Elemente de seisomologie

Proiect realizat de Vlad-Stefan Armeanu

 Seismoliga

 Seismologia (din greacă seismos = cutremur și logos = știința) este o ramură a

geologiei care se ocupă cu studiul științific al cutremurelor, create atât de surse
naturale (mișcarea plăcilor tectonice, erupțiile vulcanice) cât și de surse artificiale
(explozii subterane), și al propagării undelor prin scoarța terestră.
Ce este un cutremur?

 Un cutremur (sau seism) este un fenomen natural caracterizat prin eliberarea bruscă a energiei acumulate în
roci; această energie se transmite sub formă de unde seismice care provoacă printre altele mișcarea solului.

 Cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele mișcări ale plăcilor tectonice care provoacă daune majore,
seism sau mișcări seismice pentru cele care trec neobservate și mișcări non-seismice pentru cele provocate
de om.

Cutremurele sunt un indicator al activităţii din interiorul Pământului, care

trebuie privit ca un întreg organism viu, mereu în transformare. Ţinând
cont de scara de timp geologică putem modifica celebrele vorbe ale lui
Neil Armstrong (primul om pe Lună) cu următoarele:
Un cutremur mare pentru omenire, un pas mic în
transformarea Planetei.
Simplificând, putem compara acțiunea unui
cutremur cu efectul unei pietre aruncată într-un lac:
 Cauzele producerii cutremurelor

 Cauze care duc la producerea cutremurelor

 Acestea pot fi:

 1. Naturale:
 tectonice: datorită tensiunilor din interiorul Pământului (90% din cutremurele de pe Glob)
 activitate vulcanică (7% din cutremurele de pe Glob)
 impactul meteoriților
 prăbușirea cavernelor subterane
 2. Antropice (non-seismice):
 explozii
 operațiuni miniere (precum surpări de mine, exploatare prin injecție cu fluide, excavări)
 umplerea lacurilor de acumulare
 Anual se înregistrează circa 500.000 de mișcări seismice, însă doar 0,2% din ele pot provoca pagube.

 Urmări ale mișcărilor seismice: energia eliberată declanșează avalanșe și valuri seismice, produce modificări ale mediului natural și antropic în funcție de intensitatea
și de modul de propagare a undelor, cu pierderi umane și economice.
 Mecanismul de producere a cutremurelor

 În 1906, Henry Reid a reușit să explice mecanismul de producere a cutremurelor cu ajutorul teoriei
revenirii elastice. Atunci când rocile încep să fie sub presiune, ele inițial se îndoaie ca un arc,
împotrivindu-se forței din direcție opusă. Atunci când presiunea devine prea mare, rocile cedează și se
rup în cel mai vulnerabil punct, iar restul rocilor îndoite revin la forma inițială. Zona de ruptură
devine o falie, și energia eliberată brusc generează un cutremur.
 Producerea cutremurelor

 Din start trebuie să înţelegem că seismele sunt rezultatul unui mecanism planetar foarte complicat, pe
care de abia în ultimele sute de ani am început să îl descifrăm folosind raţionamente ştiinţifice. 
 Nimeni nu a fost în interiorul Pământului pentru a vedea ce se află acolo, însă datorită undelor
seismice produse de cutremure și interpretării lor, precum și altor factori, am putut înțelege ce se
întâmplă la adâncimi considerabile din interiorul Pământului.
 Producerea cutremurelor

 Fenomenul care sta la baza produceriii unui cutremur se numeste sursa seismului.
Locul din interiorul pamantului in care ia nastere seismul se numeste focar sau
hipocentru. Punctul de la suprafata pamantului situate vertical fata de focar se
numeste epicentru. Zona focarului este zona invecinata acestuia, iar zona epicentrala
este zona din imediata vecinatate a acestuia. Punctul situate diametral opus de
suprafata Pamantului fata de epicentru se numeste anticentru.
 Energia eliberata in focatul unui cutremur este ceva mai mica decat energia bombei
nucleare amplificata de un million de ori.
 Unde seismice

 Undele provocate de un seism se numesc unde seismice.

