VARICELA LA COPII

Definiţie

• Varicela este o boală virală, extrem de

contagioasă determinată de virusul varicelozoster
(VVZ), caracteri­zată clinic printr-o erupţie
veziculară care apare în mai multe unde eruptive.

Imunitatea postinfecţioasă este durabilă, pe toată viaţa. Reîmbolnăгvirile de

varicelă sunt excepţionale (< 3%)
 ETIOLOGIA
 Agentul etiologic este virusul varicelozosterian, rezistent
în mediul extern, sensibil la temperaturi înalte.
 EPIDEMILOGIA.
 Varicela este răspândită în întreaga lume, apărând endemic în oraşe,
uneori în epidemii.
 Morbiditatea prin varicelă este mare, în ţara noastră constitue 140-
260 la 100.000 locuitori/an.
• Sursa de infecţie -bolnav de varicela, a cărui perioadă de
contagiozitate începe cu 1-2 zile înainte de apariţia erupţiei şi
durează aproximativ 5 zile după apariţia ultimului puseu
eruptiv.
• bolnav cu herpesul zosterian acut.
• Căi de transmitere. =primordial pe cale aeriană şi prin
transportul de curent de aer, chiar de la etaj la etaj.
Transmiterea indirectă, prin obiecte contaminate, este rar
întâlnită.

• Virusul varicelozosterian poate persista mai mulţi ani în stare latentă

în celulele nervoase, cauzând apariţia herpesului zoster mai târziu în
deosebi la adulţi. Astfel, varicela reprezintă primoinfecţia cu VZV, iar
herpesul zosterian apare ca răspuns al unui organism parţial imun.
Clasificare
• Clasificarea varicelei în funcţie de tipul bolii
Forme clinice:
Tipice.
Atipice:
 Rudimentară
 Gangrenoasă
 Hemoragică
 Buloasă
 Generalizată (viscerală)
• Clasificarea varicelei în funcţie de gradul de severitate a bolii
Forme clinice:
 Uşoare
 Medii
 Severe
Criterii de gravitate în varicelă
Generale: Afectarea SNC (semne de intoxicaţie generală,
vome repetate, halucinaţii, dereglări ale conştienţei,
convulsii). Sindromul de crup – laringotraheită stenozantă
Locale: Numărul elementelor eruptive şi mărimea lor .
Caracterul erupţiilor (hemoragice, gangrenoase, buloase, )

Clasificarea varicelei în funcţie de caracterul evoluţiei bolii

Forme clinice :  Cu complicaţii.  Fără complicaţii.
 Tabloul clinic
• Perioada de incubaţie durează 11-21 zile (în medie 2
săptămâni).
• Boala poate începe cu prodrom de scurtă durată (1-2
zile) care se manifestă prin:
cefalee, febră, inapetenţă, vărsături, erupţii rash -
scarlatiniforme.
Însă mai frecvent perioada preeruptivă rămâne
neobservată sau lipseşte şi varicela începe acut cu febră
(37,5-38,5°C) şi erupţii varicelare.
 Perioada eruptivă
 Erupţia în varicelă apare pe trunchi, pe faţă, pe pielea capului şi
membre. Elementele eruptive la început sunt macule mici (2-6
mm), rotunde sau ovale, de culoare roşie.

 In 6-8 ore maculele se transformă în papule care după alte 6-8 ore
devin vezicule înconjurate de o zonă eritematoasă.

 Vezicula varicelei este uniloculară, se rupe uşor la micro-

traumatisme, este pruriginoasă. În varicela necomplicată după 12-
24 ore lichidul veziculelor devine tulbure, centrul veziculei se
înfundă, conducând la ombilicarea elementului eruptiv. (elemente
avortate).
 Concomitent cu apariţia exantemului creşte temperatura corpului,
realizând o cur­bă ondulată.
 În următoarele 24-48 ore vezicula devine plată, se usucă, formând
crustă, care va cădea după 5-10 zile fără să lase cicatrice, doar o
depigmentare uşoară. Veziculele suprainfectate, însă, lasă cicatrice.
Unele macule şi papule nu ajung în stadiul de veziculă.
 Erupţia în varicelă apare scandat, în 3 sau mai multe puseuri, la
intervale de 2-3 zile, determinând un polimorfism fals (prezenţa
concomitentă de macule, papule, vezicule şi cruste pe aceeaşi zonă de
tegument).
 Numărul elementelor eruptive ajunge până la zeci şi sute. Uneori
erupţia este foarte bogată, mai ales la adolescenţi şi adulţi, dar şi la
copii poate fi cu multe pusee eruptive.
Veziculele se răspândesc şi pe
mucoasa bucală, conjunctivală,
anogenitală, mai rar, laringiană, se
sparg uşor, transformându-se în
eroziuni-ulceraţii superficiale.

