Medicatia Sistemului Nervos Vegetativ

Definiție

• Sistemul nervos periferic este o prelungire a sistemului nervos central, acesta

cuprinzând totalitatea nervilor şi ale îngroşărilor lor (ganglionii nervosi)
• SNV este implicat in mentinerea homeostaziei prin reglarea activitatii
cardiace, musculaturii netede vasculare, bronsice, viscerale, metabolice,
activitatii secretorii glandulare si a unor mecanisme care intervin in
termoreglare. Unele organe, precum cordul, intestinal, uterul etc., se
caracterizeaza printr-un automatism functional influentat de SNV.
• Morfologic si functional structurile cailor eferente se grupeaza in doua
componente distincte:
sistemul vegetative parasimpatic si sistemul vegetativ simpatic.
• Sistemul vegetativ parasimpatic.
Neuronii preganglionari sunt situati la nivelul polilor extremi ai axului
cerebrospinal: nucleele nervilor cranieni III, VII, X, XI si segmentele S2-S4 ale
maduvei sacrale. Ganglionii parasimpatici sunt situati in proximitatea sau in
structura organului inervat.
• Sistemul vegetative simpatic.
Neuronii paraganglionari simpatici se localizeaza in coloanele laterale ale
maduvei spinarii, de la primul segment toracal pina la al doilea sau al treilea
segment lombar.
• Simpaticul creşte catabolismul si stimuleaza organele ca plămâini, inimă, rinichi,
pancreas ,organele sexuale, muşchii globului ocular etc, parasimpaticul
stimuleaza anabolismul, deci scade excitaţia, stimularea, favorizând relaxarea
 Clasificarea Medicatiei SNV
• În funcţie de sensul acţiunii:
- mimetice, care au sens pozitiv, efect de activare;
- litice sau plegice – sens negative, efecte de blocaj.

• În funcţie de locul acţiunii:

- parasimpatotrope - la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice;
- simpatotrope – la nivelul sinapselor neuroefectoare simpatice;
- gangliotrope – la nivelul sinapselor interneuronale ganglionare vegetative.

• În funcţie de sensul şi locul acţiunii:

- parasimpatomimetice şi parasimpatolitice;
- simpatomimetice şi simpatolitice;
- nicotinmimetice şi ganglioplegice.

• În funcţie de mecanismul acţiunii:

- cu mecanism direct asupra receptorilor efectori postsinaptici: tip agonist, activator şi tip
antagonist, blocant
- cu mecanism indirect, intervenind în metabolismul neuromediatorilor chimici: în sens activator şi în
sens inhibitor.

• În funcţie de mecanism, loc şi sens:

- cu mecanism direct: adrenomimetice şi adrenolitice, parasimpatomimetice directe şi parasimpatolitice,
 1.Simpatomimetice
• Simpatomimeticele reproduc toate sau unele dintre efectele stimulării fibrelor
vegetative simpatice, postganglionare. Locul acţiunii îl reprezintă sinapsele
neuroefectoare simpatice, de la nivelul miocardului, muşchilor netezi şi glandelor
exocrine (cu excepţia glandelor sudoripare), sinapse ce constituie domeniul
adrenergic periferic
Clasificare
A. După mecanismul de actiune:
1. Agoniști adrenergici cu actiune directă:
Aceștia se leagă de receptorii adrenergici fără a interacționa cu neuronii presinaptici
                         1-Epinephrine.
                                     2-Norepinephrine.
                                     3-Dopamine.
                                     4-Isoprotrenol.
                                     5-Dobutamine.
                                     6-Clonidine.
                                     7-Phenylephrine.
      
 2.Agoniști adrenergici cu actiune indirectă:
Aceștia cauzează eliberearea de norepinefrina din receptorul presinaptic
                             1-Amphetamine.
                                      2-Tyramine.
                                      3-Methylamphetamine.
                                      4-Hydroxyamphetamine.
3. Agoniști adrenergici cu acțiune mixtă:
 Eliberează norepinefrină din receptorul presinaptic si activează receptorii adrenergici postsinaptici .
                 1-Ephidrine.
                                      2-metaraminol.
B. Conform structurii chimice:
        1. Catecolamine:
                              1-Epinephrine.
                                              2-Norepinephrine.
                                              3-Dopamine.
                                              4-Isoproterinol.
                                              5-Dobutamine.
         2. Non-catecolamine:
                            1-Amphetamine.
                                              2-Tyramine.
                                              3-Methylamphetamine.
                                              4-Hydroxyamphetamine.
                                              5-Efedrine.
 C. Confrom receptorilor asupra carora          4-BETA-2 selectivi
sunt activi:                             1-Salbutamol.
         1-ALPHA-1 selectivi                              2-Turbutaline.
                            1-Phenylephrine.                              3-Ritodrine.
                               2-Methoxamine.                              4-Fenoterol.
                               3-Cirazoline.
                               4-Metazoline.

         5-ALPHA si BETA non-selectivi

                            1-Epinephrine.
         2-ALPHA-2 selectivi                               2-Norepinephrine.
                           1-Clonidine.                               3-Dobutamine.
                               2-Guanabenz.                               4-Ephedrine.
                              3-Oxymetazoline.                                5-amphetamine.
                            4-Methylepinephrine.

