinei.
• Centrul micţional sacrat este sub control cortical, putând fi activat
sau inhibat de la acest nivel,
• Ritmul normal: în medie de 3 - 4 micţiuni/ 24h, fără micţiuni
nocturne.
 TULBURĂRI DE MICȚIUNE
POLAKIURIA = număr mare de micţiuni pe 24 ore, fără un raport direct cu volumul urinar pe 24h.
Etiologie:
– poliuria (ingestia masivă de lichide, diabet zaharat, diabet insipid);
– cauză iritativă: inflamaţie a vezicii urinare (cistite) sau TBC;
– micşorarea vezicii prin leziuni parietale (tumori, calculi vezicali), compresiuni pelvine (sarcină, chisturi ovariene), adenom
sau cancer de prostată.
MICȚIUNEA RARĂ = număr mai mic de 3 micţiuni pe 24h.
Cauze: megavezică congenitală, cazurile ce asociază oligurie
 TULBURĂRI DE MICȚIUNE
DISURIA = dificultate în desfăşurarea actului micţional, cu efort la iniţierea, desfăşurarea sau terminarea acestuia.
Cauze: afecţiuni la nivel vezical (tumori, calculi, ce determină compresiune; disectazie de col vezical) sau
subvezical (adenom sau tumori ale prostatei, uretrite, stenoze uretrale).
MICȚIUNEA DUREROASĂ = dureri sau usturimi în timpul sau după actul micţional.
Cauze: cistite, uretrite, prostatite.
MICȚIUNEA IMPERIOASĂ = senzaţia iminentă de a urina
poate fi însoţită de tenesme vezicale
Cauze: cistite, prostatite, litiază vezicală
 TULBURĂRI DE MICȚIUNE
RETENȚIA DE URINĂ = incapacitatea vezicii urinare de a-şi goli conţinutul. Poate fi completă / incompletă
Retenţia completă de urină: senzaţia imperioasă de a urina, fără concretizare, durere hipogastrică, agitaţie,
anxietate.
– Ex obiectiv: formaţiune ce bombează în hipogastru - glob vezical - dureroasă, elastică, sub presiune; percuţie - zonă de matitate
la nivelul hipogastrului. Sondajul vezical permite evacuarea unei cantităţi mari de urină urmată de dispariţia globului vezical.
Retenţia incompletă de urină = evacuare incompletă a vezicii şi prezenţa unui reziduu vezical la sfârşitul
micţiunii, care poate sau nu determina distensia vezicală.
– Simptome de însoţire: polakiurie, disurie, febră sau subfebrilitate.
 TULBURĂRI DE MICȚIUNE

Cauzele retenţiei de urină:

Urinare: stricturi, calculi uretrali, inflamaţii acute şi cronice
ale vezicii urinare, adenom de prostată
Extraurinare: leziuni medulare, sarcină, tumori uterine,
hemoragii cerebrale, traumatisme etc
 TULBURĂRI DE MICȚIUNE
INCONTINENȚA URINARĂ = incapacitatea parţială sau totală a controlului sfincterului vezical, cu pierderea involuntară de urină.
Enurezis = pierderea de urină în somn la copii sub 3 - 4 ani.
La adult se descriu:
Incontinenţa adevărată continuă: vezica urinară este goală, urina scugându-se continu prin orificiul uretral (există o pierdere
completă a controlului sfincterian). Cauze: afecţiuni neurologice (leziuni medulare la nivelul S3-S5), disectazie de col vezical (prin
calcul inclavat), tulburări psihice, malformaţii congenitale.
Incontinenţa urinară falsă: vezica mai conţine urină după pierdere. Se realizează o micţiune prin „prea plin” - se elimină acea
cantitate de urină pe care vezica nu o mai poate reţine.
Incontinenţa de stres: pierderea involuntară de urină în timpul efortului fizic (tuse, strănut, sporturi, activitate sexuală).
 HEMATURIA