 Unde interne, care se propaga in interiorul pamantului:
 Unde longitudinale numite si unde primare(unde P), care se propaga
prin toate tipurile de medii;
 Unde transversal numite si unde secundare (unde S) care se propaga
numai in solide.
 Unda P

 este o undă longitudinală, de compresie

 determină mișcarea particulelor solului paralel cu direcția de propagare
 unda se deplasează prin compresie-dilatare în direcția de mers
 amplitudinea acestei unde este direct proporțională cu magnitudinea (energia cutremurului)
 este percepută la suprafață de către oameni ca pe o săltare, un mic șoc în plan vertical
 nu este periculoasă pentru structuri (clădiri) deoarece conține (transportă) aproximativ 20% din energia
totală a cutremurului
 Unda S

 este o undă transversală, de forfecare

 determină mișcarea particulelor solului perpendicular (transversal) față de direcția de propagare
 deplasarea acestei unde este similară cu înaintarea unui șarpe (mișcări ondulatorii stânga-dreapta față de
direcția de înaintare)
 este resimțită la suprafață sub forma unei mișcări de forfecare, de balans în plan orizontal
 este periculoasă, deoarece transportă aproximativ 80% din energia totală a cutremurului
 determină distrugeri proporționale cu magnitudinea cutremurului și cu durata de oscilație
 clădirile cad datorită intrării în rezonanță a frecvenței proprii de oscilație a structurii clădirii cu frecvența
undei incidente, în acest caz efectul distructiv fiind puternic amplificat .
 Marginile
 Suprafața globului este divizată în plăci tectonice. În timpul deplasării lor, acestea inevitabil vor întâlni alte plăci tectonice în cale. Când două
plăci se întâlnesc, își lovesc și își deformează marginile astfel:
 1. Margini divergente
 Dacă se întâlnesc două plăci a căror margini sunt formate din crustă oceanică și care se mișcă depărtându-se una de alta, în spațiul care
apare, iese la suprafață roca încinsă din manta, formându-se vulcani. Această rocă încinsă se răcește în apa oceanului, se întărește și duce la
formarea unei noi cruste oceanice. Ea împinge cele două plăci forțându-le să se depărteze ducând la apariția cutremurelor în locul respectiv.
Locul în care acest fenomen apare se numește zonă de divergență.
 2.Margini convergente
 Când două plăci se ciocnesc, o parte din marginile lor se distruge. Rezultatul acestor distrugeri depinde de tipul de cruste de la marginea
plăcilor care se ciocnesc. Astfel: - dacă se ciocnește o placă oceanică de una continentală, cea oceanică, fiind mai subțire și mai densă va fi
forțată să intre sub cea continentală care este mai ușoară și mai groasă. Aici apare fenomenul de subducție . Crăpătura scoarței pe unde placa
pătrunde în manta se numește fosă. -când se ciocnesc 2 plăci oceanice, de asemenea una poate fi împinsă sub cealaltă. -când se ciocnesc două
plăci continentale, se creează arii de munți pentru că marginile care se ciocnesc se vor încreți, se vor compresa și vor fi împinse la suprafață.
Acesta este procesul formării munților prin încrețire (ex.: Himalaya). Zona în care două plăci se ciocnesc se numește zonă de convergență.
 3.Când plăcile tectonice trec unele pe lângă altele ele vor aluneca, se vor lipi, se vor freca una de alta ducând la apariția unei presiuni care va
face ca plăcile să se zguduie, să se smucească formând cutremure.
 Efectele seismelor

 Efectele seismelor depend foarte mult de intensitatea macroseismica, masurata pe scara Mercalli. Cu
cat punctul de observatie este mai aproape, cu atat efectele sunt mai puternice.
 Efectele cutremurelor depend de mai multi factori. Unul dintre cei mai importanti ester educatia
populatiei. In timpul unui seism( care dureaza cateva secunde, pana la un minut) foarte mult e
accidente si victim sunt cauzate de panica. O buna educatie asupra comportamentului in astfel de
situatii ar duce la evitarea multor accidente. De asemenea, siguranta cladirilor este un lucru
important. Cladirile cu un risc seismic crescut pot suferi pagube majore si pot provoca accidente chiar
si la seisme cu intensivitate relative mica.
 Magnitudinea

 Magnitudinea unui cutremur este marimea care masoara energia elibertata in focarul seismului. Ea se
masoara pe scala Richter (1935), care ia in considerare masuratori de amplitudine si perioada. Un “grad”
pe scarar Richter corespune maririi energiei de aproximativ 30 de ori ( cutemrurl cu magnitudinea 8 are
energia de 30 de ori mai mare decat cel cu magnitudinea 7). Cutremurul cu cea mai mare magnitudine
cunoscuta a avut loc lla Valdivia, Chile si a avut magnitudinea 9,5 pe scala Richter. 70% din cutremurle
de pe glob au magnitudinea cuprinsa intre 6-6,4.