         6. Agoniști a receptorilor de dopamină

         3-BETA-1 selectivi                            1-Dopamine
                            1-Dobutamine.                               2-Bromocryptine. 
                                     2-Prenalterol.
D. În funcţie de utilitatea
farmacoterapeutică:
1. Vasoconstrictoare generale, indicate în hipotensiune arterială acută sau cronică
(noradrenalina, adrenalina, efedrina, fenilefrina, etilefrina, metoxamina, metaraminol,
mefentermina, midodrina);
2. Vasoconstrictoare locale, indicate ca decongestionante ale mucoaselor nazală sau
oculară (adrenalina, efedrina, fenilefrina, nafazolina, xilometazolina, oximetazolina,
tetrizolina);
3. Stimulante cardiace, indicate în şocul cardiogen şi în blocul cardiac (adrenalina,
izoprenalina, dopamina, dobutamina, prenalterol);
4. Vasodilatatoare periferice, indicate în insuficienţa circulatorie periferică hipertonă
(bametan, isoxsuprina, bufenina);
5. Tocolitice, indicate în travaliul prematur (isoxsuprina, hexoprenalina,
fenoterol,terbutalina, ritodrina);
6. Bronhodilatatoare, indicate în astmul bronşic (adrenalina, efedrina, izoprenalina,
orciprenalina, terbutalina, salbutamol, fenoterol, salmeterol, bambuterol, clenbuterol,
formoterol, bitolterol, pirbuterol, procaterol).
Pseudoefedrina este vasoconstrictor general indicat ca decongestiv nazal, cu
administrare sistemică (p.o.).
 Farmacoterapia simpatomimeticelor
Indicaţiile terapeutice ale simpatomimeticelor reies din clasificarea
farmacoterapeutică:
• Alfa-1: hipotensiune arterială acută (NA) şi cronică (efedrina), hipotensiune
ortostatică (efedrina, etilefrina), hipotensiune post-chirurgicală şi post
rahianestezie (fenilefrina, metoxamina), insuficienţă circulatorie acută
hipotonă (NA);
• Beta-1: stop cardiac, reanimare cardiacă (ADR), şoc cardiogen (dopamina,
dobutamina), decompensare cardiacă chirurgicală (dobutamina, prenalterol),
bloc cardiac (efedrina);
• Alfa-1 si alfa-2 (alfa neselective): stări congestive ale mucoaselor nazală şi
oculară (rinite şi conjunctivite): grupul derivaţilor imidazolici (nafazolina,
xilometazolina, oximetazolina, tetrizolina);
• Beta-2: insuficienţa circulatorie periferică hipertonă (arterite, boala Raynaud:
isoxsuprina) şi cerebrală (ateroscleroza: isoxsuprina);
• Beta-2: travaliu prematur, contracţii exagerate în travaliu (isoxsuprina);
• Beta-2: astm bronşic (ADR, efedrina, izoprenalina, terbutalina, salbutamol,
fenoterol, salmeterol, bambuterol, clenbuterol, formoterol).
 Farmacotoxicologia simpatomimeticelor
Efectele adverse ale simpatomimeticelor sunt efecte secundare, în general uşoare.
SNC: tensiune psihică, anxietate, tremor, agitaţie motorie (efecte beta-1: efedrina).
Aparat cardio-vascular: tahiaritmii, palpitaţii (efecte beta-1 şi alfa-1: ADR, DA,
isopre- nalina); hipertensiune arterială, lipotimie, paloarea tegumentelor
(vasoconstricţie puternică la nivelul pielii) (efecte alfa-1: NA, fenilefrina,
metoxamina); cardiopatie ischemică (efecte beta- 1 cu tahicardie: NA, ADR).
Aparat digestiv şi urinar: tendinţă la constipaţie şi retenţie urinară; spasm piloric
(în stress) (efecte alfa-1).
Efecte metabolice: hiperglicemie (ADR, NA), hipercolesterolemie (ADR, NA,
DA, izoprenalina), hiperlactacidemie (ADR, bronhodilatatoarele beta-2 selective).
Tahifilaxia (toleranţa acută) se poate instala la administrarea topică repetată
frecvent a decongestivelor nazale (tip nafazolină) şi a bronhodilatatoarelor
inhalatoare (tip ADR).
 Interacţiunile simpatomimeticelor
Simpatomimeticele pot da interacţiuni în cazul asocierii cu următoarele grupe
farmacodinamice:
- Antidepresive triciclice şi IMAO: crize hipertensive, chiar după întreruperea
administrării acestora (S-mim se administrează la câteva zile după aminele
triciclice şi la două săptămâni după IMAO);
- Anestezice generale (halogenate şi ciclopropan) şi cardiotonice digitalice:
aritmii;
- Derivaţii xantici (cafeina, teofilina): stimulare intensă cardiacă şi SNC;
- Simpatomimeticele diminuă efectele: antihipertensivelor şi hipoglicemiantelor.
 Adrenalina
Farmacodinamie - Are efecte pozitive pe toate funcţiile miocardului, vasoconstricţie
venoasă şi hipertensiune arterial sistolică şi diastolică diminuată. De asemenea scade şi
fragilitatea capilară.
Pe aparatul respirator efectele sunt: bronhodilataţia, hiposecreţie bronşică, scăderea
edemului mucoasei, stimularea centrului respirator bulbar, are de asemenea efecte terapeutic
în criza de astm bronşic.
Reacţiile adverse: paloarea tegumentelor, aritmii palpitaţii, tahicardie; stimularea sistemului
nervos central manifestată prin anxietate, tremor. Mai pot apărea reacţii adverse de iritaţie a
căilor respiratorii, la administrare frecventă în aerosoli cu agravare şi cu stare de rău asmatic.
Indicații –manifestări alergice grave (şoc anafilactic,boala serului edem Quincke); ca
vasoconstrictor local, reduce sângerarea în interv. stomatologice, reanimarea cardiacă, criza
de astm bronşic
Posologia– Soluţie injectabilă 0.18%; soluţie magistrală neinjectabilă 1% pentru
aerosoli
Căile de administrare:- s.c. ,i.m. ca vasoconstrictor general, doze de 0,2-0,5 mg o data;- i.v.
lent, şi intracardiac ½ din fiola diluat cu 10 ml de ser fiziologic – în reanimare cardiacă
 Efedrina
Farmacocinetică - Efedrina are absorbţie bună per os şi difuziune bună în sistemul
nervos central. Biodisponibiliatatea per os este bună, fără efect de prim pasaj
intestinal.
Farmacodinamia: are efecte similar cu adrenalina, cu următoarele deosebiri: durata
mai mare de acţiune şi este un stimulant al sistemului nervos central mai puternic.
Indicații: vasoconstrictor general şi local, stimulant cardiac, bronhodilatator,
stimulant a sistemului nervos central, şi midratică.
Farmacografie - Căile de administrare: oral, s.c. sau i.m. pentru acţiuni sistemice,
intranasal sau în sacul conjunctival, pentru acşiunile locale.
Posologie p.o. -15-60 mg la 2-3 ore.
 Fenilefrina
Este un adrenomimetic selective alfa-1 cu durată medie de acţiune.
Indicații: utilizat ca vasoconstrictor general în hipotensiunea din
rahianestezie şi local ca decongestionant nasal şi ocular, midriatic.
Farmacografie: se administrează per os, s.c., i.m., i.v. lent, sau în perfuzie şi
topic
Posologie: per os se administrează 60-150 mg/zi, s.c., i.m., 5 mg; i.v. lent 0,1-
0,5 mg; înoftamologie, soluţie oftalmică 2,5 % 1-2- picături de 4 ori pe zi, şi ca
decongestionant nasal.
 Nafazolina
Farmacodinamica: Adrenomimetic alfa şi beta, cu predominanţă alfa
Indicatie: Utilizarea nafazolinei este indicată exclusiv local, ca vasoconstrictor, în rinite şi
conjunctivite alergice.
Posologie: Soluţia oftalmică 0,01%, 0,1% forte – instilaţie în sacul conjunctival 1 picatura de 2-
3 ori pe zi.
Soluţia nazală 0,1-1% o picătură de 2-3-ori pe zi. Pentru copii se diluează cu apă distilată în
proporţie de 1:1
Atenționare: Este important de menţionat faptul că la administrarea locală mai mult de o
săptămână, apare autolimitarea efectului prin instalarea tahifilaxiei, iar tratamentul abuziv poate
duce la agravarea simptomelor. Prin administrarea la nivelul mucoasei nazale inflamate, pot să
apară reacţii adverse sistemice
 Dopamina
Farmacocinetica: este inactivă oral şi nu difuzează în sistemul nervos central.
Farmacodinamica: efectele sunt în funcţie de doză, şi anume:
- La doze mici, este dopaminergic, producând vasodilataţie, şi în
consecinţă creşterea diurezei.
- La doze medii, stimulează toate funcţiile miocardice
- La doze mari, produce vasoconstricţie
Indicație: Dopamina este indicate în şocul cardiogen, şocul cu oliguria.
Posologia: perfuzie i.v. diluată 50 mg în 250 ml soluţie glucozată
 Salbutamol
Farmacocinetica: Atunci când se utilizează un aerosol, are loc o absorbție rapidă a
salbutamolului în sânge; După administrarea orală, salbutamolul este bine absorbit
din tractul gastro-intestinal. Legarea proteinelor plasmatice este de 10%.
Metabolizat prin primul pasaj hepatic
Farmacodinamica:Previne și ameliorează bronhospasmul; reduce rezistența în căile
respiratorii, crește capacitatea pulmonară. Previne eliberarea histaminei
Indicații: Prevenirea și ameliorarea bronhospasmului în toate formele de astm
bronșic.
Contraindicații: Sarcina, hemoragii, hipersensibilitatea la preparat, copii cu vârsta
mai mică de 2 ani
Posilogie: maturii și copii cu vârsta peste 12 ani - 2-4 mg de 3-4 ori / zi, dacă este
necesar, doza poate fi crescută la 8 mg de 4 ori / zi. Copii cu vârsta între 6-12 ani - 2
mg de 3-4 ori / zi; copii 2-6 ani - 1-2 mg de 3 ori / zi.
 2.Simpatoliticele
Simpatoliticele diminuă sau anulează unele sau toate efectele stimulării fibrelor
simpatice postganglionare şi activării sinapselor neuroefectoare simpatice şi
antagonizează unele efecte ale Smim.
Locul acţiunii: sinapsele neuroefectoare simpatice, de la nivelul miocardului,
muşchilor netezi, glandelor exocrine cu excepţia glandelor sudoripare (domeniul
adrenergic periferic).
 Clasificare

