Stomatitele

Conduita în viziunea PCN si

programuluiCIMC

Tatiana Jalba
 ”Mâncarea este una ”Doctorul viitorului
dintre cele mai mari nu va mai trata omul
bucurii ale vietii, dar am cu medicamente, ci
ajuns la punctul in care mai curând va trata și
transformam hrana in preveni bolile prin
dusman, in ceva de ce ne nutritie”
este teama”
Thomas Edison
Jamie Oliver
 Obiectivele lectiei:

1. Definitie
2. Clasificare
3. Tablou clinic
4. Profilaxie
5. Tratament
6. Conduita
 Stomatitele
maladii a cavităţii bucale care variază după
factorii etiologici şi semnele clinice.

Pot apărea primar sub acţiunea diferitor agenţi patogeni sau pot
constitui o manifestare a altor maladii infecţioase, alergice,
somatice
 Etiologia:
• Stomatitele pot fi de etiologie:
- microbiană (stafilococi, streptococi, candide
etc),
- Virală (85%)
- posttraumatică,
- alergice,
- otrăviri cu diferite metale.
 Factori favorizanţi
• maladii somatice şi infecţioase,
• avitaminozele,
• folosirea îndelungată a antibioticelor şi altor
medicamente sau supradozarea lor,
• alimentaţia incorectă.
 După gradul de afectare a mucoasei
cavităţii bucale
• Catarale
 După gradul de afectare a mucoasei
cavităţii bucale
• Ulceroase
 După gradul de afectare a mucoasei
cavităţii bucale
Aftoase
 Stomatita candidozică (Mărgăritărelul)

