 INDUCȚIE – inducerea unei stări profunde de

comă
 PROCEDURA DE INTUBAȚIE RAPIDĂ – se
referă la perioada de inducție a anesteziei
 SECVENȚA DE INTUBAȚIE RAPIDĂ (SIR) –
administrarea combinată a sedativelor și agenților
curarizanți pentru a facilita intubația traheală înainte
de etapa de preoxigenare.
 Laringoscopia este urmată de intubație traheală;
 Se va menține presiunea pe cartilajul cricoid pentru
evitarea aspirației;
 Se va efectua manevra SELLICK,începând cu
administrarea primului medicament din secvența de
intubație rapidă și este menținută până când
balonașul sondei IOT este trecut prin corzile vocale
și umflat;
 Contraindicația absolută a secvenței de intubație
rapidă – ORICE AFECȚIUNE CARE
ÎMPIEDICĂ INTUBAȚIA SAU VENTILAȚIA
PE MASCĂ.
 Agenții folosiți în premedicație vor atenua răspunsurile fiziopatologice
ale laringoscopiei și ale intubației,care pot fi periculoase în anumite
situații clinice;
 Răspunsul simpatic reflex va determina creșterea alurii ventriculare și a
tensiunii arteriale,aspecte nedorite la pacienții cu hemoragie
intracraniană,ischiemie miocardică sau disecție de aortă,
 La copil predomină răspunsul vagal,având drept rezultat bradicardia
severă;
 Pacienții cu deficiențe de autoreglare cerebrală pot prezenta creșteri ale
presiunii intracraniene (de origine centrală);
 Stimularea laringiană poate avea și alte efecte respiratorii –
laringospasm,tuse,bronhospasm;
 Premedicația,pentru a fi eficientă,VA FI ADMINISTRATĂ CU 3-5
MINUTE ÎNAINTEA ÎNCEPERII SECVENȚEI DE INTUBAȚIE
RAPIDĂ.
 THIOPENTALUL:
 Agent sedativ cu durată scurtă de acțiune;
 O doză i.v. de 3- 5 mg/Kg va induce starea de comă în 30-60 s. și va avea efect
timp de 10-30 min.;
 Poate apare hipotensiunea,ca efect al depresiei miocardice și a venodilatației;
 METOHEXITALUL:
 Este cu potență sporită față de thiopental;
 Intră în acțiune la 60 s după administrare;
 Durata de acțiune este de 5-7 minute;
 Poate induce laringospasm,poate scădea pragul convulsivant,poate produce
trismus sau spasmul mușchiului maseter;
 Acești agenți vor fi evitați în caz de hipotensiune arterială (în
traumă),insuficiență ventriculară stângă,astm bronșic sau porfirie;
 În cazul traumei craniene,de exemplu,se pot folosi doze mai mici de thiopental la
pacienții hipotensivi.
 Este un derivat de fenciclidină;
 Este un bronhodilatator foarte eficace,mai ales în cazul pacienților hipotensivi
sau cu bronhospasm,
 Este indicată în STATUS ASTHMATICUS refractar la alte mijloace terapeutice;
 Crește tensiunea arterială,
 Este de elecție la pacienții hipovolemici;
 Crește presiunea intracraniană,fiind de evitat la pacienții cu traumatisme
cerebrale,
 Are efecte cardiace inotrope și cronotrope,recomandându-se prudență la
administrarea la vârstnici,
 La recăpătarea stării de conștiență,pacientul poate prezenta
coșmaruri,halucinații vizuale și senzații disociative – premedicație cu
benzodiazepine;
 Doza pentru inducție este de 1-2 mg/Kg i.v..
 Este un hipnotic non-barbituric,ce nu se fixează pe receptori;
 Avantaje – protecția contra ischiemiei miocardice și
cerebrale,eliberarea minimă de histamină,un profil
hemodinamic stabil și o durată scurtă de acțiune;
 Se poate utiliza la pacienți hipovolemici sau cu traumatisme
cerebrale închise;
 Nu are efecte analgezice și nu precipită răspunsul simpatic la
inducție;
 Efecte adverse – mioclonii,greața și vărsăturile,stimularea
locusurilor convulsivante,inhibarea funcțiilor adreno-corticale;
 Doza pentru inducție – 0,3 mg/Kg i.v.
 Agent sedativ liposolubil;
 Intra rapid în acțiune;
 În timpul SIR, acest agent asigură o hipnoză eficientă;
 Durata de acțiune este mai scurtă,comparativ cu etomidatul,
 Are proprietăți antiemetice și anticonvulsivante;
 Reduce presiunea intracraniană;
 Hipotensiunea poate fi evitată prin administrarea de soluții
perfuzabile înaintea administrării propofolului;
 Doza – 0,5-1,5 mg/Kg i.v.
 Nu reprezintă medicamente de primă intenție;
 Sunt agenți potenți de reversie a inducției;
 Fentanylul este foarte utilizat,datorită proprietăților
sale analgezice și sedative,ca și datorită unui profil
hemodinamic stabil în cursul SIR;
 Doza ideală de fentanyl este variabilă – 3-8μg/Kg;
 Injectarea rapidă de fentanyl poate produce rigiditatea
peretelui toracic;
 Exista compuși înrudiți cu fentanylul,mult mai
puternici și care intră mai rapid în acțiune – alfentanyl
(3-8 μg/Kg) și remifentanylul (1 μg/Kg).