  A- Antagonișți a receptorilor ALPHA                         2-BETA-2 antagoniști selectivi

         1-ALPHA-1 antagoniști selectivi                                 1-Butoxamine.
                              1-Prazosin. 3-BETA 1 si 2 antagoniști non-selectivi
                                              2-Terazosin.                              1-propanolol.
                                              3-Doxazosin.                                               2-Pindolol.
                                              4-Urapidil.                                               3-Alprenolol.
         2-ALPHA-2 antagoniști selectivi                                                                          4-Sotalol.
1-Yohimbine.                                               5-Timolol.
         3-ALPHA 1 și 2 non-selectivi                                               6-Nadolol.
                             1-Phenoxybenzamine.  C-ALPHA si BETA antagoniști non-selectivi
                                              2-Phentolamine.                               1-Lobetalol
                                              3-Tolazoline.  D- Simpatolotice cu actiune centrală
                                              4-Ergotamine                       1-Methyldopa.
B- Antagonișți a receptorilor BETA                                 2-Clonidine.
                                    3-Guanabenz.
         1-BETA-1 antagoniști selectivi    E-Blocanți neuronali adrenergici
                               1-Metoprolol.                        1-Reserpine.
                                              2-Alebutolol.                                      2-Guanithidine
                                              3-Atenolol.                                    3-Guanadrel.
                                              4-Esmolol.
              