• Mărgăritărelul este provocat de ciupercile de genul

Candida, ce fac parte din flora normală a organismului
şi se găsesc în cavitatea bucală, intestin, piele. In
anumite condiţii aceşti fungi devin patogeni şi
cauzează apariţia fenomenelor patologice
 Factorii favorizanţi
• Prematuritatea, nou-născutul şi sugarul mic
( mucoasa bucală uscată, uşor vulnerabilă);
• Igiena deficitară a cavităţii bucale;
• Deficienţe nutriţionale şi imunitare;
• Tratament prelungit cu antibiotice
 Tabloul clinic
• Debut- lent asimtomatic,
• copiii devin neliniştiţi, refuză sînul, au somnul
superficial.
• Copiii mai mari acuză dureri în cavitatea
bucală mai ales după alimentele fierbinţi, un
gust neplăcut în gură.
• Temperatura corporală este normală sau
subfebrilă.
 Examinarea cavităţii bucale
• Depozite albicoase, uşor aderente de mucoasa bucală, care pot fi
confundate cu laptele coagulat.
• Uneori culoarea peliculelor poate fi cenuşie, galbenă sau brună.
• Mucoasa subiacentă este intens congestionată, edemaţiată şi
lucioasă.
• Boala neglijată se poate extinde pe mucoasa obrajilor, palatinul moale
şi dur, faringe, amigdale, căile respiratorii, tubul digestiv.
 Tratamentul
• regimul corect de îngrijire al copilului.(se vor
respecta cerinţele dezinfectării tetinelor,
biberoanelor, linguriţelor)
• regim alimentar raţional, bogat în vitamine
cu reducerea glucidelor.
 Tratament local:
• cavitatea bucală se spală cu o materie curată, înfăşurată în
jurul degetului şi umezită în soluţie salină (1 linguriţă de
sare de bucătărie / 200 ml apă) după care mucoasa bucală
poate fi tratată cu soluţie de violet de genţiană de 0,5% sau
cu soluţii apoase de 1-2% coloranţi anilinici.
• Foarte efectivă este badijonarea bucală cu suspensie de
nistatin, micostatin, levorin (1 comprimat - 100000 UA/ 2
ml lapte matern).
• La şcolari se recomandă irigaţia cavităţii bucale cu soluţie
apoasă de iod (la 1/2 pahar de apă – 5 sau 10 picături de
tinctura de iod).
https://www.youtube.com/watch?v=O4W7WW7xNkY
film
• In cazuri grave remediile antimicotice sunt recomandate intern:
nistatin - 50000 UA /kg, levorin - 25000 UA /kg, zilnic în 4-5 prize în
decurs de 7-10 zile.
• Efective sunt şi remediile stamicin, pimafucin, miconazol.
• Cu scop de a preveni recidivele se recomandă de continuat irigaţia
cavităţii bucale după lichidarea totală a mărgăritărelului încă 6-12
zile.
 Profilaxia candidozelor în maternitate:
• Diagnosticarea şi tratarea leziunilor micotice ale
gravidelor;
• Examenul medical al personalului medical şi
îngrijitor;
• Respectarea regulilor de îngrijire a nou-născutului, a
regimului alimentar;
• Izolarea copiilor bolnavi în saloane separate;
• Neadmiterea persoanele cu boli micotice la îngrijirea
copiilor.
 Stomatita catarală
• apare în cursul altor maladii, de obicei
infecţioase (difterie, scarlatină, rugeolă, etc), la
dereglarea alimentaţiei (alimente prea calde sau
condimentate), prezenţa dinţilor cariaţi, sub
acţiunea substanţelor acide sau alcaline,
medicamentelor.
 Manifestări clinice
• Congestia şi tumefierea mucoasei cavităţii bucale;
• Afectarea limbii, care recapătă un aspect fumuriu, uneori pot apărea
depozite albicioase, uşor detaşabile, care produc ulceraţii, dureri
mari;
• Se inflamează şi gingiile, care pot sângera uşor;
• Copiii devin neliniştiţi din cauza durerilor, refuză hrana;
• Apare o salivaţie abundentă, febră.
• Creşterea ponderală se stopează şi poate conduce la retard ponderal.
• Dacă tratamentul bolii de bază este eficace, îngrijirea este raţională,
inflamaţia catarală dispare repede.
• În caz contrar pe fundalul unei reactivităţi joase a organismului,
stomatita catarală evoluează în stomatită ulceroasă.
 Stomatita ulceroasă
• boală rară în deosebi se observă la copiii cu malnutriţie şi maladii cronice,
determinate de germeni saprofiţi bucali sau diferite bacterii patogene (stafilococii
şi streptococii).
• De asemenea se înregistrează mai frecvent la şcolari şi adolescenţi, care au dinţi
cariaţi.
 Manifestări clinice
• Se modifică starea generală a copiilor prin apariţia febrei (38-390C) semnelor de intoxicaţie
(astenie, cefalee, indispoziţie, iritabilitate, inapetenţă etc);
• Apar dureri locale, spontane, provocate la masticaţie;
• Apare sialoree, halenă fetidă, adenopatie satelită,dureroasă;
• Gingiile se tumefiază, sîngerează uşor;
• Pe mucoasa cavităţii bucale, faringelui apar ulcere cu diametrul 2-3 mm acoperite cu membrane
albe cenuşii sau brune (prezenţa sîngelui);
• În cazurile severe ulcerele confluează, formînd suprafeţe erozive întinse.
• Complicaţiile: tonzilite, abcese tonzilare, septicemie, pneumonii, otite
Tratamentul stomatitei catarale şi ulceroase