 Starea generală a bolnavului de

regulă este moderat afectată. Febra,
cefaleea, starea de rău însoţeşte
fiecare puseu eruptiv, în multe cazuri,
cel mai supărător simptom este
prurita.
Evoluţia şi caracterul erupţiilor în varicelă
• Enantemul:
• macule
• Vezicule
• ulceraţii superficiale
Localizarea pe mucoasa:  bucală  conjuctivală  anogenitală
 laringiană
Pe mucoase veziculele ulcerează rapid sub formă de afte cu
conţinut gălbui cu contur roşu
 Erupţia apare în mai multe pusei (la fiecare 1-2 zile), fiecare
fiind însoţit de ascensiune termică
 Fiecare val eruptiv este însoţit de un croşet febril
 Fenomen „polimorfism fals” – pe aceeaşi zonă de tegument
sunt prezente elemente eruptive în diferite stadii de evolutive
Evoluţia varicelei este de regulă uşoară, urmată de
imunitate durabilă. Probleme dificile prezintă
persoanele imunodeprimate (leucemii, SIDA, astm
bronşic, etc) şi cei cu alte maladii severe ca diabetul
zaharat, ciroza hepatică, etc.
 FORMELE CLINICE
• Se disting forme tipice şi atipice, după gravitate
pot fi uşoare, medii şi severe. Formele uşoare
sunt tipice şi atipice (abortivă sau rudimentară, în
care erupţia rămâne în stadiul de maculă sau papulă
şi frustă).
• Forma medie prezintă simptomologia descrisă mai
sus.
Varicela severă
• se caracterizează prin erupţie bogată,
hipertermie, toxemie, stare generală gravă,
pneumonie variceloasă primară, apare mai
frecvent la adulţi la care varicela, asemenea altor
infecţii virale, evoluează de obicei mai sever ca la
copii. Formele severe de varicela ţin în primul
rând de caracteristicile individuale ale
macroorganismului şi pot fi: hemoragică,
gangrenoasă şi generalizată (viscerală).
 Varicela hemoragică.
• Apare la copii imunodeprimaţi (leucemie, terapie
prelungită cu corticosteroizi, SIDA etc.). În aceste
cazuri după 2-3 zile lichidul veziculelor devine
hemoragic, apar hemoragii cutanate, etc cu o
evoluţie adesea letală.
Varicela gangrenoasă.
• Este caracterizată prin apariţia necrozei cu
ulceraţii adânci cu regenerare de lungă durată. Se
marchează la copii slăbiţi, cu hipotrofie.
Varicela generalizată.
• Se pot îmbolnăvi nou-născuţii şi persoanele
imunodeprimate. Este însoţită de febră, erupţie
abundentă, pneumonie variceloasă, hepatită,
afectări renale etc. şi decese frecvente.
Varicela congenitală.
• Este caracterizată prin cicatrice tegumentare,
anomalii oculare, afectare cerebrală. Se dezvoltă
când infecţia intrauterină s-a pro­dus în primele
3-4 luni ale sarcinii.
 COMPLICAŢIILE
varicelei sunt determinate de virusul VZ cît şi prin
suprainfecţie.
• Complicaţiile prin VVZ sunt rare: pneumonia
variceloasă, laringita, encefalita.
• Pneumonia variceloasă (primară) apare deseori în
varicela congenitală, la copii imunodeprimaţi sau la adulţi.
• Laringita sau crupul varicelos este determinată de locali­
zarea erupţiilor pe mucoasa laringiană. Se caracterizează
prin tuse lătrătoare, voce răguşită, dispnee inspiratorie,
insuficienţă respiratorie.
• B. Complicaţii prin supuraţie. Leziunile cutanate
suprainfectate cu streptococ beta-hemolitic rezultă:
erizipel, glomerulonefrita difuză acută, septicemia,
furuncule, abcese, flegmoane, celulite, pneumonie
bacteriană, septicemie etc.
• Encefalita variceloasă - cea mai severă
complicaţie se înregistrează foarte rar. Tabloul
clinic al encefalitei variceloase prezintă: febră,
cefalee, mers nesigur, nistagmus. Encefalita
variceloasă evoluează spre vindecare completă
în 80% din cazuri: aproximativ 15% - rămân cu
sechele, decesul survine în 5% cazuri.
• Alte complicaţii: mielita, nevrita optică, sindrom
Rei, keratita, orhita, hepatita, pancreatita,
miocardita.
Diagnostic
• Date epidemiologice
• Date clinice (examen obiectiv)
• Date paraclinice (examen de laborator)
Date epidemiologice
• Contact cu bolnavul cu varicelă sau Herpes
Zoster
• Situaţie epidemică la varicelă în zona geografică
• Cazuri de varicelă în instituţia şcolară,
preşcolară, etc.
• Pacient din focar de varicelă
• A suportat sau nu varicelă
Date clinice (examen obiectiv)
• Debut acut
• Febră
• Exantem (macule, papule, vezicule) cutanat şi
partea piloasă a capului
• Enantem (macule, vezicule, ulceraţii superficiale) pe
mucoasele bucale, conjuctivală, anogenitală,
laringiană
• Fenomen „polimorfism fals”
• Erupţii în pusei
• Tuse, conjunctivită, rinofaringită discretă
În formele severe

