PRELUCRAREA

DATELOR UTILIZAND
INTERNETUL
.
Impactul pe care calculatorul îl are asupra vieţii omului modern nu are nevoie de
comentarii. În prezent, primul contact cu calculatorul are loc la vârste foarte mici,
adesea preşcolare. Calculatorul intră apoi firesc în viaţa de zi cu zi a omului modern,
ca televizorul sau radioul, indiferent de activitatea de bază a acestuia.

Prelucrarea electronică a datelor (PED) are trei stadii care sunt ilustrate în figura
 Într-o anumită perioadă din istoria dezvoltării tehnologiei calculatoarelor, cele trei
stadii constituiau etape distincte ale unui proces liniar care se desfăşura chiar în succesiunea
indicată în figura 1.1.1. Această perioadă a durat în ţările avansate până la sfârşitul anilor
şaptezeci, iar în România până la mijlocul anilor optzeci şi avea ca element caracteristic
faptul că utilizatorii calculatorului nu aveau contact nemijlocit cu calculatorul pentru a
introduce date în prelucrare şi pentru a extrage rezultatele. Un calculator al acelei epoci
ocupa o întreagă sală climatizătă, iar într-un oraş important existau câteva calculatoare. Ele
se aflau în centre de calcul electronic la care cei interesaţi, în special unităţi economice, îşi
aduceau datele pentru a fi prelucrate. Suportul pe care erau codificate datele de prelucrat
erau cartelele perforate , fiecare coloană de perforaţii reprezentând un cod. Pachetele de
date erau preluate prin serviciul de relaţii cu beneficiarii şi introduse în prelucrare. Urma
procesare propriu-zisă, iar rezultatele prelucrării erau tipărite pe hârtie şi predate
beneficiarului tot prin serviciul de relaţii. În cazul în care, din analizarea rezultatelor, se
consta că în setul de date de intrare se strecuraseră erori, cartelele respective erau
perforate din nou, iar lanţul de prelucrare trebuia reluat. De aceea, prelucrarea datelor
referitoare la o anumită problemă, de exemplu calculul salariilor pentru o mare unitate
industrială, putea dura câteva zile.
Exemplificarea făcută mai sus a avut mai multe scopuri. Pe de o parte, ea arată că, în
domeniul calculatoarelor, "istoria veche" înseamnă evenimente petrecute cu doar
cincisprezece - douăzeci de ani în urmă. Pe de altă parte, permite să se tragă imediat
concluzia că datele prelucrate în epocă erau, aproape exclusiv numerice: gestiune
economico-financiară, probleme ştiinţifice, analize statistice etc. Nu în ultimul rând, ea are 4
rolul de a sublinia că cele trei momente ale prelucrării, introducerea datelor iniţiale,
prelucrarea propriu-zisă şi extragerea rezultatelor puteau fi puse în evidenţă cu claritate
 Functionarea calculatorului are loc în conformitate cu două principii care au fost
enunţate de John von Neumann la mijlocul anilor patruzeci ai secolului trecut. Aceasta arată
că, exceptând încercările pe care diferiţi gânditori le-au făcut de-a lungul vremii pentru a
imagina şi construi maşini de calcul, istoria consistentă a calculatoarelor are abia o jumătate
de secol. Cele două principii sunt valabile şi la majoritatea calculatoarele din prezent. Vom
face în continuare o descriere a acestora, mai degrabă decât o enunţare exactă. Unul dintre
principii arată că datele care trebuie prelucrate se încarcă în memoria calculatorului; tot în
memorie, se încarcă şi un program conform căruia se face prelucrarea. Programul este o
succesiune de ordine elementare de prelucrare; un astfel ordin se numeşte instrucţiune.
Deci, programul este o succesiune de instrucţiuni. Prelucrarea are loc astfel: un
dispozitiv, numit procesor, extrage câte o instrucţiune din memorie şi execută ordinul
exprimat de aceasta. El face acest lucru automat, începând cu prima instrucţiune a
programului şi până când întâlneşte o instrucţiune de oprire.
Un al doilea principiu enunţă că, în construcţia calculatoarelor, pentru reprezentarea
şi manipularea informaţiilor de orice natură trebuie folosit sistemul de numeraţie binar. Acest
aspect va fi discutat mai pe larg în secţiunea următoare. Se subânţelege faptul că procesorul
"înţelege" ordinele exprimate de instrucţiuni şi le poate executa. Executând o instrucţiune,
procesorul acţionează asupra datelor aflate în memorie, transformându-le. Poate face, de
exemplu, o operaţie aritmetică, sau o comparare, sau o deplasare a unei date în cadrul
memoriei, ori spre exterior etc. Astfel, instrucţiune cu instrucţiune, datele sunt prelucrate,
adică transformate şi aduse de la forma lor iniţială la o formă finală care reprezintă
rezultatele prelucrării.