 ALFA-Adrenoliticele
Farmacocinetică: Biodisponibilitate redusă p.o. (20-75%), datorită efectului
primului pasaj intestinal (alcaloizii peptidici din ergot) sau hepatic (chinazoline) sau
absorbţiei reduse (beta- haloalchilamine), sau atât absorbţiei reduse cât şi primului
pasaj (fentolamina).
Famacodinamie: Diminuă sau anulează efectele aminelor simpatomimetice de tip
alfa-adrenomimetic, iar la doze mai mari blochează şi efectele excitării nervilor
simpatici, manifestate la nivelul recep­torilor alfa.
Inhibă în special efectele stimulatoare de tip alfa-1 (vasoconstricţia) şi mai slab
efectele inhibitoare de tip alfa-2.
Inversează efectul hipertensor al ADR (alfa-1), la hipotensiune (efect beta-2), ca
urmare a anulării efectelor de tip alfa-1.
Efectele cardio-vasculare:
-vasodilataţie cu hipotensiune arterială;
-tahicardie reflexă.
Alte efecte alfa-1 adrenolitice:
-diminuarea contracţiei capsulei splenice, uterului gravid şi sfincterelor;
-mioză pasivă.
-diminuă reflexele presoare adrenergice
 Ergotamina
Farmacodinamica: vasoconstricţie arteriolară şi venoasă în special în teritoriul carotidian şi
pe vasele cerebrale; ocitocic puternic pe uterul gravideiș inhibiţie miocardică directă şi prin
stimularea centrului vagal: brahicardie; efecte ale sistemului nervos central: sedativ,
deprimă centii vasomotor, respirator, termoregulator, stimulează centrul vomei
Reacţii adverse: greţuri, vărsături – nu se administrează pe nemâncate
Indicații: migrenă, criză; ocitocic în metroragii; post-partum (închide sinusurile venoase
uterine, opreşte hemoragia şi favorizează retracţia uterină).
Posologie: - per os iniţial 2 mg, apoi câte 1 mg la 30 minute (maxim 6mg/zi şi 12mg pe
săptămână.); i.m. 0.5-1.5 mg o dată şi maxim 3 mg/săptămână
 Nicergolina
Famacocinetică: are absorbţie bună per os; concentrarea şi metabolizarea se face în ficat, iar eliminarea
este pe cale urinară.
Farmacodinamie :
- este un vasodilatator prin două mecanisme: alfa adrenolitic şi musculotrop
- Nu influenţează semnificativ tensiunea arterială, dar potenţează efectul
antihipertensivelor
- Antiagregant plachetar
Indicație: insuficienţă circulatorie hipetonă cerebrală şi perferică, în forme
acute sau cronice.
Posologie: per os înainte de masă iniţial 10-20 mg de 3 ori pe zi, doza de
întreţinere este de 5-30 mg de 3 ori pe zi timp de câteva luni; injectabil i.m. 2-4 mg de 1-2 ori pe zi;
perfuzie i.v. 2-8 mg în 250 mg soluţie glucozată 5%
 Prazosin
Biodisponibilitatea: per os este de cierca 60% datorită biotransformării intense la primul pasaj
hepatic, eliminarea se face prin bilă şi fecale în majoritate 90% şi uneori prin fecale
Farmacodinamie: produce ateriodilataţie în hipertensiune de durată cca 8 ore, eficacitatea se
manifestă evident după 1 sau 2 luni de tratament. Are efecte benefice pe metabolismul lipidic: reduce
colesterolul plasmatic, trigliceridele, LDL şi VLDL şi creşte HDL.
Reacţiile adverse: somnolenţă, hipertensiune posturală, colaps,
tahicardie reflexă, edeme, tulburări digestve (greaţă, constipaţie, diaree, hiposalivaţie)
Indicație: Prazosinul este utilizat ca medicament de primă algere la bolnavii cu
următoarele patologii asociate: astm bronşic, insuficienţă cardiacă, aritmii cardiace, guta
colesterolemie. Poate fi adrministrat ăn monoterapie şi asociat cu diuretice, beta-adrenolitice sau
simpatolitice centrale.
Posologie: se administrează în două prize pe zi 1mg. După prima doză se stă în orostaltim 30
minute, iar dozele sunt crescute treptat la fiecare priză pentru a se evita fenomenul primei doze
 Tamsulosin
Farmacocinetică: Absorbţia per os este maximă 100%, dar redusă în contact cu alimentele. Are
loc biotransformarea hepatică, şi există posibile interacţiuni cu alte medicamente biotransformate
de acelaşi sistem. Eliminare urinară este un procent mic , de 13%.
Farmacodinamica: blocajul receptorilor alfa-1A din prostată, cu relaxarea muşchilor netezi ai
trigonului vezicii urinare, capsulei prostatei şi uretrei prostatice şi diminuarea ezistenţei opusă la
scurgerea urinei.
Farmacotoxicologie: efectele secundare sunt locale, la nivelul prostatei, şi anume, afectarea
ejaculării. Efectele secundare sistemice sunt reduse, totuşi este posibilă instalarea hipertensiunii
arteriale ortostatică .
Indicații: hiperplazia benignă de prostată, crescând rapid fluxul urinar şi ameliorând simptomele.
Eficacitatea este maximă după administrare îndelungată – minim 4-6
săptămâni.
Posologie: Administrarea se face per os 0,4-0,8 mg/zi ăn priză unică după micul dejun.
 BETA-adrenoliticele
Farmacocinetica:
Profilul farmacocinetic al beta-adrenoliticelor hidrofile (atenolol, nadolol, sotalol, betaxolol, nebivolol):
-coeficient de absorbţie digestivă mai redus (f< 60%) comparativ cu cele lipofile;
-biotransformare hepatică şi efect al primului pasaj hepatic nesemnificative (aprox. 0%);
biodisponibilitate per os redusă (Bd < 60%), datorită coeficientului de absorbţie redus (<60%); excepţie face
sotalol (Bd = 90-100 %);
-absorbţia per os este diminuată de alimente şi alte medicamente (interacţiuni);
-excreţia renală, în forma netransformată; în insuficienţă renală se ajustează dozele;
-legare de proteinele plasmatice practic nulă sau foarte mică;
-Tl/2 peste mediu (peste 6 h) şi lung (10-20 h).

Profilul farmacocinetic al beta-adrenoliticelor lipofile:

-absorbţie digestivă înaltă (80 - 90%);
-biotransformare hepatică masivă, cu efect al primului pasaj ridicat; în insuficienţa hepatică : doze mai mici;
-biodisponibilitate per os redusă (Bd=10 - 75 %), datorită efectului primului pasaj
ridicat;
-variabilitate interindividuală mare în privinţa procentului de biotransformare şi con­centraţiei plasmatice, la
unele dintre beta-adrenolitice, ca de ex.: propranolol (x20), timolol (x7), metoprolol (x7);
-legare de proteinele plasmatice în procente mici, medii şi mari; ex. propranolol (87%);
-difuziune prin bariera hemato-encefalică bună, cu efecte secundare la nivel SNC, în raport direct cu coef de
partiţie lipide/apă;
-epurarea predominant hepatică (propranolol, oxprenolol, alprenolol, labetalol) sau mixtă, hepatică şi renală
(acebutolol, pindolol, timolol);
-Tl/2 relativ scurt (2-5 h) este corelat direct cu biotransformarea hepatică.
 Farmacodinamie
• Efecte beta-1 adrenolitice (beta-adrenoliticele neselective şi selective beta-1):
-centrale (sedare);
-influenţarea negativă a celor cinci funcţii ale miocardului: efect cronotrop negativ (bradicardie),
dromotrop negativ, inotrop negativ, batmotrop negativ şi tonotrop negativ (silueta cardiacă este
mărită); reducerea debitului cardiac;
-reducerea tahicardiei induse prin exerciţiu şi stres;
-antagonizarea tahicardiei induse reflex de antihipertensivele vasodilatatoare;
-reducerea travaliului cardiac şi necesităţii de oxigen a inimii, la efort;
-antagonizarea efectelor stimulante cardiace ale ADR; nu şi pe cele ale digitalicelor şi calciului;
-antagonizarea aritmiilor produse de catecolamine, digitalice, anestezice generale;
-inhibarea secreţiei de renină din aparatul juxta-glomerular renal; hTA;
-diminuă lipoliza şi creşterea concentraţiei plasmatice a acizilor graşi liberi, în efort şi stres.
•Efecte beta-2 adrenolitice (beta-adrenoliticele neselective, beta-1 şi beta-2):
-bronhoconstricţie şi bronhospasm, la astmatici;
-vasoconstricţie, cu tulburări ischemice periferice hipertone (circulaţia la nivel cere­bral, coronarian
şi renal este redusă puţin);
-antagonizarea şi inversarea vasodilataţiei mediată de ADR prin receptorii beta-2, cu instalarea
vasoconstricţiei;
-antagonizarea glicogenolizei în ficat şi muşchii striaţi şi hiperglicemiei mediate de ADR prin
activarea receptorilor beta-2, cu tendinţă spre hipoglicemie.
Selectivitatea beta-1 a adrenoliticelor este relativă şi se manifestă total la doze mici. La doze
anthipertensive mari, apar şi efectele beta-2 adrenolitice, dar de intensitate mai mică.
 Farmacotoxicologie
RA de tip:
-efecte secundare: centrale, cardio-vasculare, respiratorii, metabolice;
-reacţii alergice: cutanate, sanguine;
-efect rebound (la întreruperea bruscă), cu exacerbarea crizelor anginoase şi aritmiilor.
Efecte secundare:
-fenomene depresive, după tratament îndelungat (la beta-adrenoliticele lipofile, ce pot difuza prin
bariera hemato-encefalică);
-astenia, consecinţă a: reducerii fluxului sanguin periferic; împiedicarea creşterii debitului cardiac în
efort; acţiune directă pe muşchiul striat;
-bradicardie, bloc atrioventricular;
-decompensare cardiacă, la bolnavi cardiaci cu o compensare la limită;
-hTA, cu tendinţă la colaps, cu deosebire la administrare i.v.;
-tulburări ischemice periferice, în special la bolnavii cu tendinţă la astfel de tulburări (arterite, boala
Raynaud);
-bronhoconstricţie, cu scăderea volumului respirator, la astmatici;
-favorizarea şi agravarea crizelor hipoglicemice la diabetici (cu împiedicarea apariţiei semnelor de criză
hipoglicemică: tahicardie, palpitaţii, paloare, cu excepţia transpiraţiei); potenţarea efectului
hipoglicemiantelor;
-accentuarea tranzitului digestiv (efect beta-2 adrenolitic), numai în caz de colon iritabil;
Efecte imuno-alergice:
-cutanate: erupţii, eczemă tip psoriaziform (dispar la câteva săptămâni după întreruperea
tratamentului), reacţii anafilactice la alergici;
 Farmacoterapie

