TEORIA ECONOMICĂ A

PRODUCĂTORULUI
 Consumatorii si producatorii sunt considerati rationali,
urmarind maximizarea avantajelor –functia obiectiv
(satisfactie, utilitate respectiv profit) in conditiile
constrangerilor (venit si pretul bunurilor, respectiv buget
si pretul factorilor de productie, clienti, concurenti).

PRODUCŢIA
 Reprezintă procesul de folosire şi combinare al factorilor
de producţie cu scopul obţinerii de bunuri şi servicii utile,
a carui nivel este influentat de cantitatea si calitatea acestor
factori.
 Avand in vedere caracterul limitat al resurselor sunt
retinute numai combinatiile de factori de productie, care
genereaza maximul de productie tinand cont bineinteles de
posibilitatea tehnologica
 FUNCŢIA DE PRODUCŢIE
 indica relatia dintre cantitatea maxima produsa dintr-un bun si
cantitatile de factori de productie utilizati pentru crearea acestuia, in
conditiile unei tehnologii disponibile.

 x =factor de producţie
Q=outputul,
set de producţie=aria tuturor combinaţiilor posibile tehnologic, cuprinsă între curba producţiei, şi
abscisă.
Funcţie de producţie=Funcţia ce descrie această curbă
 PRODUCTIVITATEA MEDIE
PRODUSUL MEDIU
 a unui factor de producţie reprezinta cantitatea de
output obtinut pe unitatea de factor de productie.
 functia de productie Q = f (L,K),

unde L=factorul de productie munca

K=factorul de productie capital.
WmL=
Q
L
WmK=
Q
K
 PRODUCTIVITATEA MARGINALA
PRODUSUL MEDIU
RANDAMENTUL FACTORIAL

 a unui factor de productie reprezinta sporul de

productie obtinut in urma cresterii cu o unitate a unui
factor de productie restul ramanand neschimbati
 In cazul in care unul din factorii de productie se modifica
produsul sau productivitatea fizica marginala a
muncii/capitalului va fi:

Q f (L  L, K) - f (L, K) Q
 sau WmgL   f’ L
L L L
Q f (L, K  K) - f (L, K) Q
 sau WmgK   f’ K
K K K
 DE EXEMPLU:
Procesul de producţie se realizează prin combinarea celor doi factori de
producţie, muncă şi capital (echipamente). Factorul în raport cu care se
va calcula produsul mediu şi marginal este munca, iar volumul
capitalului va fi menţinut constant (K0 = 5 echipamente).
Unităţi de Unităţi de Producţia
capital muncă totală
(K0) (L) (Q)

5 0 0
5 1 800
5 2 2000
5 3 4640
5 4 6200
5 5 7500
5 6 8400
5 7 8750
5 8 8750
REZOLVARE
Productivitatea Productivitatea
marginală medie a
a muncii muncii
- -
800 800
1200 1000
2640 1546.66
1560 1550
1300 1500
900 1400
350 1250
0 1093.75
 Sporul factorului variabil munca determină creşterea producţiei mai
rapidă (curba producţiei este convexă), după care, producţia continuă să
crească însă cu o rată descrescătoare (curba devine concavă) pentru ca
apoi să stagneze.
 produsul fizic marginal creşte mai întâi, atinge un maxim în punctul b,
după care începe să scadă.
 Punctul b coincide cu cel de schimbare a concavităţii curbei producţiei totale.
 Punctul c reprezintă punctul de maxim pentru produsul mediu, prin care
trece şi curba produsului marginal.
 dincolo de acest punct, produsul marginal devine inferior celui mediu,
determinând şi scăderea acestuia.
 ELASTICITATEA
 Producţia are o elasticitate parţială ce masoara modificarea
procentuala a acesteia la modificarea cu un procent a unui factor
de productie. Astfel
Q
Q  %Q Q Q WmgL
eL   dar  WmgL si  WmL  eL 
L  %L L L WmL
L
Q
Q  %Q Q Q WmgK
eK   dar  WmgK si  WmK  eK 
K  %K K K WmK
K
 Elasticitatea poate fi:
 eFP>1 – cresterea productiei este mai mare decat a factorului de
productie
 eFP=1 – cresterea productiei este egala cu cea a factorului de
productie
 eFP<1 – cresterea productiei este mai mica decat a factorului de
productie
LEGEA RANDAMENTELOR DESCRESCĂTOARE
 afirma ca productivitatea marginala a fiecarei unitati
suplimentare a factorului de productie va scadea progresiv,
ceilalti factori nemodificandu-se si in conditiile unei tehnologii
date
sau
 cresterea productie este mai lenta cu cat se inregistreaza o
crestere a unui factor de productie.