•hipertermie
•Cefalee
•Vome repetate
•Convulsii
•Erupţie abundentă
•Erupţii cutanate cu caracter hemoragic,
gangrenos, bulos
• Afectarea organelor viscerale
 TRATAMENT
• Varicela se tratează la domiciliu, în condiţii de
izolare. Spitalizarea este indicată doar în cazurile
severe, pacienţilor imunodeprimaţi, cu complicaţii.
• Tratamentul varicelei este simptomatic, având la
bază îngrijirile curente cu respectarea igienei pielei -
prelucrarea veziculelor cu soluţii de antiseptice
uşoare (alcool, 1% verde de briliant, albastru de
metilen), şi mucoaselor - prin irigaţii cu infuzii de
muşeţel (romazulan).
• Repausul la pat este obligatoriu 7 zile, sau mai mult
(conform formei clinice). Baia nu este permisă până
la uscarea crustelor. Antibioticele sunt indicate
numai în complicaţiile bacteriene. Pentru controlul
durerii si al febrei se recomandă Paracetamol sau
Ibuprofen. Pentru a diminua pruritul sunt efective
antihistaminicele.
• Tratamentul antiviral cu Acyclovir (Zovirax, Foscavir,
Famvir, Valtrex, Denavir) în varicela are efecte
benefice dacă este început în primele 24 ore de la
debutul erupţiei: reduce durata şi severitatea bolii,
precum şi incidenţa complicaţiilor şi mortali­tăţii. Astfel,
tratamentul obligatoriu cu acyclovir se recomandă în
următoarele situaţii: la imunodeprimaţi (leucemii,
SIDA), formele severe, gravidele în trimestrul III de
sarcină. În mod normal copiii cu varicela fara alte
afectiuni nu necesita tratament antiviral
• Hormonii corticoizi au efect nefavorabil asupra
varicelei, determinând generalizarea şi agravarea
erupţiei. Corticoterapia are rezultate bune în
tratamentul encefalitei variceloase.
 PROFILAXIE
• izolarea la domiciliu sau la spital pentru 5 zile
după ultima erupţie proaspătă.
• E obligatorie declararea la CMP.
• Copiii contacţi vor fi în carantină şi supravegheaţi
21 de zile din momentul contactului.
• Profilaxia contacţilor cu imunoglobuline umane
specifice varicela-Zoster (VZ) este indicată la
persoane cu imunodeficienţă.
 Profilaxie specifică
Imunizarea activă.
• Primul vaccin anti-VVZ a fost utilizat în 1974 de
către Takahashi în Japonia.
• Procentul de seroconversie este de 83-92%,
imunitatea postvaccinală durează 10-20 ani la
copiii vaccinaţi cu doză unică la vârsta de 12-15
luni.
• Se prevede introducerea vaccinării copiilor anti-
VVZ în S.U.A. şi alte ţări.