 Sunt depolarizante și non-depolarizante;
 Facilitează intubația la anumiți pacienți în departamentul de urgență;
 Au o afinitate crescută față de receptorii colinergici de la nivelul plăcii motorii;
 Sunt rezistenți la acțiunea acetilcolinesterazei;
 Inițial,agenții BNM produc fasciculații musculare tranzitorii,urmate de paralizie;
 Acest tip de bloc neuromuscular nu este antagonizat și poate fi îmbunătățit de agenții
anticolinesterazici;
 Agenții BNM non-depolarizanți intră în competiție cu acetilcolina pentru receptorii
colinergici și pot fi antagonizați cu agenți anticolinesterazici;
 BNM pot facilita intubația traheală,îmbunătățesc ventilația mecanică și pot controla
hipertensiunea intracraniană;
 Paralizia indusă de BNM ameliorează oxigenarea și scade presiunea maximă din căile
respiratorii – edemul pulmonar acut refractar la alte mijloace terapeutice sau sindromul
de detresă respiratorie;
 Alte indicații ale BNM – status asthmaticus refractar,status epilepticus,convulsiile
tetanice din infecțiile cu Clostridium sau din intoxicația cu stricnină,pacienții
agitați,care pun în pericol integritatea personalului medical sau securitatea ăpropriilor
căi aerieneintegritatea coloanei vertebrale sau stabilitatea fracturilor;
 Contraindicații – traumatismul cranian sever sau supradozele.
 Este agentul cel mai des uitilizat atunci când există indicație de curarizare și IOT;
 Produce condiții excelente de intubație,fiind preferată agenților non-depolarizanți;
 Doza pentru adulți este de 1-1,5 mg/Kg i.v.;
 Înaintea administrării succinilcolinei,se va lua în considerare administrarea unui agent de
inducție;
 Înaintea administrării succinilcolinei,se va recurge la administrarea de atropină (0,01
mg/Kg i.v.),care atenuează efectele muscarinice vagale (mai ales la adulții și adolescenții
vagotonici),poate evita apariția bradiaritmiilor și a asistoliei la nou-născuți și la copiii
mici;
 Se poate administra o premedicație suplimentară – vecuroniu în doze neparalitice (0,01
mg/kg),pentru a preveni fasciculațiile inițiale,care pot determina deplasări ale fracturilor
oaselor lungi (mai ales la adolescenții cu musculatura dezvoltată);
 Reacții adverse – creșterea presiunii intraoculare,a presiunii intragastrice (cu risc
consecutiv de aspirație),crește presiunea intracraniană,crește tranzitoriu potasiul
seric,poate apărea hipertermie malignă (mai ales la indivizii susceptibili genetic),pacienții
cu abuz recent de amfetamină sau cocaină pot avea un bloc neuromuscular cu durata
prelungită;
 De evitat la pacienții cu arsuri ,traumatisme musculare,sindroame de
strivire,miopatii,rabdomioliză ,glaucom cu unghi închis,insuficiență renală,unele
afecțiuni neurologice,sindromul Guillain-Barré,traumatismul măduvei spinării.
 Intră în acțiune mai rapid;
 Au o durată mai scurtă de acțiune;
 Au profiluri hemodinamice mai favorabile;
 Reacțiile de hipersensibilitate sunt rare;
 Poate apare hipotensiunea prin:
 Blocarea ganglionilor simpatici;
 Reducerea întoarcerii venoase,din cauza lipsei tonusului muscular și a ventilației cu presiune pozitiva;
 Antagonizarea agenților non-depolarizanți este rareori necesară – administrarea de 0,01 mg/kg atropină
i.v.,urmată de edrofoniu 0,5-1 mg/Kg i.v.;
 Rocuroniul :
 Este o opțiune terapeutică în SIR,atunci când vizualizarea traheei este sigură;
 Are mai puține efecte secundare și contraindicații,comparativ cu vecuroniul;
 Doxacurium – are acțiune prelungită,este folosit pentru a facilita ventilația mecanică prelungită după IOT;
 Atracurium:
 Foarte potrivit pacienților cu insuficiență hepatică sau renală;
 Oferă avantaje,atunci când perfuzia continuă este esențială în obținerea unui bloc neuromuscular
precis,de o anumită intensitate;
 Poate produce bronhospasm și hipotensiune;
 Ca urmare a perfuziei prelungite,se poate acumula laudanozină – metabolit secundar neuroexcitator;
 Alte opțiuni non depolarizante – cisatracurium și mivacurium (agentul depolarizant cu cel mai redus timp de
acțiune).
LYSTHENON ® Fiole a 100 mg / 5 ml
(SUXAMETONIUM)
VECURONIUM 10 mg pulbere pt. Soluții injectabile / perfuzii + fiolă
(NORCURON ® ) solvent 1 ml
THIOPENTAL Flacon cu pulbere de culoare gălbuie 500 sau 1.000
mg
FENTANYL Fiole a 0,25 mg / 5 ml (echivalent 50 μg / 1 ml)
PROPOFOL Emulsie 2%,fiole a 20 ml sau flacoane a 50 sau 100
ml
ETOMIDAT Emulsie 2 mg / ml,fiole a 10 ml