Articulatia

temporomandibulara
Particularităţi:

Denumită şi articulaţia cranio-mandibulară sau

mandibulară, se caracterizează prin
următoarele:
Este unica articulaţie mobilă a craniului,
stabileşte legătura mobilă dintre baza craniului şi
mandibulă în vederea executării funcţiilor aparatului
dentomaxilar.
Este cea mai evoluată şi diferenţiată articulaţie
a corpului uman, atât sub aspect constituţional cât
şi din punct de vedere biodinamic.
• Deşi anatomic este o articulaţie simetrică
bicondiliană, totuşi funcţional, cele două
articulaţii conlucrează, formând un complex
articular unitar.

• Corelaţia articulaţiei temporomandibulare cu

raportul dintre arcurile dentare şi cu modul de
angrenare a acestora, are o deosebită
importanţă stomatologică, prin realizarea
articulaţiei "temporomandibulodentare" sau
"temporomandibuloocluzale".
 
Constituţie:

Articulaţia este formată din următoarele

componente:
- Componente osoase
- Componente cartilaginoase
- Mijloace de unire
- Cavitatea articulară.
 
1. FOSA MANDIBULARĂ
(Fossa mandibularis) sau cavitatea
glenoidă, depresiune de formă ovalară,
adâncă de 5-7 mm, aflată
- pe faţa inferioară a scuamei osului
temporal şi
- pe versantul antero-inferior al părţii
timpanice a osului temporal.
Diviziune: Fisura petrotimpanică (Glaser)
subâmparte depresiunea în:
- Porţiunea articulată, situată anterior
de fisură, pe scuama osului temporal,
corespunde propriu-zis fosei mandibulare
(cavităţii glenoide).
- Porţiune nearticulată, situată
posterior de fisură, corespunzător părţii
timpanice a osului temporal.
• Axul mare al fosei mandibulare în raport
cu tipul individual de masticaţie, este
orientat fie transversal, fie oblic.

• În cazul direcţiei oblice, prelungirea axelor

celor două fose converg şi se
intersectează pe linia mediană a bazei
craniului, pe circumferinţa anterioară a
găurii mari a osului occipital
Configuraţie:

• Mărimea fosei mandibulare nu

corespunde exact formei condilului
mandibulei, ci este mai largă.

• Platforma concavităţii este alcătuită

dintr-o tablă osoasă subţire, deoarece nu
este supusă presiunilor masticatorii.
 
Limite:

• Anterior: se continuă cu tuberculul

articular.
• Posterior: - fisura petrotimpanică
(Glaser),
• Medial: - spina sfenoidală
• Lateral: - muchia osoasă de la rădăcina
arcului zigomatic, întinsă între tuberculul
articular şi procesul postglenoidal
2. TUBERCULUL ARTICULAR
• Sau "eminenţa articulară" este situat
anterior de fosa mandibulară pe scuama
osului temporal.
• Formaţiune specific umană, datorată
ortoscheliei, în vederea facilitării coborârii
mandibulei prin deplasarea capului
mandibulei (condilului) pe acesta.
Configuraţie:

• Proeminenţă alungită transversal, convexă în

sens antero-posterior şi concavă sub formă de
jgheab în direcţie transversală.
• Posterior descrie o pantă, în continuarea fosei
mandibulare (cavităţii glenoide), lungă în sens
sagital de 9 mm, şi abruptă faţă de orizontală,
având o înclinaţie între 5° şi 55° (înclinare medie
33°).
• Anterior tuberculul articular se termină într-o
muchie fină, care il separă de fosa infratemporală.
Limite:
• Anterior: muchia transversală interpusă
între tuberculul articular şi fosa
infratemporală
• Posterior: se continuă cu fosa mandibulară
• Medial: linia osoasă de la baza spinei
sfenoidale.
• Lateral: rădăcina anterioară a procesului
zigomatic, denumit "tubercul zigomatic
anterior".
3. CAPUL MANDIBULEI
• Condilul mandibular, de formă elipsoidală,
convex în toate sensurile, are diametrul
mare de 18-20 mm dispus transversal şi
diametrul mic de 8-10 mm situat antero-
posterior.
• Forma şi poziţia acestor formaţiuni sunt
variate, iar între ele există în general o
uşoară asimetrie.
• Direcţia axului mare este oblică postero-
medial.

• Prelungirea axelor mari ale celor doi

condili, formează un unghi obtuz având o
valoare între 145° -160°, anterior de gaura
mare a osului occipital.

• La indivizii cu mişcări mandibulare

verticale, axul mare are o poziţie
transversală
Configuraţie:
- Polii capului mandibulei, corespund
extremităţilor cu suprafeţe rugoase.
• Polul lateral este situat mai anterior, şi
inferior, polul medial se situează mai posterior şi
mai su­perior.
- Suprafaţa articulară, netedă, ocupă versantul
antero-superior al capului mandibulei,
demarcată de o linie osoasă fină.
• - Suprafaţa nearticulară, rugoasă corespunde
versantului posterior, are formă triunghiulară
îndreptată cu vârful în continuarea marginii
posterioare a ramurii mandibulei.
COMPONENTELE
CARTILAGINOASE
• 1. CARTILAJUL ARTICULAR (Cartílago
articularis) acoperă suprafeţele articulare
ale componentelor osoase.
• Este format dintr-un strat subţire de cartilaj
hialin modificat, acoperit de o membrană
fibroasă avasculară, care corespunde
pericondrului.
• In ansamblu aceste două straturi alcătuiesc
un fibrocartilaj avascular.
• 2. DISCUL ARTICULAR (Discus
articularis) sau meniscul articular,
formaţiune fibroasă, alcătuită din fibre
concentrice, care la adult devine de
structură fibrocartilaginoasă.