a)HTA
Beta-adrenoliticele sunt de primă alegere în:
-HTA stadiul I, cu debit cardiac crescut, renina şi catecolaminele peste valorile normale;
-HTA asociată cu: cardiopatie ischemică sau/şi tahiaritmii cardiace;
-HTA ce nu răspunde la monoterapie, în asociere cu alte antihipertensive (diuretice, alfa- adrenolitice).
Beta-adrenoliticele nu se asociază cu:
-simpatolitice tip clonidină (agonisi alfa-2 presinaptic) deoarece rezultă potenţarea efec­tului de rebound,
cu HTA paradoxală;
-blocantele canalelor de calciu, deoarece rezultă potenţarea efectului cardiodeprimant, cu efecte
secundare severe.
b)Cardiopatia ischemică
Angina pectorală toate formele: de efort, de decubit, intricată.
Reduc frecvenţa şi intensitatea crizelor dureroase.
Sunt de preferat beta-1 blocantele selective.
Post infarct de miocard: admin. per os (exclus i.v.), după faza acută, în zilele 5-21, reduc mortalitatea;
c)Aritmii cardiace
-tahicardie (sinusală, paroxistică supraventriculară); extrasistole atriale;
-fibrilaţie şi flutter atrial, refractare la digitalice, în asociere cu digitalicele;
-aritmiile de supradozare a digitalicelor şi anestezicelor generale.
Sunt preferabile beta-adrenoliticele cu acţiune de tip chinidinic (propranolol).
 Betaxolol
Betaxololul este un beta-adrenolitic hidrofil selectiv, cu cardioselectivitate mare.
La fel ca şi la celellte beta-adrenolitice, eliminarea se face renal, astfel posologia
va fi redusă la pacienţii cu insuficienţă renală, cu clearance-ul creatinei su 20
ml/min.
Indicații: tratamentul hipertensiunii arteriale, în agina pectorală
de efort, în profilaxia crizelor de angină pectorală.De asemenea este utilizat
intraocular, pentru tratarea glaucomului cu unghi deschis.
Farmacografie:Administrarea se face per os, sau intraocular odată pe zi. Este
contrainidicat în psoriazis
 Metildopa (neurosimpatolitic)
Farmacocinetică: metildopa este hidrosolubilă, acest fapt având repercursiune
negativă asupra absorbţiei per os. Astfel absorbţia digestivă este redusă 50%, iar
excreţia este urinară.
Farmacodinamie: reduce prin mecanismul său depozitele de noradrenalină, având
ca efect deprimarea sistemului nervos central, efecte centrale simpatolitice, retenţie
hidrosalină.
Indicații: tahicardia ventriculară reflactară la alte medicamente, hipertensiunea
arterială forme medii şi severe.
Posologie: administrarea se face per os la adulţi 250 mg de 2-4 ori pe zi, putându-
secreşte treptat la 3g pe zi
 Clonidina (simpatolitice antagonisti presinaptici)
Farmacocinetica: absorbţia digestivă este foarte bună 95-100%;
biodisponibilitatea peste 75%, iat biotransformarea este hepatică. Eliminarea se
face pe cale renală ăn proporţie de 50% şi biliară.
Farmacodinamica: produce sedarea sistemului nervos central, brahicardie cu
scăderea debitului cardiac, fiind indicat în hipertensiunea sistolică şi diastolică. De
asemnea s-a constat o accentuare a retenţiei hidro-saline, astfel se recomandă
asocierea cu un diuretic.
Farmacotoxicologie: Pot apărea efectele de rebound, în cazul întreruperii bruşte,
şi alte efecte secundare precum : somnolenţă, hiposalivaţie cu uscăciunea gurii
 Moxonidina
Farmacocinetica: biodisponbilitatea per os este ma mare decât clonidina,
biotransformare hepatică mai redusă, iar eliminarea este majoritar renală.
Farmacodinamica: diminuează eliberarea noradrenalnei, diminuarea
vasoconstricţiei şi rezistenţei vasculare periferice, şi de asemenea a tensiunii
arteriale.
Farmacotoxicologie: sedarea este uişoară, poate apărea uscăciunea gurii, în mod
special la începutul tratamentului. Rar, pot apărea alte efecte secundare
simpatolitice.
Posologie: Administrarea în formele de hipertensiune uşoară şi moderată se face
per os, iniţial 0,2 mg dimineaţa, apoi crescînd treptat la 0,4-0,6 mg o dată pe zi sau
în două prize.
 Parasimpatomimetice
Parasimpatomimeticele produc efecte asemănătoare efectelor stimulării
parasimpaticului şi activării sinapselor neuroefectoare colinergice muscarinice.
Locul acţiunii este reprezentat de sinapsele neuroefectoare colinergice muscarinice
de pe:
-fibrele parasimpatice, de la nivelul muşchilor netezi, glandelor exocrine şi
miocardului;
-fibrele simpatice, exclusiv de la nivelul glandelor exocrine sudoripare.
 Farmacodinamie
-Acetilcolinomimeticele: sunt agonişti ai receptorilor colinergici muscarinici; unele sunt agonişti şi ai receptorilor
colinergici nicotinici somatici şi centrali.
-Anticolinesterazicele: inhibă, reversibil sau ireversibil, acetilcolinesteraza (enzima ce hidro- lizează neuromediatorul
acetilcolina); astfel acetilcolina (ACh) acumulată îşi manifestă efectele colinergice asupra receptorilor colinergici
muscarinici şi nicotinici.
Subtipurile de receptori colinergici:
-receptori muscarinici: Ml, M2, M3, M4, M5;
-receptori nicotinici: NI, N2.
Farmacotoxicologie
RA sunt de tip efecte secundare muscarinice; la doze mari, se manifestă şi efectele secundare nicotinice.
Efecte secundare muscarinice:
-dispnee şi crize de astm bronşic la astmatici;
-bradicardie, hTA, simptomatologie de edem pulmonar;
-hipersecreţie lacrimală, rinoree;
-hipersalivaţie, hipersecreţie gastrică cu arsuri epigastrice;
-greţuri, vărsături, colici abdominale;
-tranzit accelerat, cu scaune lichide, micţiuni frecvente;
-transpiraţie.
Efecte secundare nicotinice:
-stimularea musculaturii scheletice (fasciculaţii, hipertonie, tremor);
-stimulare SNC.
Farmacoepidemiologie
-astm bronşic; ulcer gastro-duodenal; diaree;
-bradicardie, bloc atrio-ventricular, hTA.
 Clasificare