• Deoarece stomatitele apar pe fundalul unor

maladii infecţioase, in primul rând se va trata
boala de bază.
• Tratamentul local are ca scop profilaxia
infecţiei secundare sau înlăturarea ei.
• Se recomandă irigaţia cavităţii bucale de câteva ori pe zi cu soluţie de
permanganat de potasiu 1: 6000, apă oxigenată 3% (2 linguri la 1/4
pahar cu apă).
• Ulcerele bucale pot fi prelucrate cu violet de genţiană sau soluţie
apoasă albastru de metilen de 1% ( vezi stomatita micotică).
• Buzele se ung cu vaselină sau ulei vegetal steril.
• In ulceraţii sunt foarte efective şi grăbesc epitelizarea aplicaţiilor pe
5-10 minute cu fermenţi proteolitici (tripsin, hemotripsin, hemopsin)
diluaţi în sol. fiziologică sau novocaină (1 mg de ferment la 1 ml
soluţie) sau aplicaţii cu furacilină, care vor grăbi epitelizarea
mucoasei.
• La soluţia de ferment poate fi adăugat şi un antibiotic după testarea
sensibilităţii (25000 UA la 1 ml soluţie).
• Epitalizarea mucoasei va fi grăbită prin badijonări cu ulei de măcieş,
cătină albă, vitamina A, caratolină, vinilină.  Intern se administrează
antihistaminice, vitamine. Hrana se recomandă uşor asimilabilă.
 Stomatita aftoasă
(Stomatita Herpetică acută)
• stomatita primară provocată de virusul Herpes simplex.
• Sursa de infecţie pot fi copiii bolnavi şi purtătorii de viruşi. Infecţia se răspândeşte
pe cale aerogenă sau pe cale de contact.
• Perioada de incubaţie constituie 2-6 zile. Contagiozitatea
virusului nu este mare, însă cu toate astea se pot declanşa
epidemii în instituţiile preşcolare.
• Mai frecvent se îmbolnăvesc copiii de vîrsta 1-3 ani.
• Actualmente boala se întîlneşte şi la sugari, mai ales la cei ce se

alimentează artificial .
 Manifestări clinice
• Debutul bolii este acut, însoţit de febră, fenomene toxice;
• Local pe mucoasa cavităţii bucale apar iniţial nişte pete congestive, care
trec apoi în vezicule
• Veziculele sparg şi formează aşa numitele afte - eroziuni de formă rotundă
cu diametrul 1-5 mm, trasate cu un halou eritematos în jur, acoperite cu o
membrană fibrinoasă de culoare galbenă-cenuşie, hemoragică.
• Aftele pot conflua şi forma suprafeţe erozive masive. Aceste simptome
sunt însoţite de dureri acute, ce vor deregla vorbirea, masticaţia şi
înghiţirea hranei;
• Buzele se tumefiază, pot apărea şi aici elemente veziculare mici;
• Se intensifică salivaţia, apare mirosul fetid din gură;
• Se măresc şi sunt dureroşi la palpare ganglionii limfatici regionali. In
dependenţă de gravitatea bolii numărul aftelor variază de la 3-5 la 30-50.
• După gravitate stomatita aftoasă poate fi uşoară, moderată şi gravă.
Tratamentul
 Probleme posibile la părinţi:
• Informaţii insuficiente despre boala dată;
• Subaprecierea stării copilului cu risc de
suprainfecţie;
• Dificultăţi la crearea regimului corect de
îngrijire şi alimentar;
• Defecte în educaţia copilului.
 Consilierea părinţilor:
• Completarea cunoştinţelor părinţilor referitor maladiei la
copil;
• Crearea mediului de îngrijire (încăpere curată, bine aerată
etc);
• Instruirea părinţilor cu referire la îngrijirea copilului,
efectuarea irigaţiei cavităţii bucale;
• Instruirea părinţilor referitor alimentaţiei, respectarea
măsurilor igienice la prepararea bucatelor;
• Instruirea părinţilor privitor semnelor de pericol şi adresarea
imediată la medic în caz de apariţie a lor.
 Profilaxia
• Promovarea alimentaţiei naturale pînă la vârsta de 2 ani;
• Menţinerea în curăţenie a glandei mamare în alimentaţia
naturală;
• Dezinfectarea periodică a jucăriilor;
• Dezinfectarea veselei în alimentaţia artificială;
• Folosirea unei cantităţi suficiente şi proaspete de hrană;
• Evitarea contactului cu persoane bolnave;
• Păstrarea corectă a alimentelor;
• Tratamentul maladiilor concomitente
Întrebări???