MODIFICARI 

RECENTE ALE
MEDIULUI TERESTRU
Degradarile de teren
 EROZIUNEA SOLULUI

• Procesul de distrugere a stratului de sol fertil prin acțiunea apei sau a vântului se
numește eroziunea solului. Ea se produce pretutindeni unde apa de ploaie sau cea
provenită din topirea zăpezii se scurge pe pantă, unde solul este supus acțiunii
vântului. Eroziunea cauzată de apă se produce atunci, când apele înmoaie și spală
solul, fapt care are urmare formarea râpelor. 
• Eroziunea cauzată de vânt (eroziunea eoliană) constă în spulberarea solului. Vântul
puternic înalță în aer particulele de sol, producând adesea așa-numitele furtuni de
praf sau furtuni negre. Eroziunea este deosebit de răspândită pe pământurile din
zonele de stepă și silvo-stepă. În țara noastră este supus eroziunii de apă un
teritoriu de 200 mln ha. Peste 100 mln ha sunt supuse eroziunii eoliene. Deosebit de
devastatoare este eroziunea în regiunile aride cu vânturi puternice și soluri afânate,
pe terenurile agricole unde covorul vegetal e rar sau lipsește.
• Eroziunea solului are urmări deosebit de grave mai ales pentru solurile din republica
noastră, unde suprafața terenurilor arabile supuse eroziunii constituie 729 mii ha,
adică aproape jumătate din suprafața totală a terenurilor arabile. Combaterea
eroziunii necesită aplicarea unui întreg complex de măsuri care cer cheltuieli de
milioane de lei. Însă aceste cheltuieli sunt inevitabile, deoarece pământul este acela
care ne hrănește.
• Eroziunea solului provoacă daune mari economiei naționale: reduce fertilitatea
solului, vatămă semănăturile, formând râpe, îngreunează prelucrarea terenurilor
agricole, distruge căile de comunicație, drumurile și construcțiile hidrotehnice,
înnămolește râurile și alte bazine de apă.
• Știința și practica demonstrează că e cu mult mai
ușor de a preveni eroziunea, decât de a-i înlătura
consecințele. În țara noastră combaterea eroziunii
cauzate de apă și de vânt este considerată una
dintre cele mai importante sarcini de stat. Pentru
diverse zone ale țării au fost elaborate metode
științific fundamentate de combatere a eroziunii
solurilor sub forma unui complex de măsuri
organizatorice și economice agrotehnice, de
ameliorări silvice, ținându-se cont de specificul
acestor zone.
• În acțiunile de prevenirii a spălării și suflării
solurilor o mare importanță o au fâșiile silvice de
protecție a câmpurilor și solurilor, precum și
plantațiile-tampon formate din plante multianuale și
sădite pe terenurile supuse mai intens eroziunii. Pe
pante aratul se va face de-a lungul ei.
• În regiunile muntoase se aplică metode agrotehnice
speciale de combatere a eroziunii: câmpurile în pantă
sunt aranjate sub formă de terase săpându-se și
canale care reglează scurgerea apelor.
• Un mare ajutor la combaterea eroziunii solurilor îl
pot aduce și tinerii naturaliști, membrii ocolurilor 
silvice prin plantarea arborilor și arbuștilor în râpe,
vâlcele, pe nisipuri și pe alte sectoare de teren
supuse eroziunii. Pământul trebuie prețuit și
gospodărit cu pricepere, păstrându-i și sporindu-i
fertilitatea.
 Deșertificarea este un fenomen complex de
D E S E RT I F I C A R E A
transformare treptată a unor terenuri cu
soluri fertile în deșerturi, determinat de
schimbările climatice (secetă puternică și
prelungită) și activitățile umane
(supraexploatarea terenurilor).Procesul de
deșertificare poate rezulta după o evoluție
seculară a climatului (ex. Sahara, între 5000–
1000 î.Hr.), dar, cel mai adesea ca rezultat
al activităților antropice, omul fiind autorul
deșertificării. 
 LACUL CIAD
• Lacul Ciad, un rezervor de apă
dulce vast și presărat cu multe
insule, este situat în inima
Africii la altitudinea de 280 m
deasupra nivelului mării, în locul
unde se întâlnesc granițele
statelor Ciad, Camerun, Nigeria și
Niger. Suprafața sa variază în mod
semnificativ în funcție de
cantitatea de precipitații, dar
media este de 1.500 km².
Schimbările de climă survenite în
ultimii ani au contribuit la
scăderea nivelului apei în lac

2001
 PASUNATUL
• Si pasunatul poate duce
incet incet la
desertificarea terenurilor. 
• Exemplu O turma de
capre în Norte Chico,
Chile. Pasunatul excesiv
este una dintre
principalele cauze ale
desertificarii.
 DEFRISAREA:
• Defrișarea sau despădurirea constă în îndepărtarea totală a vegetației lemnoase
forestiere de pe o anumită suprafață, fără a fi urmată de regenerarea acesteia,
incluzând scoaterea și îndepărtarea radacinilor și arbuștilor, cu schimbarea folosinței
și a destinației terenului.
• Cauze:principala cauză a defrișărilor este agricultura. Agricultura de subzistență este
responsabilă de 48% din defrișări; agricultura comercială este responsabilă de 32% din
defrișări; exploatarea forestieră este responsabilă de 14% din defrișări, dintre care 5%
este pentru combustibil.
 DESPADURIREA​
FRAGMENTATA

Junglă arsă pentru agricultură în sudul

Mexicului

Defrisari ale padurii