Atenția si Voința

Procese Psihice reglatorii

ATENŢIA

Atenţia este fenomenul psihic de

activare selectivă, concentrare şi
orientare a energiei psihonervoase în
vederea desfăşurării optime a
activităţii psihice, cu deosebire a
proceselor senzoriale şi cognitive.
Ce însemnă a fi atent


A fi atent – a fi orientat
către ceva anume

A fi atent – a fi atras de ceva
anume

A fi atent – a ignora cât mai
mult din tot ce există pentru a
te concentra asupra a ceea
ce te interesează!
Formele atenției

1. În funcţie de natura reglajului (involuntar/voluntar), atenţia poate fi:

a) Atenţia involuntară, întâlnită şi la animale. Ea poate fi determinată
de factori externi (intensitatea stimulilor, apariţia sau dispariţia bruscă
a stimulilor, mobilitatea unui stimul pe fondul unor stimuli ficşi,
gradul de complexitate al stimulului) şi factori interni (interesul faţă
de un obiect, trăirea afectivă pozitivă a relaţiei cu obiectul);
b) Atentia voluntară, este intenţionată şi autoreglată conştient.
Autoreglajul se exprimă în orientarea intenţionată spre obiectul
atenţiei, intensificarea activităţii psihice, inhibarea altor preocupări,
izolarea de excitanţi perturbatori, mentinerea concentrării atenţiei pe
durata necesară etc.
Formele atenției

 2. În funcţie de direcţia principală

de orientare, atenţia poate fi:
a) Atenţia externă- obiectul atenţiei
se află în exteriorul individului
(observarea unui peisaj, ascultarea
unei conferinţe etc.);
b) Atenţia internă- obiectul atenţiei
se află în interiorul psihicului
individului: suntem preocupaţi de
rezolvarea unei probleme, suntem
captivaţi de amintiri etc
Însușirile atenției

1) Volumul atenţiei- cantitatea de elemente asupra cărora se poate orienta şi concentra

atenţia simultan. Volumul mediu al atenţiei este de 5-7 elemente.
2) Stabilitatea atenţiei- persistenţa în timp a posibilităţii de a menţine atenţia asupra unui
obiect, fenomen sau acţiune. Ea creşte odată cu vârsta (12-15 minute la preşcolari, 40-50
minute la adulţi).
3) Concentrarea atenţiei- focalizarea atenţiei asupra unui obiect şi inhibarea altor factori
perturbatori.
4) Distributivitatea atenţiei- focalizarea atenţiei asupra mai multor obiecte în mod simultan.
De exmplu, un elev poate asculta ce spune profesorul şi lua notiţe în acelaşi timp.
5) Mobilitatea sau flexibilitatea atenţiei- deplasarea şi orientarea de la un obiect la altul în
intervalele cerute de desfăşurarea activităţii. De exemplu, piloţii aparatelor de zbor
trebuie să perceapă rapid o multitudine de stimuli care variază în timp.
VOINȚA

Voinţa reprezintă un proces psihic complex de reglaj superior,

realizat prin mijloace verbale şi constând în acţiuni de
mobilizare şi concentrare a energiei psihonervoase în vederea
biruirii obstacolelor şi atingerii scopurilor conştient stabilite.
Voința este o formă de autoreglare a
conduitei. Este o autoreglare conștientă
pentru că în urma deliberărilor alegem în
cunoștință de cauză varianta de acțiune.
Reglajul voluntar

 Reglajul voluntar se manifestă fie ca

iniţiere şi susţinere a acţiunilor, fie ca
amânare sau diminuare a acestora.
 Reglajul voluntar se realizează prin
intermediul efortului voluntar.
 Efortul voluntar constă într-o
mobilizare a resurselor fizice,
emoţionale şi intelectuale prin
intermediul mecanismelor verbale. El
este trăit ca o stare de tensiune, de
încordare internă, de mobilizare a
resurselor în vederea depăşirii
obstacolului.
Fazele actului voluntar

1) Actualizarea motivelor care determină scopul acţiunii, formularea intenţiei de a realiza acest scop şi
construirea planului de rezolvare a acţiunii.
 În activităţile simple, acest moment este urmat de execuţia efectivă.
2) Lupta motivelor este generată de apariţia mai multor motive şi scopuri aferenţe lor. Unele motive au
satisfacţii imediate dar nu sunt foarte valoroase, pe când altele sunt mai puţin tentante, dar sunt
importante pentru viitor.
 Deliberarea implică efort de evaluare a motivelor.
3) Luarea hotărârii presupune alegerea unui motiv şi scop şi inhibarea altora sau amânarea lor. Acum
planul mental se îmbogăţeşte şi se definitivează.
4) Executarea hotărârii luate sau realizarea efectivă a planului şi atingerea scopului. În această fază sunt
pregătite şi utilizate mijloace materiale, se însuşesc cunoştinţe, deprinderi, se dezvoltă capacităţi.
 În acţiunile mai complexe, această fază este urmată de verificare rezultatului şi formularea unor
concluzii valoroase pentru activitatea viitoare.
Calitatea voinței

1. Puterea voinţei se exprimă în intensitatea

efortului depus de o persoană pentru a
depăşi obstacolele şi atinge scopurile .
 Slăbiciunea voinţei reprezintă incapacitatea
de a realiza efortul voluntar cerut.
2. Perseverenţa presupune relizarea efortului
voluntar pe o perioadă îndelungată de timp,
chiar şi în condiţii extrem de dificile.
 Opusul perseverenţei este încăpăţânarea-
urmărirea unor scopuri când împrejurările
nu oferă şanse de reuşită.
 Calitatea voinței

 3. Independenţa voinţei- tendinţa

constantă de a lua hotărâri în baza
chibzuinţei proprii. Acestă calitate nu se
identifică cu lipsa de receptivitate faţă
de opiniile celor din jur. Ea implică
atitudine critică faţă de opiniile
personale şi ale celorlalţi.
 Opusul ei este sugestibilitatea.
 4. Promptitudinea reprezintă
rapiditatea cu care omul deliberează
într-o situaţie complexă şi adoptă
hotărârea cea mai potrivită.
 Opusul ei este nehotărârea
Calitatea voinței

Calmul în situații de incertitudine –

expresia capacității de autocontrol, de evaluare lucidă
a variantelor de acțiune și adoptarea celei care permite
obținerea de „benficii” maxime cu „costuri” minime
Temă – vă rog să răspundeți la următoarele întrebări
în scris până la sfârșitul acestei săptămâni:

1. Cum caracterizați un om cu voință puternică?

2 Dar un om cu voință slabă?

3. Cum caracterizați un om nehotărât?

4. Alegeți exemple din experiența proprie când deciziile

v-au fost influențate de afectivitate?