Exemplul anterior:
 începând cu al patrulea muncitor, producţia creşte cu cantităţi în
scădere, ajungându-se ca aportul ultimului muncitor la producţia
totală să fie practic nul.
 CURBA DE IZOPRODUS
IZOCUANTA
 Reprezinta o analiza grafica a combinatiilor de inputuri (factori de productie) ce
ofera acelasi output (volum de productie)
 Presupunem aceeaşi funcţie de producţie bifactorială continuă şi derivabilă Q = f(L,K)
-> exista o infinitate de combinaţii, deci de soluţii (L,K), permiţând obţinerea unui
volum dat de producţie.
 De exemplu, volumul de producţie Q1 se poate obţine fie prin utilizarea unei cantităţi
mai mari de capital şi mai puţină muncă (combinaţia I), fie mai multă muncă şi mai
puţin capital (combinaţiile II şi III).
HARTA IZOCUANTELOR
 reprezinta ansambul curbelor de izoprodus ce
corespund diferitelor niveluri de productie in conditiile
unei tehnologii date.
 RATA MARGINALĂ DE SUBSTITUŢIE
(RMS)
 reprezinta rata de substituire a unui factor de productie prin altul
in conditiile obtinerii aceleasi productii
sau
 cantitatea suplimentara a unui factor de productie necesara
obtinerii aceleasi productii in conditiile diminuarii celuilalt factor
de productie.
 Daca se modifica munca cu ΔL trebuie modificat si capitalul cu ΔK
pentru ca productia sa ramana la acelasi nivel.
K
RMS 
L
f f
dQ  dL  dK  WmgLdL  WmgKdK
L K
WmgL dK
dar pe aceeasi izocuanta dQ  0  -  RMS
WmgK dL
 RANDAMENTE DE SCARA

 crescatoare f(mL,mK)>mf(L,K) – productia creste mai mult

decat se majoreaza factorii de productie, costurile unitare scad
concomitant cu cresterea productiei
 constante f(mL,mK)=mf(L,K) - productia creste in aceeasi
proportie cu majorarea factorilor de productie
 descrescatoare f(mL,mK)<mf(L,K) – dezeconomii de scara
 ECHILIBRUL PRODUCĂTORULUI
 Presupunem bugetul limitat si preturile factorilor de productie pL si
pk. pL 1
K  -L B
 Costrangerea bugetara: B=pLL+pKK=> pK pK
 Dreapta de buget sau a izocostului reprezinta ansamblul
combinatiilor posibile de factori de productie achizitionati astfel
incat sa se utilizeze bugetul integral.
 ALEGEREA OPTIMĂ A
PRODUCĂTORULUI

 Presupune selectarea celei mai bune combinatii de factori de

productie pentru obtinerea unui bun tinand cont de constrangeri.
 Consideram functia de productie Q=f(L,K) alegerea optima a
producatorului presupune:
 Min C=pLL+pKK pentru Q0=f(L,K)

- minimizarea costului sub constrangere bugetara

 MaxQ=f(L,K) pentru C0= pLL+pKK

– maximizarea cantitatii sub constrangerea costului

 Obiectivul ambelor ecuatii este de maximizare a profitului
 PRODUCĂTORULUI
 dreaptă de buget C1 reflectă consum de factori insuficient atingerii
obiectivului,
 C3 cost prea ridicat.

 Combinaţia optimă (C2) va fi cea definită de punctul de tangenţă între o

dreaptă de izocost şi izocuanta de nivel Q0.

• Panta dreptei bugetului dK pL

-
dL pK
• Panta izocuantei este RMS egala cu inversul productivitatilor marginale. Deci
dK WmgL
-
dL WmgK
• Conditia de optim este WmgL pL
  RMS
WmgK pK