Tema 20.

Cultura naţională
contemorană ( 3 ore).
 Planul
• 20.1 Muzica moldovenească contemporană.
• 20.2 Teatrul naţional contemporan.
• 20.3 Literatura contemporană.
• 20.4. Cinematografia moldovenească în
perioada contemporană.
 Bibliografie
• Tănase Al. Cultură şi civilizaţie. Bucureşti: 1977.
• Tănase Al. O istorie umanistă a culturii române. Vol. 1-2
Iaşi: 1995.
• Drimba Ovidiu Istoria culturii şi civilizaţiei. Vol. 1-4
,Bucureşti. 1995.
• Berindei Dan. Cultura naţională română modernă.
Bucureşti: 1986.
• Панарин А.С. Искушение глобализмом. М.: Эксмо,
2003.
• Постмодернизм. Энциклопедия. Минск:
Интерпрессервис, 2001.
• Скородумова О.Б. Культура информационного
общества. Учебное пособие. М.: МИРЭА, 2004
• Фукуяма Ф. Конец истории и последний человек. М.:
АСТ,
 20.1 Muzica moldovenească contemporană.

. Un loc aparte
•compozitorilor în dezvoltarea culturii muzicale moldoveneşti îl are creaţia
clasici din Moldova. Astăzi numeroase străzi şi instituţii de învăţămînt
din întreaga ţară poartă numele lui Gavriil Muzicescu, Ciprian Porumbescu,Eugen
Coca,Stefan Neaga, iar studiul creaţiei lor a fost inclus ca subiect obligatoriu în
programele academice ale şcolilor şi universităţilor. Aceştia sînt compozitorii, care au
adus faimă Moldovei. Ei au reuşit să abordeze în creaţia sa majoritatea genurilor şi
curentelor muzicii clasice.  
La începutul secolului al XX – lea Chişinăul devine unul dintre cele mai mari centre
culturale din sudul Imperiului Rus. În oraş vin cu concerte asemenea interpreţi renumiţi
precum: Serghei Rahmaninov, Alexandru Scriabin, Leonid  Sobinov, Iaşa Heifetz,
Fiodor Şaliapin, Leopold Auer, Iosif Gofman, Alezandru Ziloti ş.a.
• Tarafurile erau formaţiile care acompaniau, de regulă, interpretarea muzicii populare.
Repertoriul  unor asemenea orchestre includea, de obicei, cântece şi dansuri populare,
fantezii instrumentale, piese cu caracter ceremonial. Izvorul muzicii populare
moldoveneşti provine de la creaţia muzicanţilor ambulanţi –  lăutarii. Orchestrele
lăutăreşti cântau la petreceri, nunţi, acompaniau spectacolele. În timpul sovietic şi post-
sovietic creaţia muzicală a lăutarilor a fost continuată de numeroasele orchestre de
muzică populară printre care se numără din 1957 – orchestra „ Fluieraş”; „Folclor”;
„Mărţişor”, din 1967 ansamblul de cântece populare „ Mugurel” şi „Lăutarii”.
• Muzica clasică. Unul dintre primii compozitori de muzică clasică din Moldova a
fost Gavriil Musicescu. Meritul său deosebit constă în faptul, că el e întemeietorul
muzicii academice moldoveneşti, unul dintre primii care a adaptat  muzica etnică
pentru interpretare corală.
•       Eugen Coca – compozitorul, care a scris muzică pentru prima comedie
muzicală moldovenească „ Fericirea Mărioarei ” , îmbogăţind muzica clasică
moldovenească сu asemenea genuri precum opera, muzică simfonică, muzică
corală şi muzică pentru pian.
 20.2 Teatrul naţional contemporan.

