• În realizarea unor sisteme automate de poziţionare,
un interes deosebit prezintă dispozitivele numite transformatoare rotative. Constructiv ele se aseamănă cu o maşină electrică în sensul că au o armătură statorică şi un rotor cilindric realizat ca şi statorul din tole de oţel electrotehnic. • În crestăturile armăturii statorice sunt dispuse două înfăşurări identice, bi sau multipolare, decalate spaţial cu 90 grade electrice care produc fiecare câmpuri magnetice pulsatorii, sinusoidale în timp şi spaţiu, la periferia interioară a statorului. • Cuplajul magnetic între înfăşurările statorice şi rotorice se poate modifica prin schimbarea poziţiei relative a celor două armături. • Prin urmare, transformatorul rotativ stabileşte o legătură suplimentară între tensiunile statorice şi cele rotorice prin unghiul de poziţie al rotorului care introduce un raport de transformare subunitar şi un anumit defazaj. • Una din principalele aplicaţii ale transformatoarelor rotative este în cadrul sistemelor automate de poziţionare unghiulară. • Există o perfectă analogie între ele şi selsine. • Se folosesc două transformatoare rotative- unul emiţător şi unul receptor. • Înfăşurarea rotorică 1 a transformatorului rotativ emiţător TRE este alimentată de la o sursă de c.a. ( de regulă 400-500 Hz). • Înfăşurările statorice ale transformatorului emiţător sunt legate în opoziţie cu cele omoloage ale transformatorului receptor TRR. De la înfăşurarea 2 a transformatorului receptor se ia tensiunea de ieşire Ur2, care se aplică la intrarea unui amplificator care, la rândul său, comandă un motor de c.a. ce antrnează sarcina, pentru a o aduce în poziţia cerută de procesul comandat. • Rotorul transformatorului emiţător este deviat cu unghiul θe , mărime impusă sistemului de poziţionare. • Rotorul transformatorului receptor este solidar cu arborele de ieşire al sistemului, fiind în general deviat cu un unghi θr , diferit de θe. • Tensiunea de ieşire are valoarea:
unghiul de dezacord între valoarea impusă
θe la intrarea sistemului şi valoarea θr la ieşire. • Tensiunea de ieşire este deci o funcţie de abaterea θ; • se anulează pt. θ=0; • creşte cu θ până la , având proprietăţile necesare pentru a fi utilizată într-un sistem de poziţionare