Sunteți pe pagina 1din 10

Transformatoare rotative

• În realizarea unor sisteme automate de poziţionare,


un interes deosebit prezintă dispozitivele numite
transformatoare rotative. Constructiv ele se
aseamănă cu o maşină electrică în sensul că au o
armătură statorică şi un rotor cilindric realizat ca şi
statorul din tole de oţel electrotehnic.
• În crestăturile armăturii statorice sunt dispuse două
înfăşurări identice, bi sau multipolare, decalate
spaţial cu 90 grade electrice care produc fiecare
câmpuri magnetice pulsatorii, sinusoidale în timp şi
spaţiu, la periferia interioară a statorului.
• Cuplajul magnetic între înfăşurările statorice
şi rotorice se poate modifica prin schimbarea
poziţiei relative a celor două armături.
• Prin urmare, transformatorul rotativ
stabileşte o legătură suplimentară între
tensiunile statorice şi cele rotorice prin
unghiul de poziţie al rotorului care introduce
un raport de transformare subunitar şi un
anumit defazaj.
• Una din principalele aplicaţii ale
transformatoarelor rotative este în cadrul
sistemelor automate de poziţionare
unghiulară.
• Există o perfectă analogie între ele şi selsine.
• Se folosesc două transformatoare rotative-
unul emiţător şi unul receptor.
• Înfăşurarea rotorică 1 a transformatorului
rotativ emiţător TRE este alimentată de la o
sursă de c.a. ( de regulă 400-500 Hz).
• Înfăşurările statorice ale transformatorului
emiţător sunt legate în opoziţie cu cele
omoloage ale transformatorului receptor TRR.
De la înfăşurarea 2 a transformatorului
receptor se ia tensiunea de ieşire Ur2, care se
aplică la intrarea unui amplificator care, la
rândul său, comandă un motor de c.a. ce
antrnează sarcina, pentru a o aduce în poziţia
cerută de procesul comandat.
• Rotorul transformatorului emiţător este deviat cu
unghiul θe , mărime impusă sistemului de
poziţionare.
• Rotorul transformatorului receptor este solidar cu
arborele de ieşire al sistemului, fiind în general
deviat cu un unghi θr , diferit de θe.
• Tensiunea de ieşire are valoarea:

unghiul de dezacord între valoarea impusă


θe la intrarea sistemului şi valoarea θr la
ieşire.
• Tensiunea de ieşire este deci o funcţie de
abaterea θ;
• se anulează pt. θ=0;
• creşte cu θ până la , având
proprietăţile necesare pentru a fi utilizată
într-un sistem de poziţionare

S-ar putea să vă placă și