• Teatrele din Republica Moldova au o istorie frumoasă, marcată de multiple

realizări, o tradiţie scenică afirmată, actori consacraţi şi un public fidel. Colectivele
teatrale se află într-un continuu  proces de căutare de noi forme şi mijloace expresive,
familiarizând publicul cu cele mai noi realizări în domeniul artei teatrale şi a
dramaturgiei naţionale şi mondiale. Colectivele teatrale formate în perioada postbelică,
dar şi după declararea independenţei Republicii Moldova au contribuit substanţial la
trezirea conştiinţei naţionale a moldovenilor, renaşterea tradiţiilor şi afirmarea valorilor
strămoşeşti.
• Pentru Republica Moldova, ca de altfel pentru marea majoritatea statelor
europene, Teatrul de Operă şi Balet reprezintă o conştientizare de nivel superior a
valorificării spirituale a esenţei naţionale a poporului.
• În 1967, la Tokio, la Concursul internaţional al interpreţilor lirici în numele lui
Miura Tamaki, Maria Bieşu devine deţinătoarea titlului de Prima Cio-Cio-San a lumii.
Un aport important în promovarea artei lirice naţionale l-au adus regizorii G. Ghelovani
şi E. Platon; dirijorii: M. Şepper, B. Miliutin, I. Alterman, L. Hudolei şi dirijorul de cor
Gh. Strezev.
• Teatrul Dramatic Rus de Stat ,, A.P.Cehov” din Chişinău. În teatru au  fost
montate numeroase piese din dramaturgia clasică rusă şi universală: „Unchiul
Vanea” (1954); „Ivanov” (1961); „Livada de vişini” (1975); „Pescăruşul”
(1982) de A. Cehov; „ Ana Karenina” (1960) după L.Tolstoi; „Micile tragedii”
de A. Puşkin (1976); „Căsătoria” de N.Gogol (1978); „Îmblînzirea scorpiei”
(1950). În diferite perioade de timp la teatru au activat regizorii: R.Grigorean, K.
Vedernikov, E.Vengre, V. Axionov, M.Abramov, I.Petrovskii, N. Basin, aici şi-
au desfăşurat activitatea pictorul-scenograf K. Lodzeiskii, actorii N.
Massalskaia, artistă a poporului din URSS, V. Belov, V. Burhart, D. Lîsenco,
Din anul 1985 pe scena teatrului evoluează M. Babkina, V. Izmailov, artişti ai
poporului din RSSM; A. Vasiliev, V. Cruglov, artişti emeriţi din RSSM, R.
Kirilova, artistă emerită din RSFSR. Din 1985 în calitate de  regizor-şef al
teatrului a activat Veniamin Apostol, maestru emerit al artei din RSSM. Teatrul a
întreprins numeroase turnee la Moscova, Leningrad, Kiev, Odesa, Breansc,
Krasnodar, Stavropol, spectacolele sale fiind înalt apreciate de publicul spectator.
• În a doua jumătate a anilor '80 lideri ai producţiei cinematografice erau documentariştii.
Mecanismul masiv de producere al filmelor de ficţiune nu permitea să se reacţioneze rapid la
schimbările istorice din viaţa republicii.
• Chiar la începutul anilor '90 documentariştii moldoveni încercau cu ajutorul mijloaceler
publicistice să oglindească cele mai actuale probleme ale vieţii cotidiene ale republicii şi
istoria ţării.
•  „Alegerile sau singur cu sine”, astfel şi-a numit filmul regizorul Oleg Tulaev, unde
povesteşte despre primele alegeri democratice alternative în Moldova.
• O peliculă publicistică  „Cuceritorii Siberiei” despre represiunile din Moldova şi deportările
în Siberia ale locuitorilor moldoveni în anii „colectivizării totale” a fost realizată de
regizorul Nicolae Ghibu. Tot el, după scenariul Zinaidei Circova, filmează o peliculă
documentară „ De-asupra Moldovei cer senin”, unde continuă tema deportărilor din Moldova
anilor 1949. O peliculă documentară despre deportările în masă în timpul colectivizării totale a
realizat Andrei Buruiană.Acute ca conţinut, aceste peliculele erau lipsite de valoare artistică.
Din cauza faptului că cenzura, n-a permis mult timp abordarea acestei teme, ele erau, pur şi
simplu, noi ca temă, şi regizorii, creînd aceste filme se gîndeau mai puţin la nivelul lor artistic.
 20.3 Literatura contemporană.

