1
Teorii explicative privind geneza, natura și
funcțiile jocului
Delimitări ludice conceptuale
Teoriile biologizante
Teoriile psihosociale
OROIAN ANCUȚA
POL ANIȘOARA FIRUȚA
COSMINA
BOLOȘ
ANA
STUDENT
MARIA
ELE FECHETE
ȘERBAN FĂGĂRAȘ SIMONA
RALUCA GABRIELA MANUELA
Jocul nu este numai ocupația principală a copiilor, sau forma fundamentală
specifică acestei vârstei. Oricine poate observa jocul felin al puilor de pisică,
salturile pline de imprevizibil și abilitate, de apucare a unui ghemotoc de hârtie
atârnat, sau altele asemenea acestora. De altfel, în încercarea de a identifica cât
mai concret variabilele forme de activitate umană, psihologii au pornit de la joc,
continuând în mod cronologic, dar și intercondiționată, cu învățarea, munca și
creația. Regăsim ludicul în fiecare din celelalte trei forme menționate, întrucât
existența întregii omeniri este un joc "de a fi", iar jocul este legat nemijlocit de
imaginație, acesta fiind o componentă obligatorie la nivelul fiecărei personalități în
parte. Considerat din punct de vedere al formei pe care o poate lua, jocul este o
acțiune liberă, situată în afara vieții obișnuite de care nu este legat nici un interes
materiale nemijlocit și care nu urmărește inițial nici un beneficiu.
Ea are ca obiect de studiu următoarele
, c o n s i d e r a t
• jocul
fenomen
an t ro p o l o g i c ș i • teoriile
isto r i co -s o c ia l, î n
i
despre
l p ro c e s u l u
cadru joc
instructiv
PEDAGO u c a ti v, d a r ș i în
ed
afa r a a c e s t u i a
JOCULUI
jocului în
didactic cu
raport cu
transmiterea unor
diferite grupuri competente ludice
și categorii de didactic
beneficiari metodologice
Repere ale evoluţiei concepţiei asupra activităţii de joc