• Interpus între suprafeţele articulare

incongruente temporale şi mandibulare,
realizează concordanţa între acestea.
Configuraţie:
• De formă ovală sau eliptică, cu axul mare orientat
transversal, se modelează pe suprafeţele articulare ale
componentelor osoase.
• - Faţa superioară este convex-concavă, adaptată
formei fosei mandibulare (cavităţii glenoide) şi
eminenţei articulare.
• - Faţa inferioară este concavă, răspunde capului
mandibulei.
• - Marginea discului articular este mai groasă; posterior
de 3-4mm, anterior de 2mm.
• - Centrul său este subţiat, deseori perforat.
Inserţii.

• Pe flancuri discul articular aderă ferm de

polii capului mandibulei.

• Circumferinţa discului articular

(mentscului) este prinsă de capsula
articulară.
• Posterior discul articular se desprinde
într-o lamă ascendentă (temporală) şi o
lamă descendentă (mandibulară), ataşate
peretelui posterior al capsulei articulare.
• Intre aceste două lame, dinspre capsulă
pătrunde un strat de ţesut conjunctiv
vascularizat.
• Ataşamentul lax al discului articular în
partea lui posterioară, conferă un grad de
mobilitate acestuia
• Anterior, discul articular devine de
asemenea bilamelar; lamele ascendentă şi
descendentă se alătură peretelui anterior
al capsulei articulare.

• Intre cele două lame, se insera pe discul

articular fibre ale muşchiului pterigoidian
lateral.
Mijloace de unire

• Mijloacele de unire au rolul de a

cuprinde şi solidariza componentele
osoase între ele, permiţând totodată
menţinerea mişcărilor capului
mandibulei în limite fiziologice
 1. CAPSULA ARTICULARĂ
Este un manşon tronconic fibros, dispus relativ lax
în jurul capetelor osoase.
Constituţie. Capsula articulară este formată din fibre
conjunctive verticale, cu o uşoară convergenţă
inferior şi posterior grupate în:
• - Fibre lungi sau superficiale, întinse între baza
craniului şi mandibulă, (fibre
bazicraniomandibulare).
• - Fibre scurte sau profunde, dispuse între baza
craniului si circumferinţa discului articular (fibre
temporomeniscale).
• Inserţia temporală se face pe formaţiunile
osoase care delimitează suprafeţele articulare
ale cavităţii glenoide şi ale eminenţei articulare.
Anterior pe marginea tuberculului articular.
Posterior pe marginea anterioară a fisurii
petrotimpanice, astfel încât fisura rămâne
extracapsulară.
Lateral pe muchia osoasă de la rădăcina
arcului zigomatic şi versantul anterior al
procesului postglenoidal.
Medial, la baza spinei sfenoidale.
Inserţia mandibulară:

• Lateral si medial, ataşat ferm de polii

capului mandibulei, separat de inserţia în
aceste locuri a discului articular.
• Anterior pe marginea suprafeţei
articulare a capului mandibulei.
• Posterior, inferior de suprafaţa
articulară, pe aria triangulara a capului
mandibulei
 2. LIGAMENTELE ARTICULARE
A.Ligamente capsulare, sunt condensări fibroase
ale capsulei articulare, pe laturi:
a) Ligamentul lateral (Ligamentum laterale)
sau ligamentul temporoandibular, format din două
straturi, unul superficial în formă de evantai, altul
profund având forma unei benzi; are originea pe
rădăcina anterioară a procesului zigomatic
(tuberculul zigomatic anterior), fibrele converg
inferior şi posterior şi se insera pe suprafaţa
laterală şi posterioară a colului mandibulei.
• b) Ligamentul medial (Ligamentum
mediale) sau ligamentul lateral intern,
fortifică partea internă a capsulei, între
baza spinei sfenoidului şi suprafaţa
medială a colului condilului.
• Este format din fibre mai subţiri decât
precedentul.
B.Ligamente accesorii
• Sunt formate din bandelete fibroase distanţate de
capsula articulară.
• - Ligamentul sfenomandibular (Ligamentum
sphenomandibulare), se extinde de la spina
sfenoidală la lingula mandibulei şi marginea
inferioară a găurii mandibulei.
• - Ligamentul stilomandibular (Ligamentum
stylomandibulare) pleacă de pe vârful procesului
stiloidian al osului temporal şi se insera pe
marginea posterioară a unghiului mandibulei.
Cavitatea articulară

• Cavitatea articulară este divizată de

discul articular în două compartimente
distincte atât anatomic cât şi
funcţional.
• Capsula articulară este tapisată
corespunzător celor două
compartimente, de membrane
sinoviale
1. COMPARTIMENTUL (ETAJUL)
MENISCOTEMPORAL
• Are o poziţie antero-superioară, este mai
larg şi se situează între faţa superioară a
discului articular şi feţele articulare
temporale.
• Membrana sinovială superioară
(Membrana synovialis superior),
suprameniscală este laxă, se ataşează
împreună cu capsula pe circumferinţa feţei
articulare temporale şi a meniscului.
2. COMPARTIMENTUL (ETAJUL)
MENISCOMANDIBULAR
•Sau menisco-condilian, mai îngust, orientat postero-inferior,
între faţa inferioară a discului articular şi capul mandibulei.

Membrana sinovială inferioară (Membrana synovialis

inferior), submeniscală se insera pe periferia discului
articular şi pe capul mandibulei, corespunzător inserţiei
capsulei articulare.
Posterior, deoarece inserţia are loc pe aria triangulara, o
parte a colului capului mandibulei are o situaţie
intracapsulară.