• Literatura moldovenească contemporană a moştenit frumoasele

tradiţii ale literaturii secolului al XX-lea prin operele celor mai viguroşi
scriitori, contemporani cu generaţia mileniului al III-lea. Îşi continuă cu
efervescenţă activitatea „ultimii mohicani” ai literaturii secolului al XX-lea.
Aceşti autori avansează în cîteva genuri concomitent. 
• Ion Druţă în dramaturgie şi publicistică artistică, deşi ciclul lui poetic
intitulat „Rugă”, tinde să umbrească chiar nişte poeţi consacraţi. Dumitru
Matcovschi rămîne fidel sieşi, scrie şi dramaturgie şi poezie.Nicolae
Esinescu a ajuns la al şaptelea volum de scrieri, care cuprinde povestiri şi
romane, comedii şi poeme. Petru Cărare continuă cu epigrama şi parodia,
dar nu-l părăseşte gîndul de a-şi edita romanele şi piesele publicate în
periodice Nicolae Dabija concomitent cu poezia, publicistica bătăioasă
„Literatura şi Arta”, debutează cu un roman. Mihail Gheorghe Cibotaru şi
Ghoerghe Madan  activează pe ogorul prozei, Mihail Ion Cibotaru – în
poezie. Apar frecvent în presă scrieri care aparţin lui Haralampie Moraru −
publicistică şi nuvele, Victor Dumbrăveanu − romane şi mărturii despre
colegii de breaslă.
 20.4. Cinematografia moldovenească în
perioada contemporană.
• Au apărut şi multe nume noi în literatură, dar deocamdată n-a fost
probată în timp durabilitatea lor artistică, deşi critica literară s-a
pronunţat laudativ asupra prozei lui Valeriu Babanschi; asupra
lucrărilor de ştiinţă literară ale lui Pavel Balmuş, Alexandru Burlacu,
Ana Bantoş; asupra versurilor satirice ale lui Gheorghe Bîlici şi
Grigore Drăgan; asupra dramaturgiei lui Val Butnaru şi a lui
Gheorghe Calamanciuc; asupra versurilor pentru copii ale lui
Constantin Dragomir, Ion Anton; asupra criticii teatrale şi eseistice a
Valentinei Tăzlăuanu; asupra publicisticii lui Nicolae Roibu, Vitalie
Ciobanu ş.a.

 
• Un film în 5 acte dedicat artistului poporului Nicolae Sulac a fost creat de
regizorul Valeriu Gagiu. O schiţă publicistică pe temă socială „No problems” după
scenariul lui D. Olărescu a filmat Ion Mija. Cunoscuţilor scriitori Grigore
Vieru şi Dumitru Matcovschi scenaristul D. Olărescu şi regizorul Mircea
Chistruga le-au dedicat filmele „Cel care sunt” şi „Aici departe”, iar Anatol
Crudu după propriul scenariu a filmat o peliculă de lung metraj Ion Creangă. O
situaţie şi mai gravă s-a creat în domeniul filmului de ficţiune. Pe parcursul
ultimului deceniu al secolului al XX-lea „Moldova-film” au fost create numai 6
pelicule artistice şi acelea mai mult cu ajutorul sponsorilor. Cu surse exclusiv din
buget au fost create numai filmele artistice „Vîltoarea” (regizor O.
Tulaev), „Dănilă Prepeleac” (regizor Tudor Tătaru, după basmul cu acelaşi nume
a lui Ion Creangă şi „Patul tui Procust” (regizor Sergiu Prodan). La finalizarea
ultimei pelicule, totuşi, a fost nevoie şi de banii sponsorilor, care au luat asupra sa
şi angajamentul de a difuza pelicula după hotarele Moldovei
• Practic, toate cinematografele din Moldova în ultimul deceniu al secolului
al XX-lea au fost închise, iar pe ecranul mondial „Dănilă Prepeleac” nu era
aşteptat. N-a putut realiza scenariul său despre Puşkin nici chiar renumitul
regizor Emil Loteanu Iar, cînd bani pentru realizarea unui alt proiect al său - cu
denumirea „ Iar ” au fost găsiţi nu i-au ajuns zile ca să-l realizeze.
• Producerii filmice în Republica Moldova la etapa actuală e foarte problematică.
Centrul de producere al filmelor a trecut la televiziune, unde în toate ţările lumii
se produc tot mai multe filme, inclusiv seriale cu sute de episoade. Anume în
cadrul televiziunii, ar trebui să căutăm căile de reanimare ale producerii filmice,
mai ales, pentru o ţară atît de mică ca Moldova. Filme cu buget mic, buget
econom, totuşi, sîntem în stare să producem. E necesar să elaborăm numai o
concepţie strategică de renaştere a cinematografiei naţionale şi să o aplicăm în
viaţa, căci acest lucru este necesar.
•