Sunteți pe pagina 1din 7

Sumurduc Teodora

Clasa a X-a E
Prof. Mogos Catalin
Data proiect:14.05.2020
CNMK
Samanta
- parte a plantelor superioare (închisă în fruct) care conţine embrionul şi din care, în
condiţii prielnice, se poate dezvolta o nouă plantă;
- se formează din ovule, după fecundatia acestora;
- sunt foarte diferite ca formă, mărime şi culoare.
- dupa fecundatie, micropilul ovulului se inchide si sfarsitul procesului sexual este
marcat de vestejirea, uscarea si in general, caderea caliciului (totalitatea sepalelor)si a
corolei (totalitatea petalelor);
- micropil - canal microscopic situat în partea apicală (in varful) a ovulului plantelor
superioare,prin care tubul polinic pătrunde la oosferă (celulă reproducătoare femelă a
plantelor care, în urma fecundației, devine oul plantei.);
- samanta este un complex tisular (tesuturi) alcatuit din:- tegumentul seminal (cu rol
protector);
- embrionul;
- cotiledoanele (rezervele
nutritive ale embrionului).
Tipuri de seminte
- seminţe sferice: la mazare (Pisum
sativum);
- reniforme: la fasole (Phaseolus vulgaris);
- cordate: la trifoiul alb (Trifolium repens);
- lenticulare: la linte (Lens culinaris);
- ovoide: la bostan (Cucurbita pepo);
- seminţe mari: - la castanul porcesc
(Aesculus hippocastanum;
- la nuc (Juglans regia);
- seminte foarte mici: - la petunia (Petunia
hybrida);
- seminţe cu peri: - la bumbac (Gossypium
hirsutum);
- la plopul negru (Populus
nigra).
Sructura unei seminte
Dacă analizăm o sămânţă de fasole distingem următoarele părţi componente: tegumentul şi embrionul cu două
cotiledoane (numite si dicotiledonate).
a) Tegumentul seminal:
- este învelişul extern al seminţei;
- provine din dezvoltarea invelisului ovular (unul sau doua tegumente), care sufera transformari citochimice si
structurale;
- este alcatuit din duoa straturi diferite: - unul extern, dur (provenit din tegumentul extern al ovulului) format din celule
sclereficatesi denumit testă;
- unul intern, moale (format de obicei din mai multe straturi de celule cu
pereti celulozici) numit tegmen (rezultat din transformarea integumentului intern);
- confera culoarea si aspectul exterior al semintei, care poate fi: - neteda, cu asperitati, proeminente, aripi etc.;
- pe suprafata semintelor se observa atat locul de jonctiune (de legatura) dintre corpul ovulului(care devine samanta)
si funicul (fir care fixează ovulul de placentă), denumit hil, cat si cel ce marcheaza vechea deschidere a micropilului si
se observa sub forma unui mic por, prin care la germinatie, va iesi radicula (radacina) embrionului;
- radicula - radacina a plantulei din sămânță, care, după încolțirea seminței, se transformă în rădăcină principală;
- la fasole, tegumentul seminal este albicios şi subţire;
- la alte plante, tegumentul seminal poate fi mai gros; uneori poartă peri, care ajută la răspândirea seminţelor (la
salcie, plop).
Structura unei seminte
b) Embrionul:
- este partea principală a oricărei seminţe;
- din el iau naştere rădăciniţa, tulpiniţa şi muguraşul ( aceste organe se vor dezvolta şi vor da naştere
organelor vegetative ale viitoarei plante);
- este sporofit pluricelular, rezultat dupa fecundatie din zigotul embriogen (cu exceptia speciilor
apomicte);
- sporofit - individ vegetal născut prin fecundare, care, la maturitate, produce spori pentru înmulțire;
- este alcatuit (in stadiul matur al semintei) din: - radicula (rădăciniţa);
- tulpiniţa (hipocotil);
- 1-2 cotiledoane între care este localizat muguraşul
(gemulă, plumulă);
- mugurasul este insotit de primele (una, doua) frunze;
- embrion = nume dat oricărui organism din momentul fecundării ovulului până în momentul când
toate organele sunt deplin formate si organismul este capabil de viață independentă;
Structura unei seminte
c) Cotiledoanele:
- frunză a embrionului plantelor cu seminţe care serveşte la hrănirea plantei imediat după încolţire;
- sunt părţile embrionului care conţin substante de rezervă;
- pot fi în număr de: - două se numesc dicotiledonate (la fasole-Phaseolus vulgaris, mazăre-Pisum
sativum);
- unul se numesc monocotiledonate (la grâu-Triticum aestivum, porumb-Zea
mays).
- cotiledonul de la monocotiledonate se numeste scutelum;
- numarul cotiledoanelor este variat, dar constant la ceeasi specie;
- la unele monocotiledonate (ovaz-Avena sativa, grau-Triticum aestivum) pe langa cotiledonul
normal se mai observa un rudiment din cel de al doilea cotiledon, caruia i s-a dat numele de
epiblast;
- tesuturile nutritive ale semintelor sunt reprezentate de endospermul secundar (albumen)care
este un tesut triploid (prezintă trei seturi de bază de cromozomi) si de perisperm care este un
tesut diploid (număr dublu de cromozomi);
- albumen - tesut vegetal din semințele unor plante, în care se depozitează substanțele nutritive de
rezervă si care serveste embrionului ca hrană în timpul germinatiei;
Structura unei seminte
- endosperm: - tesut vegetal situat în vecinătatea embrionului, în care se înmagazinează
substanțele de rezervă necesare cresterii embrionului;
- invelișul interior al embrionului la unele plante în care se înmagazinează substanțele de
rezervă;
- monocotiledonatele impreuna cu dicotiledonatele formeaza angiospermele;
- angiospermele (din fr. Angiosperme): - increngătură (sau Phyllum) de plante cu flori, cu
seminţe închise în fructe, răspândite pe tot globul pământesc;.
- la seminţele de fasole, cotiledoanele sunt groase şi pline cu materii de rezervă, care vor hrăni
embrionul în timpul încolţirii şi mica plăntuţă răsărită, până ce aceasta îşi dezvoltă frunzele
verzi;
- la alte seminţe, cotiledoanele sunt mici şi subţiri, dar au în schimb, în interiorul seminţei un
ţesut bogat în materii de rezervă (de exemplu, amidon la seminţele de grâu şi substanţe
uleioase la cele de floarea-soarelui);
- seminţele pot trăi destul de mult timp, dacă se ţin într-o atmosferă uscată şi bine aerisită. -
până la încolţire, funcţiile seminţelor sunt încetinite (când încolţesc, toate functiile lor se
intensifică).