 O alta caracterista a unui ctremur este si intensitatea macroseismica, notata I, care descire energia ajunsa
in punctul de observatie. Ea este maxima in epicentru. Intensitatea este estimate pe baza unei scale
stabilite in mode conventional, in functie de efectele ce care le are seismul. In mod usual, se foloseste o
scala cu 12 grade (notate cu cifre romane) numita scara Mercalli.
 Masurarea cutremurelor

 Amploarea efectelor cutremurelor de pământ poate fi exprimată în două modalități:

 calitativ, prin intermediul intensității seismice, a intensității distrugerilor cauzate de acestea, care diferă de la
un amplasament la altul, fiind dependentă de distanța față de epicentru și de condițiile locale de
amplasament;
 cantitativ, prin intermediul magnitudinii, o măsură a energiei eliberate de un cutremur, o valoare unică pentru
un eveniment seismic, având la bază o măsurătoare instrumentată.
 O primă scară de apreciere a intensității cutremurelor a fost propusă de Michele de Rossi (Italia, 1874) și Francois Forel (Elveția, 1881), care au
publicat, independent unul față de celălalt, scări de intensitate similare. Rossi și Forel au colaborat mai târziu și au produs Scara Rossi-Forel în
1883. Scara Rossi-Forel folosea 10 grade de intensitate (I...X), reprezentând primul grafic de măsurare a intensității folosit la nivel internațional.

 Ulterior, pentru aprecierea intensității unui cutremur s-a folosit Scara Mercalli, inventată de vulcanologul și seismologul italian Giuseppe
Mercalli (1902) - o scară care stabilește intensitatea unui cutremur pe baza observațiilor personale, subiective, din timpul cutremurului. În
prezent, în Statele Unite este folosită Scara de intensitate Mercalli modificată (MMI), inventată în 1931 de seismologii americani Harry Wood și
Frank Neumann și compusă din 12 nivele de intensitate.

 Scările de intensitate seismică cele mai utilizate astăzi sunt Mercalli modificată (MMI), Rossi-Forel (R-F), Medvedev-Sponheur-Karnik (MSK-
64), Scara Macroseismică Europeană (EMS-98) și scara agenției meteorologice japoneze (JMA). În România se utilizează scara MSK-64 conform
STAS 3684-71 din 1971 iar zonarea intensității seismice a României se face conform SR 11100/1 din 1993, deși codul de proiectare seismică în
vigoare, P100-1/2013 se bazează pe hărți ale accelerației terenului pentru proiectare (ag) pentru componenta orizontală a mișcării terenului și
pentru 20% probabilitate de depășire în 50 de ani) și perioadă de colț (Tc) a spectrului de răspuns. Prima normă seismică din lume referitoare la
asigurarea seismică a construcțiilor a intrat în vigoare la 5 iulie 1906, după cutremurul catastrofal din San Francisco, California (18 aprilie
1906).
 În cel de-al doilea caz, o măsură strict cantitativă a cutremurelor a fost introdusă de Kiyoo Wadati în
1931 în Japonia. Pentru astfel de măsurători sunt utilizate diverse aparate, denumite generic
seismometre, destinate măsurării caracteristicelor cutremurelor, precum accelerometrele. În 1855,
Luigi Palmieri din Italia a inventat un seismometru pe bază de mercur. Azi, pe baza acestor
caracteristici precis măsurate, cutremurele sunt evaluate folosind Scara Richter, dezvoltată în 1935 de
Charles Richter în California, SUA, pornind de la scara Wadati. Aceasta este o scală logaritmică,
folosită pentru evaluarea magnitudinii evenimentului seismic. Înregistrarea continuă a acestor mărimi
se face folosind echipamente speciale de înregistrare, precum accelerografele sau/și seismografele.
John Milne a fost primul seismolog și geolog care a inventat primul seismograf modern, seismograful
cu pendul orizontal (1880), și a promovat construirea stațiilor seismologice. Anterior lui, în jurul
anului 132, omul de știință chinez Chang Heng a inventat primul seismoscop, un instrument care
înregistra cutremurele, cunoscut sub numele de vasul dragonului.
Multumesc pentru vizionare!