GRADINILE ANTICE PERSANE

SI MESOPOTAMIENE

ÎNDRUMĂTOR : ŞEF LUCR. DR.CHELARIU LILIANA 

  
                             STUDENT : BULAI-COZMA ELENA-LARISA 
                                GRUPA 512
 GRĂDINILE ANTICHITĂŢII

              Antichitatea, prin mărturiile altor arte şi ale vechilor scrieri, ne-a transmis informaţii supra începuturilor
artei gradinilor. Textele istorice, picturi murale, basoreliefuri, mozaicuri şi vestigii ale străvechilor construcţii
aduse la lumină de săpăturile arheologice, atestă apariţia şi dezvoltarea grădinilor mai întâi pe continentul
asiatic, apoi în Egipt şi mai târziu in sudul Europei.
           Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind constituite din plante cu rol alimentar;
ulterior, ele au dobândit caracter religios, de slăvire a divinităţilor sau de meditaţie. 
                Se presupune că: „primele grădini au fost manifestări destul de naive ale cultului naturii” citat de
Gromort G.,1934. Oazele şi livezile de palmieri, furnizând dorita umbră şi puţină răcoare, au constituit imboldul
pentru crearea grădinii pe lângă edificiile importante, laice şi religioase.
           Preţuirea multiplelor binefaceri ale apei şi copacilor s-a asociat cu ideea frumosului şi încântării. Astfel,
la popoarele antice ale Orientului Mijlociu, grădina devine şi umbra frunzişului şi răcoarea apei curgând în
canale şi alimentând bazinele.
  Istoria Persiei este legată de cea a Asiriei şi a Babilonului, dar și
de a Egiptului, Greciei şi Romei antice şi mai târziu, de a
• GRĂDINILE Bizanțului și a Islamului. 
ANTICE  În Podişul Iranian, în mileniul al IV-lea î.Hr. trăiau diferite
triburi indo-europene nomade. În mileniul al III-lea î.Hr.
PERSANE elamiții au constituit regatul Elamului, apoi în mileniul I, prin
unirea triburilor mezilor a apărut statul Med; ambele regate, la
timpul lor, au avut conflicte războinice cu statele din
Mesopotamia (Babilon, Asiria) și cu diferite triburi invadatoare. 
 În situl arheologic s-au descoperit vestigile a
două pavilioane de gradină și urmele canalelor de
ape. Se apreciază că gradina palatului regal era
cea mai veche forma de „chahar bagh” (grădina
geometrică divizată în patru părți).  
Darius I- rege si faraon

 Regele Darius I (secolele VI-ViHr.), sub care

imperiul persan ajunsese la apogeu prin extindere
și structura organizată în „satrapii", a fondat o
nouă capitală, Persepolis, la câteva zeci de
kilometri de capitala veche, Pasargade. Darius
deținea imense parcuri pentru vânătoare, el a
construit palate monumentale cu grădini în oraşul
de reședință, care ajunsese la o mare strălucire. 
Palatul Apadana
 Xenofon (secolele V-IV i.Hr.) povestește că Cirus
cel Tanar (secolul v i.Hr.) amenajase un parc la
Sardes, pe care îl desenase el însuși; tot el se
ocupase personal de o parte din plantațiile
„paradisului" său, care cuprindea arbori și pomi
fructiferi dispuși regulat și irigați. Pe lângă grădină
se afla parcul de vânătoare împrejmuit, având
numeroase pavilioane pentru: observarea animalelor
sălbatice (M. Charageat, 1962). 
 Arborii erau în Persia un simbol al vieții eterne și al
fecundității; deși venerați, „paradisul" nu a avut
sensul de pădure sacră, ca în grădinile din
Mesopotamia sau Grecia (V. Mitrea, 2000). 
 Oraşele regale Persepolis, Pasargade, Susa, ale căror
palate aveau cele mai frumoase grădini „paradis", au
continuat să fie reşedințe ale suveranilor care s-au
succedat.  
 Abia mult mai târziu, din perioada sassanidă (sec.
III-VII d.Hr.) apar informații mai lămuritoare.
Săpăturile arheologice efectuate între Tigru și Eufrat
au descoperit vestigii de numeroase vile și câteva
palate pe amplasamentul vechiului oraş Kiş. 
 COVOARELE PERSANE

 Către sfârșitul secolului VI d.Hr., regii sassanizi, fiind mari iubitori de grădini, au
pus să se țeasă covoare figurând modelele acestora, pentru a păstra amintirea
frumuseții lor în timpul sezonului rece. Cele mai renumite erau patru covoare din
timpul lui Khosrou II (secolul VII d.Hr.), din țesătură de mătase cu fire de aur şi
ornate cu pietre prețioase. 
 Arborii decorativi şi pomii roditori erau aranjați în şiruri ordonate, iar florile num
eroase și frumos colorate erau dispuse în spații delimitate geometric, asemenea un
or rabate (brazde) sau platbande. Se cultivau mai ales piersici, citrice, rodii, platan
i, chiparoşi, mirt, trandafiri, iasomie, liliac, narcise, violete. 
Covorul
descoperit pe
valea Pazyryk
PERSANII AU CREAT FRIGIDERE
URIASE
 Persanii au reuşit să pună la punct un sistem ingenios, grație căruia gheața putea fi păstrată
chiar și pe durata celor mai toride veri.
 Instalațiile de răcire antice erau atât de eficiente, încât păstrau gheața şi alimentele chiar și
în arșița deșerturilor.
 În acest scop se deplasau în zonele montane, unde fasonau blocurile de gheață și le
transportau în locurile de baștină, spre a le stivui în interiorul unui yakhchāl. Un astfel de
frigider persan putea ajunge până la o înălțime de 18-20 metri. Structura sa impunătoare
era alcătuită din cărămizi fixate cu ajutorul unui mortar special, denumit sarooj.
 De obicei, mortarul sarooj conținea nisip, argilă, păr de capră, cenușă, albușuri de ou și var
măcinat.
GRĂDINILE ANTICE MESOPOTAMIENE

