Dereglari ale

Somnului

Rădoi Dragoș Nicușor

Grigore Alexandru Mihai
 Cuprins:
I. Definitia somnului;
II. Rolul somnului;
III. Dereglări ale somnului;
IV. Clasificarea dereglărilor de somn;
V. Insomnia;
VI. Cauzele insomnie;
VII. Clasificarea insomniilor;
VIII. Hipersomnia;
IX. Clasificarea hipersomniilor;
X. Concluzie;
 I. DefiniTie

Ce este Somnul?
      Somnul este o stare com-
portamentală a libertății perce
ptuale cu indisponibilitate pent
ru mediul înconjurator, acom-
paniat de modificări caracterist
ice electroencefalografice, avâ
nd un potențial rapid spre
starea vigilă (de trezire)
(Zepelin, 1987).
 III. DereglAri ale somnului 
 Spunem că există o dereglare a somnului atunci când nu
putem să dormim bine, ceea ce duce
la o funcționare inadecvată în timpul zilei sau la o
stare de somnolență excesivă.
 IV. Clasificarea dereglArilor
de somn

    Tulburările de somn pot fi clasificate în

dissomnii sau parasomnii, mai frecvent întalnite
fiind dissomniile, și anume insomnia și hipersomnia.
Conform Asociației Americane de Psihiatrie (DSM
IV), tulburările de somn de tip dissomnii se
caracterizează printr-o alterare a calității, cantității
sau ritmului normal al somnului.
 V. Insomnia
       Reprezintă dificultatea unei persoane
de a adormi sau de a se trezi devreme,
somnul fiind superficial, de scurtă durată. O
altă definiție pentru insomnie menționează
dificultatea de a iniția sau a menține somnul,
somn neodihnitor pe o perioadă de cel puțin
o lună și cu o frecvență de minimum 3
episoade/săptămână.
Prevalența insomniei crește după
vârsta de 10 ani, în special la sexul feminin
și poate fi asociată cu alte tulburări organice
sau psihice – cefalee, hiperestrogenie,
tulburări depresive, obsesivo-fobice,
nevroza isterică, schizofrenie, episoade
maniacale etc.
 VI.Cauzele insomniei
1. stresul;
2. fumatul;
3. excesul de cofeină, alcool și droguri;
4. administrarea de medicamente: beta-blocante,
clonidină, teofilină, antidepresive,
decongestionante, suplimente pe bază de plante.
   Insomnia poate fi clasificată din punct de vedere
etiologic în:

1. insomnie organică;
2. insomnie non-organică;
3. insomnia primară.

    În cazul insomniilor organice sau non-organice,

apariția lor este determinată de o perioadă de surmenaj sau
neurastenie, de afecțiuni psihiatrice (tulburări depresive sau
maniaco-depresive, fobice, nevroze etc.) sau de intoxicații
cronice cu diverse substanțe (alcool, cofeină, droguri sau
medicamente). Trebuie menționată și insomnia care apare în
mod frecvent odată cu înaintarea în vârstă, deoarece
vârstnicul are o nevoie de somn mai puțin din punct de vedere
fiziologic și intervin și patologiile asociate vârstei, reducerea
efortului fizic sau psihic. 
Altă formă de clasificare a insomniei, conform
American Sleep Association:

• 1. Insomnia acută – episod spontan, apărut de obicei pe fondul

unui eveniment stresant. Se remite spontan, de obicei este unic în
cadrul evenimentului respectiv, mai rar persistă, fără alte consecințe.

• 2. Insomnia cronică – caracterizată prin apariția unor multiple

episoade de dificultate în inițierea sau menținerea somnului;
•
3. Insomnia comorbidă – apare asociată unei alte afecțiuni.
Frecvent întâlnită în afecțiuni psihiatrice de tipul tulburărilor anxioase
sau depresive sau în afecțiuni organice multiple (de exemplu dureri
cronice de diverse cauze);
• 4. Insomnia de adormire – caracterizată prin dificultatea
de a iniția somnul la începutul noptii;

• 5. Insomnie de menținere – dificultatea de a menține

somnul. În acest caz persoanele afectate se trezesc în
cursul nopții și au dificultăți în a adormi din nou;