ACTIUNE DIRECTĂ                             1- Physostigmine.

     2-Amine cuaternare (nu trec de bariera hemato-
ecefalică)
1- Esterii colinergici
                           1-Neostigmine.
                      1-acetylcholine.
                           2-Pyridostigmine.
                                     2-Methacholine.
                           3-Distigmine.
                                     3-Carbachol.
                           4-Tecrine.
                                     4-Bethanechol.
 B-IREVERSIBILI
  2- Alcaloizii colinergici
     COMPUȘI ORGANOFOSFORICI
                     1-Muscarine.
                          1-Disopropyl flouro phosphate.
                                     2-Pilocarpine.
                          2-Sarin.
                                     3-Arecholine.
                          3-Parathion.
                                     4-Oxotremorine.
                          4-Tabun.
Mimează efectele acetilcolinei fixindu-se direct de
colinoreceptori                           5-Samon.
                          6-Eicothiopate.
  ACTIUNE INDIRECTĂ                           7-TEPP.
  A-REVERSIBLI
      1-Alcoolii    Anticolinesterazele ireversibile se leaga covalent de
acetylcolinesteraza
                          1-Edrophonium.                        
                                          
      2-Carbamații
 Neostigmina
Farmacocinetica - bromura de neostigmina are un atom de azot cuaternar şi
trece greuprin mebranele biologice. Se absoarbe intestinal puţin şi neregulat,
astfel că doza per os este cumult mai mare faţă de cea injectabilă.
Indicații: stări de atonie intestinală, pregătirea pentru urografie- retenţia
urinară post operatorie sau postpartum, tahicardia paroxistică supraventriculară
refractară la alte tratamente, glaucom, miastenia
Contraindicații: astm bronşic, ileus mecanic, ulcer gastroduodenal, miotonie
şi boala Parkinson.
 Pilocarpina
Pilocarpina este un alcaloid din frunzele speciilor de Pilocarpus din America de
Sud.
Indicații:
- Glaicom cronic cu unghi deschis
- Glaucoma acut congestive cu unghi închis (tratament de urgenţă, înaintea
corectării chirurgicale cu laser)
- Prevenirea aderenţei între iris şi cristalin
- Xerotomie adică stare de uscăciune a cavităţii bucale
- Intoxicaţia cu atropine (administrarea i.v.)
Farmacografie: În glaucom cronic se administrează pilocarpină clorhidrat sau
nitrat, colir sau gel oftalmic 0,5-4%, câte 1-2 picături x 2-4-instilaţii în sacul
conjunctival
 pARASIMPATOLITICE