HEMATURIA = prezenţa a două până la cinci eritrocite în câmpul microscopic. Poate fi:
– Microscopică:
Microscopică: sub 3 H/câmp, aspect normal la inspecţia urinei
– Macroscopică:
Macroscopică: peste 1000 hematii/mm3 sau peste 3 H/câmp, aspect roşu sau maroniu

„Proba celor trei pahare”: se recoltează urină de la începutul, mijlocul şi sfârşitul micţiunii; poate orienta asupra originii
hematuriei:
– H iniţială:
iniţială: afecţiuni uretro-prostatice
– H terminală: afecţiuni vezicale
– H totală:
totală: afecţiuni renale (prezentă în toate trei probele)
 HEMATURIA

Cauzele H:
Boli renale parenchimatoase: GNA, GNC, PNA, tromboza şi embolia renală, HTA malignă, rinichi polichistic, tbc renală,
neoplasm renal, nefropatie analgetică, traumatism renal.
Nefropatii în cadrul unor boli sistemice: LES, purpură Henoch-Schönlein, sdr Goodpasture, amiloidoză, endocardită
bacteriană, nefropatie diabetică.
Boli ereditare: sdr. Alport, boală Fabry.
Boli ale tractului urinar: litiază renală, hidronefroză, cistite, traumatisme, adenom şi cancer de prostată.
Cauze generale: purpură trombocitopenică, hemofilie, boli infecţioase acute, tratament cu anticoagulante, AINS,
contraceptive orale.
 HEMATURIA

Simptome de însoţire ale hematuriei:

– dureri colicative sau necolicative
– tulburări de diureză şi micţiune
– febră
– frison
– izolat, fără simptome asociate (ex. neoplasmul renal)
Diagnosticul diferenţial al hematuriei:
– urina închisă la culoare din oligurie, icter obstructiv;
– urina roşie : hemoglobinurie, mioglobinurie, porfirinurie, ingestie de sfeclă roşie;
– sângerări de origine genitală la femei.
 PIURIA

PIURIA = prezenţa de leucocite (puroi) în urină.

Poate fi macroscopică / microscopică
Aspect macroscopic: tulbure la emisie (nu se clarifică prin adăugare de acizi sau la încălzire), poate conţine
filamente de mucus şi poate avea un miros neplăcut, chiar fetid.
Aspect microscopic: prezenţa la examenul sedimentului urinar a peste 10 leucocite/ câmp sau peste
100/mm3, grupate sau alterate.
Factori predispozanţi la apariţia piuriei: sexul feminin, litiază urinară, stricturi ureterale, adenom de prostată,
sarcina, DZ, disfuncţie neurogenă a vezicii cu stază
 PIURIA

Etiopatogenie:
Etiopatogenie:
– afecţiuni pielo-renale: pielonefrite, litiază renală infectată, tbc renală;
– afecţiuni vezicale :cistite, diverticulită, tbc, calculoză suprainfectată;
– afecţiuni uretro-prostatice: uretrite, prostatite;
– afecțiuni de vecinătate: abcese pelvine deschise în căile urinare;
– cauze generale:
generale: septicemii.
Diagnosticul diferenţial al piuriei:
– urina tulbure prin prezenţa de uraţi, fosfaţi, carbonaţi - se clarifică prin încălzire sau la adaos de acizi;
– chiluria (prezenţa de limfă în urină): aspect lăptos.
 PROTEINURIA

Normal, cantitatea de proteine eliminate prin urină nu depăşeşte 150 mg/24h (30% albumine, 70% globuline); nedecelabiă prin
metodele de laborator obişnuite.
Mecanismele de apariţie:
creşterea permeabilităţii membranei bazale glomerulare (leziuni inflamatorii sau ischemice - glomerulonefrite, sdr. nefrotic);
creşterea concentraţiei plasmatice de proteine filtrate: efort fizic, febră, IC congestivă, hipotermie, convulsii, mielom multiplu;
scăderea reabsorţiei proteinelor filtrate;
secreţie crescută de proteine (inflamţii, infecţii).
 PROTEINURIA
Cauzele proteinuriei:

Boli renale:
– GNA,
Boli extrarenale:
– GNC, – DZ,
– PNC,
– SN (proteinurie peste 3,5 g/24h), – mielom multiplu,
– afecţiuni tubulare,
– amiloidoza renală,
– LED,
– tromboza venelor renale; – EI
– malarie,
– hepatită virală B,
– polimiozită,
– sclerodermie etc.
 PROTEINURIA
Clasificare:
Proteinurie glomerulară:
– > 500 mg/24 ore, este una din cele mai frecvente,
– apare în nefropatiile glomerulare
– poate fi selectivă sau neselectivă în funcţie de gradul alterării filtrării glomerulare.
Proteinuria selectivă:
selectivă: prezența albuminelor în proporție de peste 85%, cu fracțiunile globulinice reprezentate minim.
Proteinuria neselectivă:
neselectivă: prezența atât a albuminelor cât și a fracțiilor globulinice.
Proteinurie tubulară:
– moderată, până la 2g/24 h,
– prin reabsorţie tubulară alterată a proteinelor (IRA, PNC)
 PROTEINURIA

Proteinurie de tip mixt,

mixt, glomerul
glomerulo-tubulară:
– apare în nefropatii obstructive sau tubulare.
Proteina Bence-Jones:
Bence-Jones: diagnosticul mielomului multiplu, gamapatiilor monoclonale, amiloidozei,
macroglobulinemia Waldenstrom, crioglobulinemie.
Proteinuriile intermitente:
intermitente:
– proteinuria ortostatică (apare la adolescenţi sau adulţii tineri după efort, dispare în repaus, iar sedimentul urinar este normal),
– proteinuria la frig
– proteinuria apărută în contextul altor patologii (caracter intermitent, asociată bolilor febrile acute, insuficienţă cardiacă).
 CHILURIA

Definiţie: prezenţa de limfă în urină

Mecanism: lezarea sau obstrucţia sistemului limfatic abdominal sau toracic; limfa ajunge în căile urinare datorită unei comunicări
anormale între un vas limfatic şi calea urinară.
Aspect tulbure, lăptos, care se limpezeşte prin adăugare de eter.
Cauze:
– traumatismele abdominale sau toracice,
– tumori abdominale,
– carcinomatoza abdominală,
– metastaze renale,
– filarioza.
 PIGMENTURIA

Definiţie: prezenţa în urină a pigmenţior de origine endogenă sau exogenă, care determină modificări de culoare a acesteia.
Etiopatogenie:
Etiopatogenie:
Urobilinogen: coloraţie roz-portocalie a urinei; în icterul hemolitic.
Uroporfirina şi coproporfirinele I şi III:
III: coloraţie roşie-bordo; în IMA, neoplasme, hemopatii maligne, porfirie, anemia
Biermer.
Bilirubinuria:
Bilirubinuria: în afecţiuni cu hiperbilirubinemie conjugată (excreţia este alterată): sdr familiale (Dubin-Johnson, Rotor),
medicamente (cloramfenicol, metiltestosteron), colestază recurentă benignă intrahepatică, tumori, calculi, stricturi de duct
biliar, hepatite şi ciroze hepatice.
 PIGMENTURIA