 Teritoriul dintre fluviile Eufrat și Tigru, numit de vechii greci

Mesopotamia, a dat naştere în urmă cu circa 6000 de ani primei
civilizații care s-a afirmat în cultivarea pământului și amenajarea
grădinilor.
 Din textele vechi se știe că în mileniul
III, în timpul regelui Ghilgameş al
Uruk-ului, o treime din teritoriul
acestui oraş-stat era ocupat de grădini
și livezi (Jellicoe, G. şi colab., 2001),
iar oraşul-stat Lagas, sub domnia
regelui Gudea era renumit
pentru cultura viței-de-vie,
descoperirea a peste 30 de statuete în
diorit negru, înfățișându-l pe Gudea,
atestă prosperitatea regelui și implicit a
zonei (O. Drimba, 1984). 
ZIGURATELE DIN UR

 Diferitele culte religioase  din Mesopotamia au

determinat construirea de temple consecrate
zeităților naturii. Unele Temple erau însoțite de
enorme turnuri etajate din pământ numită
"zigurate".
 O veche inscripție semnalează, către sfârșitul lui
mileniului III, existența unui oraș Ur a unui
zigurat pe care se presupune că se aflau grădină
sacră.
 GRADINILE DIN MESOPOTAMIA
 Informații mai precise privind grădinile și parcurile din Mesopotamia datează de la sfârşitul
mileniului II și din mileniul I i.Hr. Regele Teglath-Phalasar I al Asiriei (secolul XI i.Hr.) a
înființat un mare parc (public) în care a adus arbori şi arbuşti din țările invinse (Armenia şi
Siria) printre care cedri, buxus şi pomi fructiferi rari, dar şi animale: un crocodil și o maimuță,
turme de căprioare, gazele, ibis (G. Jellicoe și colab, 2001). 
 Sargon II (sec. VIII î.Hr.), sub care imperiul asirian a atins cea mai mare strălucire, a fondat
capitala sa la Dur Sharrukin (astăzi Khorshabad) la nord de orașul Ninive, unde a construit
palate și a amenajat parcuri a căror splendoare se poate deduce din basoreliefuri, dintre care
unul înfățișează mulți arbori variați și un mic pavilion cu coloane dorice. În parcuri, suveranul
practica vânătoarea de lei și vânătoarea cu şoimi. 
PALATUL REGELUI
SENNACHERIB
 Fiul său, regele Sennacherib (sec. VIN-VII î.Hr.)
a construit și el palate; după ce a mutat capitala la
Ninive, a ordonat, la rândul lui, amenajarea de
parcuri, a înființat pentru poporul său plantații
întinse pe mai multe hectare, cu arbori aliniați,
pentru care s-au săpat în solul pietros gropi
adânci (până la 1,5 m) umplute apoi cu pământ și
un canal de irigare lung de mai mulți kilometri
(O. De Bruyn, 1995). 
GRADINILE SUSPENDATE DIN
BABILONIA
 O tăbliță de argilă provenind din Babilonia
(spre sfârșitul secolului VIII î.Hr.) reflectă
faima grădinii unui rege (Merodach-
Baladan Il) despre care se presupune că  a
precedat grădinile suspende din Babilon. 
Inscripțiilede pe această tăbliță cuprind
liste  liste de plante grupate pe secțiuni
(probabil după cum sunt plantate în
parcele), dintre care multe denumiri au
rămas neidentificate;  sunt menționate
leguminoase, plante aromatice, lucernă,
plante de leac importante în medicina
babiloniană (G. Jellicoe și colab., 2001). 
 Fascinația poveștilor despre aceste  grădini
etajate (și nu se suspendă) cu vegetație
luxuriantă a făcut ca relatările istorice, mult
timp după crearea lor, să cuprindă și
exagerări preluate și in contemporanietate in
cărțile de istorie a grădinilor. 
 Se pare însă că fabuloasele grădini au fost
construite cu două secole mai târziu de către
regele Nabucodonosor II (sec. VI î.Hr.) pe
lângă palatul său de pe malul Eufratului,
pentru soția sa Amytis, originară din Media
(ținut muntos din Asia), pentru ai alina dorul
de ținuturile natale, bogate în vegetație (fig.
2.3). 
 Ingeniozității construcției îi corespundea și
soluția tehnică a irigării. Descoperirea a trei
mari puțuri, două cu secțiunea ovală și unul
cu secțiunea pătrată, incastrate în construcție,
indică amplasamentul instalației hidraulice.
Se presupune că apa era ridicată la înălțimea
etajelor superioare prin lanțuri continue cu
găleți (G. Chitulescu, 1969), dintr-un bazin
alimentat printr-un canal din Eufrat. Apa,
dirijată printr-un sistem de rigole, jgheaburi,
bazine, conducte de legătură între terase,
judicios repartizate, a permis realizarea unui
ansamblu vegetal care uimea, depăşind
înălțimea zidurilor de incintă. 
 Plantațiile etajat erau alcătuite din
curmali, la adăpostul cărora erau plantați
plopi sau pin (pe terasa inferioară),
arbuști diferiți și flori. Nu este de mirare
că acest edificiu cu decor verde,
luxuriant, a fascinat într-atât călătorii
ajunși în Babilon după străbaterea
ținuturilor aride încât a fost considerat
una din "minunile" create de oamenii
acelor timpuri.