Parasimpatoliticele sunt substanţe care antagonizează efectele

muscarinice ale ACh şi parasimpatomimeticelor, prin blocarea receptorilor
muscarinici din sinapsele neuroefectoare parasimpatice.
Locul acţiunii: sinapsele colinergice muscarinice neuroefectoare, de la
nivelul glandelor exocrine, miocardului şi muşchilor netezi.
Mecanismul: direct, antagonist al receptorilor muscarinici.
 Farmacocinetică
Compuşii cu amoniu cuaternar:
-absorbţie limitată digestivă;
-per os, dozele sunt mult mai mari, comparativ cu cele parenterale;
- difuziunea prin bariera hemato-encefalică şi membranele celulare tisulare esţe redusă, având efecte
centrale şi oculare slabe;
Administrarea per os, favorizează sinergismul de potenţare între cele două tipuri de efecte colinergice:
parasimpatolitice M3 şi ganglioplegice Ml (la nivelul plexurilor vegetative intramurale), cu o eficacitate
crescută asupra tubului digestiv.
Aminele terţiare au o absorbţie p.o. mai bună şi difuziune în ţesuturi şi în SNC corelată cu gradul de
lipofilie al moleculei.
Farmacodinamie
-antimuscarinice, prin blocarea receptorilor M2, M 3, din miocard, muşchi netezi şi glande exocrine;
-efecte ganglioplegice, la nivelul sinapselor ganglionare parasimpatice previscerale şi intra­murale, prin
blocarea receptorilor Mi (pirenzepina, telenzepina).
Efecte antimuscarinice:
-miocardul stimulat, prin predominanţa tonusului simpatic (blocaj M2);
-muşchii netezi viscerali, relaxaţi (bronhii, tub digestiv, vezica urinară, muşchiul circular al irisului)
(blocaj M3);
-glandele exocrine, inhibate (hiposecreţie) (blocaj Mi, M 3).
Acţiuni la nivelul aparatelor şi sistemelor:
-Aparat digestiv: diminuarea tonusului şi peristaltimului; întârzierea golirii stomacului; acţiune
antispastică (stomac, intestin, aparat biliar); hiposecreţia glandelor (salivare, gastrice);
-Aparat respirator: bronhodilataţie; scăderea secreţiilor glandelor bronşice;
-Aparat cardio-vascular: efecte reduse;
-Aparat excretor renal: acţiune antispastică vezicală şi ureterală;
-Ochi: midriază, creşterea presiunii intraoculare; cicloplegie, cu tulburarea vederii pentru aproape.
Acţiunea asupra secreţiei gastrice:
-Reduc volumul, secreţia de acid clorhidric şi de pepsină, dar şi de carbonat acid de sodiu şi mucus
(dezavantaj). Efectul este mai ales asupra volumului.
-Parasimpatoliticele antagonişti selectivi ai receptorilor muscarinici Ml din ganglionii PS intramurali
digestivi (tip pirenzepin) au selectivitate de acţiune şi eficienţă mai mare hiposecretoare gastrică.
-Reducerea Secreţiei gastrice de acid clorhidric, la doze medii:
-secreţia bazală scade cu 40 - 50 %;
-secreţia stimulată prin histamină scade cu 30 - 40 %;
-secreţia stimulată prin alimente scade cu IO - 60 %.
 Farmacotoxicologie
RA de tip efecte secundare:
-Aparat digestiv: hiposalivaţie, cu uscăciunea gurii şi tulburări de deglutiţie; scăderea
tonu­sului şi peristaltismului, cu constipaţie;
-Aparat excretor: scăderea tonusului vezicii urinare, cu rărirea micţiunilor şi disurie;
-Ochi: midriază cu creşterea presiunii intraoculare, dureri ale globilor oculari şi
fotofobie; cicloplegie accentuată, cu tulburări ale vederii pentru aproape.
Farmacoterapie
•în oftalmologie, cercetarea fundului de ochi (atropină, homatropina, ciclopentolat,
tropicamida);
•ca antispastice, în colici ale aparatului digestiv (atropină, butilscopolamoniu, propan­
telina, fenpipramida, otilonium) şi excretor renal (emepronium, oxibutinin, propiverin,
tolterodin) şi în explorări digestive radiologice şi endoscopii (propantelina);
•ca bronhodilatatoare, în astm bronşic (ipratropium, oxitropium, tiotropium);
•ca hiposecretoare gastrice (pirenzepina, telenzepina);
•enurezis (propantelina); incontinenţă urinară (emepronium, oxibutinin, propiverin,
tolterodin).
 Clasificare

AGENȚI ANTIMUSCARINICI
           
N-M BLOCANTELE
A-NATURALI
Clasificate in felul următor:      
                     1-Atropine.
              
                                    2-Scopolamine.
A-DEPOLARIZANTE
                                    3-Hyoscine.
                     1-Suxamethonium.
B-SINTETICI
                                    2-Decamethonium.
                     1-Homotropine.
B-COMPETITIVE
                                    2-Tropicamide.
                     1-Atracurium.
                                    3-Piorenzipine.
                                    2-Doxacurium.
                                    4-Isopropamide.
                                    3-Metocurium.
                                    5-Benztropene
                                    4-Vecurium.
                                    6-Benzhexone.
                                    5-Tubocurarine.
GANGLIOBLOCANTELE
REACTIVATORI DE COLINESTERAZE
                     1-Mecamylamine.
                      1-Pralidoxamine.
                                    2-Nicotine.
                                    2-Obidoxime.
                                    3-Pempidine.
                                    4-Hexamethonium.
Atropina sulfat, sol. Injectabila, 1 mg/ml N 10
Medicatie preanestezica
Adulti: doza recomandata este de 1 mg sulfat de atropina (1 ml solutie injectabila), administrata
subcutanat.
Copii cu varsta cuprinsa intre 30 luni şi 15 ani: doza recomandata este de 0,1-0,5 mg sulfat de atropina
(0,1-0,5 ml solutie injectabila), administrata subcutanat.
Copii cu varsta cuprinsa intre 1 si 30 luni: doza recomandata este de 0,1-0,3 mg sulfat de atropina (0,1-
0,3 ml solutie injectabila), administrata subcutanat.
Afectiuni cardiace
Adulti: doza recomandata este de 0,5-1 mg sulfat de atropina (0,5-1 ml solutie injectabila), administrata
intravenos, lent.
Pentru resuscitare cardio-respiratorie doza recomandata este de 0,5 mg sulfat de atropina (0,5 ml solutie
injectabila), administrata intravenos, lent, repetat la intervale de 5 minute pana cand este atinsa frecventa
cardiaca dorita.
Antispastic
Adulti: doza recomandata este de 0,25-1 mg sulfat de atropina (0,25-1 ml solutie injectabila), administrata
subcutanat la intervale de 6 ore, fara a depasi doza zilnica maxima de 2 mg sulfat de atropina.
Copii cu varsta peste 6 ani: doza recomandata este de 0,5 mg sulfat de atropina (0,5 ml solutie
injectabila), administrata subcutanat in doza unica.
Copii cu varsta cuprinsa intre 2 si 6 ani: doza recomandata este de 0,25 mg sulfat de atropina (0,25 ml
solutie injectabila), administrata subcutanat in doza unica.
Antidot in intoxicatii acute
Doza recomandata este de 2 mg sulfat de atropina (2 ml solutie injectabila) administrata intravenos in
bolus, apoi cate 1 mg sulfat de atropina la intervale de jumatate de ora, pana la inhibarea secretiei
bronsice