• 6. Insomnia idiopatică – mai rară cu debut în copilărie

și continuată în cursul adolescenței și la vârsta adultă. Nu
este urmarea altor afecțiuni organice, psihiatrice, a unor
evenimente stresante sau utilizării de medicamente, droguri
etc.
        Într-o altă variantă, conform clasificării
internaționale a tulburărilor de somn,
sunt trei forme de insomnie:
• 1. Insomnie ușoară – caracterizată prin perioadă de somn
insuficientă pe parcursul nopții, cu senzație de oboseală ulterior.
Poate fi însoțită de simptome ca iritabilitate, anxietate, astenie diurnă,
somnolență, dar de intensitate mică și nu afectează activitatea zilnică
a individului.
•   2. Insomnie moderată – caracterizată prin periodă de somn
insuficientă pe parcursul nopții, cu senzație de oboseală ulterior. Este
întotdeauna însoțită de simptome ca iritabilitatea, anxietate, astenia
diurnă, somnolența de intensitate medie. Afectează, de obicei,
activitatea fizică și socio-profesională a individului.
• 3. Insomnie severă – caracterizată prin perioadă de somn
insuficientă pe parcursul nopții, cu senzație de oboseală ulterior. Este
însoțită de  aceleași simptome ca la insomnia moderată, dar cu
intensitate mare. Acest tip de insomnie are impact sever asupra viații
sociale, profesionale și personale a individului pe termen lung.
 VIII.Hipersomnia
Definitie:
Reprezintă o somnolență excesivă în timpul zilei în
condițiile unui somn nocturn suficient și calitativ, cu tendința de
a adormi foarte ușor în orice moment al zilei, chiar în timpul
unor activități. Este o tulburare mai rară ca și incidență. Pentru
a diagnostica o hipersomnie, trebuie ca tulburarea să apară
minimum o lună, cu minimum trei episoade/ săptămână în
această perioadă, în condițiile unui somn nocturn odihnitor și
cu o durată normală sau mai mare. Prevalența crește în grupa
de vârstă 15-30 ani și determină perturbarea activității
profesionale și personale a individului afectat.
   Din punct de vedere etiologic, poate fi clasificată ca și
insomnia în:

hipersomnie organică
hipersomnie non-organică
hipersomnie primară.
Hipersomniile organice
        Sunt întâlnite în:
1. sindroamele de hipertensiune intracraniană, secundare
proceselor expansive intracraniene, fiind de multe ori semnalul de
alarmă în astfel de situații;
•2. în cadrul infecțiilor cerebrale;  

•3. sindromul Korsakov;

•4. insuficiența hepatică de diverse cauze;

•5. insuficiența renala (boală renală cronică în stadiu avansat).

Hipersomniile non-organice
Sunt citate în cadrul unor tulburări de ordin psihiatric
(tulburări depresive, anxioase).
 O alta clasificare împarte hipersomniile în:

    Hipersomnie primară – este rară, apare la sub 1%

din populație. Este întâlnită sub forma de:
nnarcolepsie
nhipersomnie idiopatică;
nhipersomnie recurentă (în sindromul Klein-Levin);
nasociată cu anumite sindroame genetice cum ar fi:
distrofia miotonică, sindromul Prader-Willi, boala Norrie;
nîn boala Alzheimer sau Parkinson;
ntumori cerebrale;
ndisfuncții talamice sau hipotalamice.
      Hipersomnia secundară – este mai frecventă. Se
asociază cu alte afecțiuni cum ar fi:
1.depresia;
2.obezitatea;
3.epilepsia;
4.scleroza multiplă;
5.abuz de droguri sau alte substanțe;
6.privare prelungită de somn.
 X. Concluzie
Conform studiilor, insomnia primară poate afecta 1-10%
din populația adultă și aproximativ 20-25% din populația vârstnică.
Atât în cazul insomniei, cât și în cazul hipersomniei, una dintre
cauzele frecvente este stresul cotidian, în special în cazul adulților
tineri, la locul de muncă, în condițiile unei societăți moderne care
suprasolicită resursele individuale, pentru creșterea eficienței și a
productivității.
Foarte important este faptul că majoritatea persoanelor
afectate nu știu sau nu acordă suficientă importanță acestor
tulburări de somn, trecând cu vederea sau încercând remedii mai
mult sau mai puțin certificate medical, fără să reducă factorii
declanșatori sau fără să se prezinte la medic pentru a primi
recomandările necesare.