Hemoglobinuria: urină de culoare roşie, limpede; în hemoglobinuria

paroxistică nocturnă, anemii hemolitice;
Mioglobinuria: distrugeri musculare din sindroamele de strivire (urini roşii,
limpezi);
Melanuria: colorarea urinei brun-închis, apariţia ei fiind în contextul
melanosarcomului
 EXAMENUL FIZIC GENERAL
Atitudinea:
Atitudinea:
– „cocoş de puşcă”:
puşcă”: în colica renală
Faciesul:
Faciesul:
– edem palpebral în GNA
– tentă pământie în IRC
– facies pletoric - tumori secretante de eritropoietină
Tegumentele:
Tegumentele:
– IRC: palid-teroase, cu depuneri albicioase de cristale de uree (aspect de piele pudrată)
– leziuni de grataj secundare pruritului
– hemoragii cutanate
EDEMUL
EXAMENUL FIZIC GENERAL
Sdr nefrotic (E nefrotic):
– Mecanisme: hipoproteinemic prin pierdere urinară de proteine
(peste 3,5 g/24 ore). Sdr nefrotic pur = albuminurie; sdr nefrotic
impur = proteinurie + hematurie (cu/fără insuficiență renală)
– Edem hipoproteinemic: generalizat, palid, moale, temperatură
normală, nedureros
Insuficiența renală:
– Rinichiul nu mai poate elimina normal apa și sărurile → retenție
hidrosalină în interstițiu → edem
– Edem generalizat, inițial la față, palid, moale
Nefrite (E nefritic):
– Mecanism: afectare glomerulară în GN, deficit de eliminare a
sodiului și afectare capilară
Sdr vasculorenal gravidic:
– Mecanism: retenție excesivă de sodiu
– Inițial palpebral, la față, apoi gambe, cu tendință la generalizare,
Edem nefrotic
 EXAMENUL FIZIC LOCAL

INSPECŢIA
Flegmon perinefretic: bombare în regiunea lombară, cu
tumefierea tegumentelor şi accentuarea desenului
venos.
Tumoră renală voluminoasă: bombarea regiunii lombare
şi în special a flancului.
Globul vezical: bombarea regiunii hipogastrice.
 EXAMENUL FIZIC LOCAL

PALPAREA
– Normal: rinichii nu sunt palpabili (cu excepţia
persoanelor foarte slabe la care se poate uneori palpa
polul inferior al rinichiului drept)
– Consistenţă elastică, suprafaţă netedă şi regulată,
mobilitate redusă, insensibili.
– Rinichi mărit de volum: o masă care coboară în inspir
profund, are permanent un contact lombar şi participă
la mişcările respiratorii.
– Metode de palpare a rinichilor: două bimanuale
(Guyon şi Israel) şi una monomanuală (Glenard).
 EXAMENUL FIZIC LOCAL

Hipertrofia renală unilaterală: Hipertrofia renală bilaterală:

– neoplasmul renal, – boala polichistică renală,
– chist renal solitar, – hidronefroză,
– hipertrofie compensatorie – pionefroză.
(rinichi unic congenital sau
chirurgical),
– flegmon perinefretic.

Ptoza renală:
– gradul I (se palpează numai polul inferior),
– gradul II (rinichiul se palpează în întregime)
– gradul III (rinichiul se palpează în flancul sau fosa iliacă, este
„flotant” şi poate fi readus prin împingere în loja renală).
 EXAMENUL FIZIC LOCAL

PUNCTE DUREROASE:
Puncte dureroase anterioare:
– Punctul ureteral superior: intersecţia liniei orizontale ce trece prin ombilic cu
verticala care trece prin punctul Mac Burney (situat la jumătatea distanţei
spino-ombilicale);
– Punctul ureteral mijlociu: la nivelul hipogastrului, în apropierea liniei
mediene;
– Punctul ureteral inferior: porţiunea terminală a ureterului şi se cercetează
prin tuşeu rectal sau vaginal.
Puncte dureroase posterioare:
– Punctul costo-vertebral: la nivelul unghiului dintre ultima coastă şi coloana
vertebrală şi corespunde rinichiului, bazinetului şi extremităţii superioare a
ureterului.
– Punctul costo-muscular: la nivelul unghiului dintre coasta a XII-a cu
marginea externă a masei musculare lombare.
 EXAMENUL FIZIC LOCAL

PERCUŢIA:
– sensibilitate dureroasă prin percuţia regiunii lombare cu
marginea cubitală a mâinii (manevra Giordano): litiaza
renală, flegmon perinefretic, GNA, abces renal

ASCULTAŢIA:
– suflu sistolic în stenoza arterei renale sau prin
anevrisme şi compresiuni ale arterei renale.

TUŞEUL RECTAL ŞI VAGINAL:

– informaţii asupra prostatei şi vezicii urinare.