Contraindicatii
Fibrilatie atriala, glaucom, tuberculoza pulmonara evolutiva.
 Scopolamina
Scopolamina prezintă efectele parasimpatolitice ale atropinei, de intensitate
mai mare, dar cu durată mai scurtă de acţiune
Farmacoterapie: Scopolamina este utilizată în preanestezie, asociată cu
morfina sau dihidromorfina, induce somnul crepuscular, în rău de mişcare, în
oftalomolgie, si în boala Parkinson – unde este mai potentă decât atropina.
Farmacografie: Scopolamina poate fi administrată practic pe orice cale de
administrare,injectabilă, subcutanat sau intravenos, orală, transdermică sau
oculară.
În fapt, scopolamina reprezină o alternativă a atropinei. Multă vreme a fost
utilizată ca sedativ psihomotor, singură sau în asociaţie.
Practic, la ora actuală, se utilizează în principal pentru tratamentul răului de
mişcare, când se administrează de obicei transdermic, sau uneori ca
preanestezic. Dozele sunt asemănătoare celor pentru atropină, între 0,3-1 mg,
indiferent de calea de administrare
Forme farmaceutice:
• Bromhidrat de scopolamine, soliţie injectabilă de 0,25%
•  Hidromorfon scopolamine, soluţie injectabilă (0,3 mg scopolamină
+dihidromorfină 1mg)
•  Colir oftalmic 0,5%
 Pirenzepin
Farmacocinetică: are o liposolubilitate scăzută, absorbţia per os fiind limitată.
Nu difuzează în sistemul nervos central. Eliminarea se realizează lent
(aproximativ 4 zile), şi de face prin bilă şi scaun.
Indicații: ulcer gastro-duodenal, sindrom Yollinger-Ellison, sângerări
gastrice de stres şi profilaxia leziunilor gastroduodenale provocate de
admninistrarea antiinflamatoarelor.Administrarea se face cu 30 minute îainte
de mese, dimineaţa şi seara tim de 4-6săptămâni câte 5 mg de 2 ori pe zi
 Nicotinomimeticele
Nicotinomimeticele sunt substanţe care reproduc efectele stimulării
receptorilor colinergici nicotinici (N-colinergici), acţionând ca agonişti, la dozele
terapeutice. La doze mari, produc efecte inhibitoare, de depolarizare prelungită a
receptorilor nicotinici.
Locul acţiunii (funcţie de substanţă şi doze) poate fi extins la toate tipurile de
sinapse colinergice nicotinice:
-inteneuronale, ganglionare (Ni= NN = nicotinici neuronali periferici);
-inteneuronale centrale (Ni);
Clasificare
Funcţie de origine:
-naturale: nicotină, lobelina, sparteina;
-de sinteză: nicetamidă, pimeclon, doxapram
 Farmacodinamie
Efectele nicotinice ganglionare sunt efecte bisens, manifestându-se bifazic, în funcţie
de doze:
- La doze mici şi moderate (utilizate in terapeutică), efect agonist stimulator al
receptorilor Ni ganglionari, cu depolarizarea membranei neuronului ganglionar şi
facilitarea transmiterii influxului nervos pe fibrele postganglionare spre ţesuturile şi
organele efec- toare, cu apariţia efectelor asemănătoare stimulării fibrelor vegetative;
- La doze mari (de supradozare), efect inhibitor, paralizant ganglionar, datorat
prelungirii depolarizării receptorilor, prin menţinerea legăturii substanţă - receptor;
consecinţa este împiedicarea transmiterii unor noi impulsuri nervoase de la neuronul
central preganglio- nar, tradusă în periferie, cu scăderea tonusului funcţional şi
inhibiţia organelor efectoare.
Farmacotoxicologie
Efecte secundare, la supradozare, în funcţie de doze.
Tratamentul intoxicaţiei acute:
-cu nicotinolitice centrale şi anticonvulsivante, în faza de stimulare;
-susţinerea respiraţiei, mecanic, în faza de paralizie.
Farmacoterapie
Indicaţii:
- ca analeptice respiratorii, în stări de insuficienţă respiratorie acută.
 Ganglioplegicele

Ganglioplegicele sunt substanţe ce acţionează ca antagonişti selectivi ai recep­

torilor colinergici Nr (NN = nicotinici neuronali periferici), din ganglionii vegetativi,
povocândblocajul şi paralizia temporară a ganglionilor vegetativi, cu întreruperea
temporară a transmi­siei impulsului nervos şi scăderea tonusului funcţional al
organelor interne.
Sunt substanţe puternic active, utilizate limitat în terapeutică numai ca rezervă.
Clasificare
Funcţie de structură:
- derivaţi cuatemari de amoniu: hexametoniu, azametoniu, pentoliniu;
- amine: mecamilamina, pempidina;
- derivaţi de sulfoniu: trimetafan.
Farmacocinetică
Profilul farmacocinetic al derivaţilor cuatemari de amoniu:
- absorbţie digestivă redusă (sub 50 %);
- doze per os mult mai mari ca injectabil (de 2 -10 ori).
 Farmacodinamie
La dozele terapeutice, acţionează predominant la nivelul ganglionilor vegetativi, fără acţiuni centrale şi
somatice.
Efectele sunt de anulare a controlului nervos vegetativ, cu inhibiţie la nivelul tuturor organelor interne:
-vasodilataţie arteriolară şi venoasă intensă, şi reducerea debitului cardiac, cu hTA intensă, de durată
variabilă, funcţie de substanţă (efecte de blocare a ganglionilor S);
-scăderea tonusului şi peristaltismului tubului digestiv, precum şi secreţiei gastrice (efecte de blocare a
ganglionilor PS);
-midriaza, paralizia acomodării, scăderea presiunii intraoculare (efecte de blocare a gan­glionilor PS).
Farmacotoxicologie
Efecte secundare de supradozare:
-hTA izovolemică intensă, până la colaps (antagonizare cu vasoconstrictoare generale sim-
patomimetice, ca: NA, ADR, efedrina, etilefrina);
-atonie intestinală, până la ileus paralitic; atonie vezicală, până la retenţie urinară (anta­gonizare cu
anticolinesterazice: neostigmina).
Farmacoterapie
-HTA, forme maligne şi urgenţe hipertensive;
-pentru hTA controlată în chirurgie;
-edem pulmonar acut cu HTA sistemică sau pulmonară (i.v. lent; ameliorare în 2-10 min.);
-embolie pulmonară (combat spasmele vasculare şi reflexele pulmonare);
-spasme digestive rebele; ileus mecanic;
-colică nefretică (se pot elimina calculii ureterali).
 Bibliografie

• Cristea Nicoleta Aurelia “Tratat de farmacologie”, 2006;

• GHICAVÎI, V., BACINSCHI, N., BUMACOV, L., GUȘUILĂ, Gh. [et al.]
Farmacologie clinică : (manual pentru instituții de învățământ superior)
• GONCIAR, V., NECHIFOR, M., CHEPTEA, E., SCUTARI, C. Farmacologie
• GONCIAR, V., SCUTARI, C., CEKMAN, I., GORCEAKOVA, N. Farmacologie
• GHICAVÎI, V.. Serviciul Farmacologie clinică în instituția de sănătate
publică (curativă) : (material didactic, normativ și managerial)
Vă mulțumesc pentru atenție!